Joi

Vreau sa vii joi!

Basmele lui Hauff

Mai tineti minte cartea asta? O am in biblioteca - editia din 1981, superb ilustrata de Livia Rusz. Trebuie sa mai fi fost o editie, anterioara, pentru ca tin si astazi minte cum mi-a adus mama cadou acest uimitor volum si cum a devenit el rapid cartea mea de capatai. Ori in 1981 aveam 21 de ani si nu mai citeam povesti, asadar sunt sigur ca a existat o editie anterioara. Ia uite:

Imparatia oglinzilor strambe (6)

În care pajul cu aluniţă pe obrazul drept îi dă împăratului o lecţie de aritmetică

 Doi paji frumoşi, cu bucle aurii, în veşminte frumoase de catifea, intrară într-o sală a palatului unde nu era ţipenie de om. Călcînd cu pantofii lor strălucitori pe podeaua de cristal a sălii, cei doi paji se apropiară de o masă uriaşă, încărcată cu tot soiul de tacîmuri şi farfurii, şi se opriră unul în dreapta, celălalt în stînga jilţului în care trebuia să se aşeze împăratul.

—  Oare împăratul o să ia singur gustarea de dimineaţă? La masa asta încap cinci sute de oameni! zise pajul cu aluniţă pe obrazul drept.

—   Ssst... vine cineva! şopti pajul cu aluniţă pe obrazul stîng. Îmi tremură genunchii de frică.

       

Pe patul de moarte

M-am întrebat recent ce sfat i-aş da Mariei dacă aş fi pe patul de moarte şi mi-aş da ultima suflare. Asta e o întrebare dificilă, pentru că te gândeşti că poate copilul tău chiar va urma acel sfat. Şi eu nu mă pot opri să-mi pun întrebarea: pot fi sigur că sfatul meu ar fi bun? Răspunsul e următorul: n-am de unde şti, dar mai degrabă înclin să cred că ar fi un sfat greşit. 

Marin Preda in Dacia 1100

Agresivitatea la volan

Am crezut multă vreme că tot ceea ce se spune des­pre psihologia omului de la volan nu sunt decît sim­ple speculaţii menite să-i sperie pe conducătorii auto şi să-i facă prudenţi ca să se micşoreze numărul ac­cidentelor.

Omul de la volan, se spune, îşi însuşeşte psihologic o parte din puterea motorului său şi devine agresiv. Ce idee pur literară! Cum să-şi însuşească o astfel de putere? De ce? Îi lipseşte cumva o doagă? Ce să facă el cu puterea aceea decît tot să meargă pe drum şi să ajungă cu bine la destinaţie?

Trei milenii de umor (39)

Soţia unui prieten i-a solicitat părerea lut Victor Babeş asu­pra diferenţei dintre reumatism şi gută. Eminentul bacteriolog i-a răspuns:

—    Stimată doamnă, deşi am păşit în afara specialităţii mele, îndrăznesc să fac o comparaţie plastică pentru ca să mă pu­teţi înţelege: dacă cineva v-ar prinde gingaşul dumneavoastră picioruş într-o menghină de oţel şi ar strînge pînă vă doare, aceasta ar fi reumatismul. Dacă braţul menghinei este strîns cu încă cîteva învîrtituri în plus, atunci obţineţi senzaţia de gută!

Soluții pentru păstrarea aureolei(3)

Semizeul poate să-ţi fie şef, coleg de birou, partener de viaţă, tată, mamă, oricum, o persoană cu care împarţi zilnic măcar câteva ore. Orele alea îşi lasă negreşit o amprentă asupra vieţii tale, te influenţează cumva, îţi schimbă, chiar dacă tu nu poţi percepe asta, cursul vieţii. Uneori greşeşti faţă de semizeu, alteori greşeşte el faţă de ţine. Nu poate fi altfel.

Din poeziile lui Mateiu Caragiale(2)

Grădinile  Amăgirii

Grădinile-Amăgirii te-aşteaptă-acolo unde

Apusa tinereţe s-a ofilit de dor,

Şi apa ce-aţipeşte, în luciu-i rânjitor,

Visările-ţi oglindă şi-ncheagă-ale ei unde.

Faceti-va bine (314)

Traista ciobanului

Denumire ştiinţifică: Capsella bursa pastoris.

Denumiri populare: buruiană de friguri, coada pisicii.

Prezentare. Traista ciobanului este o plantă erbacee din familia cruciferelor. Este anuală  sau  bienală,  cu  tulpină  dezvoltată  şi  rădăcini  puternice.  Frunzele  au  forme diferite, cele de la nivelul solului fiind dispuse în rozetă. Înălţimea plantei trece de 60 cm, uneori ajungând chiar şi la un metru. Florile sunt adunate într-o inflorescenţă. Traista ciobanului are o foarte lungă perioadă de înflorire – din martie şi până în noiembrie. 

Mici intamplari cu animale (180)

Terenul de vînătoare O este foarte liniştit. Plantaţiile tinere de molid sunt ferite de invazia oilor, exploatări nu se fac, bra­conieri nu-s, lupii sunt prigoniţi, aşa că vînatul iese seara de cu bună vreme, iar soarele de dimineaţă îl găseşte încă prin tăieturile largi. Iubitorii de natură vor înţelege că în verile pe care le petreceam în acei munţi, abia era o înserare sau un crăpat de zori care să nu mă fi găsit în vreunul dintre observa­toarele înalte cu care era înzestrat terenul.

Inalta sinucidere

Am postat acum câtăva vreme, în serial, „Înalta aventură” - cartea lui Edmund Hillary despre cucerirea Everestului. O carte frumoasă, care pe unul ca mine, născut şi crescut la poalele Bucegilor, îl ţine cu sufletul la gură. Sigur că am citit această carte în adolescenţă şi, în urma lecturii, mi-am dorit să ajung şi eu pe Everest. N-a fost să fie, o astfel de încercare nu este chiar pentru oricine. Trebuie să ai o dârzenie ieşită din comun, un coeficient nu chiar neglijabil de nebunie şi, mai ales, să consideri că merită. Ori eu n-am avut nici dârzenie, nici nebunie. Aşa că am urcat doar munţii din preajma casei.

Din povestirile ciudate ale lui Victor Kernbach(5)

Evantaiul destinelor

Ea m-a întrebat într-o zi de vară:

– Dragul meu, cîte palete trebuie să aibă un evantai?

N-am ştiut să-i răspund. Am zis numai:

– Cred că cel puţin un sfert din temperatura zilei.

– Sper că nu după termometrul Fahrenheit! rîse ea.

I-am răspuns că nu.

Ea plecă să-şi ducă la reparat evantaiul, căci era foarte cald şi avea mereu nevoie de el.

Mail din Australia

Astazi am primit o lovitura extrem de grea, care m-a descumpanit si aproape ca m-a aruncat, cum spun crestinii, in bratele deznadejdii. Loviturile astea vin intotdeauna atunci cand esti sigur ca ai rezolvat o problema, ca ai ajuns la un liman, ca, in sfarsit, ai ajuns la momentul pe care ti l-ai dorit atata si atata vreme. Nu stiu de ce a lasat Dumnezeu regula asta - probabil ca nu stie nimeni. Dar iata despre ce este vorba.

Arghezi povestind copiilor (5)

Cîinele      

      Deasupra mormîntului, învelit cu frunză de toamnă, a trecut o noapte, a trecut o zi. M-am dus azi să-l pri­vesc cu adîncă tulburare. Iluzia că a fost cu neputinţă; uimirea că totuşi el a murit, că a murit pentru totdeauna, că nu o să-l mai întîlnesc ascultîndu-ne pasul, ridicîndu-se în două picioare, vorbind şi anunţînd sosirea flaş­netei — sentimentul că toate acestea nu se mai întîmplă doare.

Faceti-va bine (313)

Toporaşii

Denumire ştiinţifică: Viola odorata.

Denumiri populare: tămâioară, zambilă de grădină, viorea.

