Nefastul efect al citirii romanelor lui Dan Brown!

         Proza lui este moale ca un cauciuc de bicicletă cu un ciob de sticlă înfipt în el. (Prin comparaţie, până şi Michael Crichton pare un scriitor inventiv.) (...) 
       În afară de faptul că milioane de cititori înghit thrillerurile religioase ale lui Dan Brown ca pe floricelele caramelizate, nu se întâmplă nimic rău. Vom trece cu mărinimie peste şi vom considera în regulă şi că între timp au apărut inclusiv ediţii ilustrate şi adnotate ale operelor sale, în care se escamotează evidenţa că totul este o minciună sfruntată.

Imparatia oglinzilor strambe (12)

În care se povesteşte cum Olga era cît pe ce să se înece în cascadă

Olga înota bine. Vrînd să scape de Rutluv, s-a aruncat neînfricată în rîu. Se cufundă adînc în apă, atinse cu picioarele fundul stîncos şi făcu un efort, săltîndu-se numaidecît. Apa o aduse uşor la suprafaţă.

Scoţînd capul afară, Olga îşi trase răsuflarea şi ascultă cu atenţie. In jur era linişte şi întuneric. Curentul apei o îndepărta cu repeziciune de castel, purtînd-o spre întunericul strîmtorii unde se auzea un vuiet surd de valuri ce se rostogoleau. Era pesemne o cascadă. Asta înseamnă că... nu-i mai rămîn decît cîteva clipe de trăit... O cuprinse teama. Încercă să înoate spre mal, dar îi venea foarte greu să lupte împotriva curentului. Vuietul cascadei se auzea din ce în ce mai puternic. Curentul coti brusc şi o răsuci în loc pe fată, lovind-o cu capul de o piatră ascunsă sub apă.

Din povestile lui Stanislaw Lem - Ciberiada(5)

Expediţia întâi bis sau Electrobardul lui Trurl

Pentru evitarea oricăror erori, trebuie să arătăm că această expediţie, cel puţin în sensul strict al cuvântului, nu a avut loc nicăieri. Trurl nu s-a mişcat tot timpul din casa lui, dacă nu punem la socoteală şederea prin spitale sau neînsemnata călătorie spre un planetoid. Dar în sens mai adânc, ea a fost una din expediţiile la cea mai mare depărtare pe care a efectuat-o acest vestit constructor, deoarece a ajuns până la marginile posibilului.

Minciuna cu profesionalismul

Ceea ce a ieşit la iveală în primul rând în urma catastrofei din Apuseni este marea, uriaşa, iresponsabila şi criminala minciună a puterii în legătură cu profesionalismul celor numiţi politic în funcţii mai mari sau mai mici. După cum se ştie, orice partid (coaliţie) din România, în momentul în care preia puterea, începe înlocuirea oamenilor fostei puteri cu oameni din ograda proprie. Nimeni nu este iertat, indiferent cât de bine şi-a făcut treaba, indiferent dacă e profesionist sau diletant. Cu toţii sunt basculaţi pentru a face loc flămânzilor noii puteri. Excepţie fac, desigur, cei care schimbă macazul, adică acei suboameni care sunt numiţi în funcţii de un partid căruia îi jură credinţă veşnică, după care, când se iveşte momentul, trec la partidul următor, care îi menţine în funcţii.

Faceti-va bine(322)

Turiţa mare

Denumire ştiinţifică: Agrimonia eupatoria.

Denumiri populare: cornăţel, buruiană de friguri.

Prezentare. La maturitate această plantă poate avea o înălţime cuprinsă între 30 cm şi un metru. Este o erbacee perenă şi face parte din familia rozaceelor. Se remarcă prin faptul că este foarte păroasă. Rizomul este de mici dimensiuni, iar tulpina are formă de nuia. Frunzele sunt mari şi dinţate. Turiţa mare înfloreşte o perioadă foarte lungă, din mai şi până în septembrie sau chiar octombrie. Florile, de culoare galben-aurie, se adună într-o inflorescenţă. Această plantă creşte laolaltă cu multe alte plante din flora spontană – pe marginea drumurilor, pe pajişti, în luminişuri de pădure, în tufărişuri şi chiar în păduri. 

Chomsky despre uselisti si antenisti

Decalogul manipularii al lui Chomsky

1. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate

Pentru aceasta: Să distragi permanent atenţia de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte minore, dar cu mare impact emoţional.

2. Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai naţiunii

Pentru aceasta: Inventează false ameninţări, ori creează probleme grave, care îngrijorează real şi angajează opinia publică, iar apoi oferă soluţiile.

Tapi ispasitori

Intai a murit un copil, sfasiat de caini intr-un parc bucurestean. Paznicul parcului a primit amenda pentru ca nu avea atestat. Nimeni din primaria lui Oprescu nu a platit cu functia. Aceiasi oameni, in frunte cu primarul general, conduc primaria, invart sutele de milioane ale bugetului, fac declaratii in limba de lemn pe care sigur ca n-au uitat-o, ca doar si-au petrecut cea mai mare parte a vietii sub Ceausescu.

Imparatia oglinzilor strambe (11)

În care Rutluv îi propune frumoasei doamne să devină împărăteasă

—     Suntem pierdute! şopti îngrozită Aglo. Camera asta nu are decît o singură ieşire: în sală!

—     Mai încet, Aglo! Pare-se că Rutluv a şi intrat în sală. Fetele stăteau în spatele uşii masive şi ascultau cu încordare.

Aglo îşi privi prietena. Olga îşi ţinea buzele strînse, iar ochii pe jumătate închişi. Se vedea cît de colo că se gîndea foarte intens la ceva. Aglo o bătu uşor pe umăr! 

Trei milenii de umor (42)

Nebunul curţii princiare din Urbino s-a amuzat săptămîni întregi batjocorind un nobil, greoi la minte, lipsit de spirit şi mai ales irascibil. Vrînd să scape de nebun, nobilul a angajat un spadasin, care urma să-l ucidă pe incomodul adver­sar. Nebunul curţii, prinzînd de veste, l-a anunţat pe prin­cipe de intenţia criminală a irascibilului nobil.

— Nu-ţi fie frică, l-a liniştit principele. Dacă vei fi omorît de oamenii lui, voi face, la rîndul meu, ca nobilul să-şi piardă şi el viaţa.

—     Sire, a intervenit nebunul, n-ar fi bine mai să începem cu el?

Mici intamplari cu animale (185)

Simţ patern

Cu prilejul unei expoziţii de cîini care a avut loc la Timi­şoara, după terminarea arbitrajului şi a celorlalte formalităţi, cîţiva prieteni stăteau de vorbă în jurul unei mese din restau­rantul expoziţiei. Atunci a istorisit unul dintre ei:

„Am un lup blînd, pe care l-am primit înainte cu cîţiva ani din Bozovici-Caraş, pe cînd nu era decît un biet pui. Datorită blîndeţii cu care l-am tratat, acest lup a devenit domestic, în înţelesul adevărat al cuvîntului. Stătea cu noi în casă, ca orice cîine, şi, condus în lesă, îl scoteam şi în oraş la plimbare. În timpul acestor plimbări, trăgînd cu urechea, auzeam critici in­teresante din partea trecătorilor «experţi» care făceau aluzii la însoţitorul meu. Asa, bunăoară aud pe unul: "Ia uite mă ce cîine-lup frumos; seamănă leit cu un lup sălbatic". Celalalt îi răspunde: «Frumos cîine, dar nu pare a fi de rasă pură».

Faceti-va bine(321)

Tulichina

Denumire ştiinţifică: Daphne mezereum.

Denumire populară: piperul lupului.

Prezentare. Tulichina este un subarbust din familia thimeleaceelor. Acest subarbust, bine cunoscut ca plantă otrăvitoare, este întâlnit în pădurile din zonele montane şi submontane. Are o rădăcină puternică, mult ramificată. Tulpina, dezvoltată, poate ajunge la 1,5 metri înălţime. În vârful lăstarilor se află frunzele, care au formă lanceolată. Florile au culoare trandafirie sau albă, fiind deosebit de expresive. Fructele sunt nişte bobiţe roşii, toxice. Pentru nevoi medicinale se recoltează coaja şi fructele. Coaja va fi culeasă atunci când planta se află în plinătatea dezvoltării ei, adică cu puţin timp înainte de a înflori. Preparatul cel mai des folosit în terapii cu tulichină este tinctura. 

Reintalnire cu Gogol (Nikolai Vasilievici) - Nevski Prospekt(3)

Nevski Prospekt(3)

Nu-mi plac cadavrele şi morţii. Mi-e foarte neplăcut când îmi taie drumul o lungă procesiune de înmormântare şi văd cum un soldat invalid, îmbrăcat ca un capucin, trage tabac cu mâna stângă, iar în dreapta ţine torţa. Mi-e grozav de ciudă când văd un catafalc bogat şi un sicriu îmbrăcat în catifea; iar când văd vreun căruţaş cărând sicriul roşiatic cu nimic acoperit al vreunui sărac, în urma căruia merge doar o cerşetoare care se ia după ei la vreo răspântie, numai pentru că n-are altceva mai bun de făcut – mă cuprinde şi ciuda şi tristeţea.

Din povestile lui Stanislaw Lem - Ciberiada(4)

Expediţia întâi sau capcana lui Garganţian

Pe vremea când Cosmosul nu era atât de haotic ca astăzi şi toate stelele erau aşezate în ordine, încât le puteai număra uşor de la stânga la dreapta sau de sus în jos – cele mai mari şi mai albastre se roteau împreună, iar cele mai mici şi mai gălbuii, ca nişte corpuri de categoria a doua ce erau, fiind împinse mai spre margini – pe vremea când în tot spaţiul nu găseai nici urmă de praf, de pulbere sau rămăşiţe ale nebuloaselor, în acele timpuri bune de demult, domnea obiceiul ca meşterii constructori care aveau Diploma Omnipotenţei Perpetue cu distincţie să pornească din când în când în lungi călătorii pentru a da popoarelor îndepărtate sfaturi bune şi ajutor. 

Imparatia oglinzilor strambe (10)

În care Olga şi Aglo nimeresc în castelul frumoasei doamne

Cei patru cai înhămaţi la caleaşcă goneau ca vîntul spre şirul de munţi ale căror piscuri scînteiau în depărtare. Pot­coavele de argint sunau ritmic pe drumul de piatră ce se pier­dea undeva în ceaţa de la poalele munţilor.

De la o vreme, Aglo se plictisi să tot privească ogoarele şi pătratele verzi ale podgoriilor împărăteşti.

— Hai să vorbim despre ceva, Olga — zise ea cu un aer ofensat. De ce taci tot timpul?

Faceti-va bine(320)

Tuia - Arborele-vieţii

Denumire ştiinţifică: Thuja orientalis; Thuja occidentalis.

Prezentare. Tuia este un arbore înalt – poate ajunge chiar şi la 40 de metri – fiind cultivat şi în România, ca plantă ornamentală. Frunzele şi tulpinile sale răspândesc o aromă deosebită, plăcută, tonică. Frunzele, mici şi solzoase, cu o gropiţă îngustă şi alungită pe partea inferioară, rămân în permanenţă verzi, remarcându-se nu numai prin aromă, ci şi prin forma şi culoarea lor. Pentru uz medicinal se culeg frunzele, din care se prepară infuzie, decoct, tinctură.

Cum este posibil?

De catava vreme, coalitia PSD-PNL-PC o ia sistematic peste bot din cauza tentativelor de a prelua controlul asupra justitiei. Rand pe rand, Ponta si acolitii au fost pusi la punct de Bruxelles, de Washington, de Londra, de Bonn, de presa internationala, apoi intern, de CCR si de CSM. La toate astea, Ponta vine prin studiouri si raspunde la intrebari facand glumite stupide, pe care i le poate deja anticipa si un scolar de 12 ani. 

Reintalnire cu Gogol (Nikolai Vasilievici) - Nevski Prospekt(2)

Nevski Prospekt (2)

Sus, în întuneric, la al treilea cat, necunoscuta bătu într-o uşă şi intrară amândoi. Îi întâmpină cu o lumânare în mână, o femeie destul de plăcută la înfăţişare; ea îl privi însă pe Piskariov aşa de ciudat şi de obraznic încât el, fără să vrea îşi plecă ochii. Intrară în odaie.

Pacalirea lui Dumnezeu

Biserica Ortodoxa si celelalte biserici crestine spun ca sinuciderea este un pacat care nu se poate ierta, ceea ce mi se pare de mirare, cata vreme Dumnezeu ne iubeste infinit. Cum vine aia sa iubesti pe cineva si nu oricum, ci la infinit, dar sa nu-l ierti niciodata pentru ca a facut unul din lucrurile interzise? 

Explicatia pentru aceasta posibila dovada ca Dumnezeu de fapt nu ne iubeste chiar la infinit este urmatoarea: daca te-ai sinucis, nu mai ai cum sa regreti ceea ce-ai facut si sa te pocaiesti, asa incat flacarile iadului te vor linge de-a pururi. 

Mici intamplari cu animale (184)

Eram prieten cu pădurarul şi treceam destul de des pe la casa lui. Nu era departe nici de orăşelul în care locuiam pe atunci, şi era aşezată frumos sub streaşina pădurii, iar oa­menii din ea îmi erau dragi. Aşa am putut petrece de aproape şi ceea ce s-a întîmplat acolo într-o vară.

Copiii pădurarului, vînător, au moştenit de la tatăl lor interesul faţă de animale şi şi-au făcut o adevărată menajerie. Erau acolo, cu aprobarea tatălui şi spre nemulţumirea ma­mei, cînd pui de vulpe, cînd de bursuc, arici, veveriţă în cuşcă, cobai, şoareci albi, iepuri de casă, bufniţă şi cîte altele. Intr-o colivie mare îşi aveau locaşul două turturele domesti­cite din neamul rîzătoarelor (Streptopelia risoria), care ieşeau şi reveneau în voia lor, scoteau pui.

Eminescu si calatoria pana la locuinta lui Dumnezeu

Nu stiu cum se face ca mi-a venit in minte Luceafarul lui Eminescu cu o zi inainte de 15 ianuarie-data nasterii poetului. Mergeam cu masina si hop, pe nepusa masa, m-am trezit cugetand la versurile urmatoare: 
Porni Luceafarul. Cresteau
In cer a lui aripe

Si căi de mii de ani treceau

In tot atatea clipe.

Poate din cauza ca ma enerva viteza de melc cu care ma taram prin Hanovra sa ma fi gandit la Luceafar, care putea sa accelereze cat avea el chef fara sa-l opreasca politia si sa-l amendeze ori sa-i ia permisul.

Ca sa nu ma plictisesc, m-am apucat sa fac niste socoteli.