27 mai
După cum văd, am
căzut în extaz, parabole şi declamaţie şi am uitat, din cauza asta, să-ţi
povestesc mai departe ce s-a întâmplat cu cei doi copii. Am stat pe plugul meu
încă două ceasuri, cufundat în emoţiile picturale expuse fragmentar în
scrisoarea mea de ieri. Către seară iată că soseşte o femeie tânără, cu un
paner atârnat de braţ, se îndreaptă repede spre cei doi copii, care în tot
acest timp nu se mişcaseră de la locul lor, şi strigă de departe:
― Philipps, te-ai purtat foarte bine!
Femeia m-a salutat, eu i-am mulţumit, m-am ridicat, m-am
apropiat de dânsa şi am întrebat-o dacă e mama copiilor. Ea mi-a răspuns că da
şi, în timp ce dădea celui mai mare o jumătate de corn, l-a luat în braţe pe
cel mic şi l-a sărutat cu dragoste. Apoi mi-a spus: