Mici intamplari cu animale (53)

Guşterul răpitor

Cu toţii ştim că şopîrla verde — guşterul (Lacerta viridis) — e insectivoră. Se hrăneşte cu fel de fel de insecte, larve, viermi, deci este folositoare, pe lîngă faptul că e şi frumoasă. În­tr-adevăr, dacă reuşim să ne apropiem de una care se soreşte şi nu s-a speriat de noi dispărînd ca fulgerul în tufărie, în spinărie, ne putem delecta în culori minunate: verdele cald de pe spate împistruiat cu negru şi cafeniu, galbenul viu al burţii, apoi, la bărbătuşi, pata albastră-azurie de sub bărbie şi de pe guşă. Împodobită şi folositoare, şi totuşi una a fost prinsa asupra unei... crime.

Fazanierul B. O, care îngrijea o fazanerie în pădurea Balamuci-Deal, pentru a selecţiona pui de fazan, a despărţit o seamă de pui într-o volieră mai mărişoară. Puii erau de trei săptămîni, le mergea bine, erau vioi. Într-o dimineaţă găseşte în volieră o şopîrlă verde, mare, lungă de peste douăzeci de centimetri, care ţinea în gură un pui mort. Atît de tare îşi în­cleştase fălcile în gîtul bietului pui, încît nu l-a putut lăsa — sau nici n-a vrut să-l lase — iar cu el în gură nu putea fugi cînd s-a apropiat omul. Acesta a omorît-o uşor cu un băţ.

Cercetînd puiul n-a găsit nicio urmă de muşcătură pe el. Ce făcea oare guşterul cu puiul? Voia să-l înghită întreg, cum fac şerpii, voia să-i sugă oare sîngele? Şi apoi, l-a găsit mort sau l-a omorît el? Oricum ar fi, voia să se hrănească din el, ca orice răpitor.

Şopîrle erau multe pe acolo, şi guşteri, şi de cele mai mici, numite şopîrle de cîmp (Lacerta agilis), care vînau muşte şi alte insecte adunate în volieră, dar niciodată nu atacau puii. Dim­potrivă, adeseori puii alergau după cîte o şopîrlă mică, dornici să o omoare şi să o mănînce.

Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor