SARTORIUS
Coridorul era pustiu.
Ducea mai întâi drept, apoi cotea la dreapta. Nu mai vizitasem niciodată
staţia, dar locuisem timp de şase săptămâni, în cadrul antrenamentului necesar,
în copia ei fidelă, aflată la institut, pe Pământ. Ştiam încotro duc scările cu
trepte de aluminiu. Biblioteca era adâncită în întuneric. Am găsit pe pipăite
comutatorul! Am scos din fişier cotele primului volum al anuarului solaristic
şi al anexei. După apăsarea unei clape, s-a aprins o lumină roşie. Am verificat
în dispozitivul de înregistrare: cartea se afla la Gibarian, la fel ca şi
cealaltă, Micul Apocrif. Am stins lumina şi am revenit jos. Mi-era teamă să
intru în cabina lui, deşi auzisem paşii cunoscuţi cum se îndepărtează... Se
putea însă întoarce. Un timp am rămas în faţa uşii, până când, strângând din
dinţi, am reuşit să-mi stăpânesc teama şi am intrat.