Prezentare. Sub denumirea de toporaşi identificăm o mică şi sensibilă plantă de primăvară ce aparţine familiei violaceelor. Această plantă are un rizom scurt şi destui de subţire, din care se dezvoltă rădăcini, stoloni şi frunze reniforme cu peţiolul lung. Florile au o codiţă lungă, culoare violetă, rareori albă, roză sau albastră, şi miros foarte plăcut. Apar în lunile martie şi aprilie. Toporaşii cresc prin rariştile şi poienile pădurilor de foioase, tufărişuri, fâneţe, pajişti. Pentru nevoi medicinale se recoltează rizomii, împreună cu rădăcinile. Valoare medicinală au, însă, şi frunzele şi florile. Se prepară infuzie, cataplasme, sirop, suc, pulbere, poţiuni, decoct. 

A doua elegie duineză a lui Rilke

Orişicare înger e înspăimîntător. Şi totuşi, vai mie.

cîntecul spre voi îl înalţ, cunoscîndu-vă firea,

spre voi, ucigătoarelor aproape păsări ale sufletului.

Unde s-a pustiit vremea lui Tobie, cînd

unul din cei mai strălucitori se oprea dinaintea umilului prag,

puţin travestit pentru călătorie şi ne mai spăimîntînd;

(un tînăr, doar, în faţa altui tînăr, de-acesta cercetat cu ochi iscoditor).

Dacă acum şi dindărătul noianului de stele, Arhanghelul, primejduitorul,

cu un singur pas avîntat s-ar coborî, apropiindu-se de noi:

inima,  zvîcnind din baierile pieptului, ne-ar ucide. Voi, cine sunteţi?

Trei milenii de umor (38)

În anul 1726 abatele Rene Aubert de Vertot a predat la tipar lu­crarea „Histoire des Chevaliers de Rhodes", care fiind tra­dusă şi apărînd în limba germană, a fost prefaţată de Fr. Schiller. Această operă a stat apoi la baza poemului „Der Kampf mit dem Drachen". Abatele, cînd a început scrierea lucrării, avea puţine date istorice despre subiectul tratat, dar acest lucru nu l-a deranjat şi, fară să aştepte informaţiile cerute, şi-a terminat cartea în care vorbea de cucerirea cetăţii Rodos de către turci. După apariţia cărţii a primit şi datele cuvenite. Abatele Vertot a spus:

—  Îmi pare rău, dar eu mi-am terminat asediul cetăţii! Fapt care l-a făcut pe D’Alembert să spună la 19 ianuarie 1761 în plină şedinţă a Academiei Franceze:

—    Un oarecare istoric a descris cucerirea unei cetăţi oarecare!

Mici intamplari cu animale (179)

Mîţa noastră a făcut cinci pui; ei au fost înecaţi. Spre ui­mirea noastră, a doua zi, în coşul unde fătase mîţa am găsit un pui de iepure, ca de două-trei zile. Cum a observat mîţa că ne apropiem de culcuş, a venit mieunînd şi s-a suit lîngă odrasla ei, care îndată a început să sugă cu toată pofta. Oare de unde să-şi fi dobîndit mîţa puiul de iepure? Nu e alt răs­puns decît că a ieşit la vînătoare, ca de obicei, în trifoiştea care se întindea după casă, şi a găsit puiul de iepure. Altădată l-ar fi omorît şi l-ar fi mîncat; acum, că şi-a pierdut puii, l-a adus acasă teafăr şi l-a adoptat.

Din poeziile lui Mateiu Caragiale(1)

Mărturisire

Sufletu-mi e-o mare moartă oglindind un cer de jale,

Arse stânci o-nchid în groaza sterpelor pustietăţi,

Pe ea boarea nu adie, veşnic dorm undele-i pale,

Ea în negru-i fund ascunde înecate vechi cetăţi.

Faceti-va bine (312)

Teiul

Denumire ştiinţifică: Tilia tomentosa.

Denumiri populare: teiul argintiu, teiul alb, teiul văratic.

Prezentare. Teiul alb este un arbore înalt – poate atinge şi înălţimea de 30 de metri. Aparţine familiei tiliaceelor. Lemnul său are culoare alb-ro şietică, fiind uşor şi omogen. Coroana teiului este bogată şi plină de ramuri. Frunzele au conturul inimii şi sunt peţiolate. Florile, alb-gălbui, sunt melifere şi plăcut mirositoare, mierea de tei fiind un aliment excepţional.