Mici intamplari cu animale (156)

Cuiburi ciudate la porumbei

Împuţinarea copacilor bătrîni şi scorburosi de prin pădurile bine gospodărite a micşorat, în timpul din urmă, numărul porumbeilor de scorbură (Columba oenas) cuibăriţi pe la noi. Tot mai rar le auzim prin codrii noştri glasul caracteristic, „hu-hu-hu-hu", şi plesniturile din aripi cînd se înalţă în zbor.

O pereche, căutînd în zadar scorbură în copac, şi-a adoptat una neobişnuită.

Pădurarul Oşica e şi vînător şi gospodar bun. Lîngă casa lui din pădure are livadă frumoasă, în ea stupină. Culcată în furca dintre două crengi stătea acolo o coşniţă veche, împletită din nuiele, pe care Oşica o folosea cînd roia cîte un stup si prin­dea în ea roiul. În primăvară, o pereche de porumbei de scor­bură şi-a făcut cuib în acea coşniţă şi a scos în ea două rînduri de pui — cîte doi. Ciudat era şi acest fapt: porumbeii de scorbură scot într-o vară două-trei rînduri de pui, dar nu în ace­laşi cuib, ci fiecare rînd în altul. Perechea aceasta s-a abătut de la legea neamului; i-a plăcut tare cuibul din coşniţă sau n-a găsit prin pădure alt loc de cuib.

Oşica nu i-a tulburat. Mai avea el coşniţe vechi şi rele pe seama roiurilor, iar perechea de porumbei, prin toată ţinuta ei, îi mărturisea încredere. Omul se putea apropia la un pas; pa­sărea de pe ouă nu se mişca şi nu şi-a părăsit puii, cu toate că omul venea des să-i vadă cum cresc şi se înzdrăvenesc.

În altă primăvară pădurarul a aninat în copaci două cuiburi artificiale, făcute din scînduri. Amîndouă şi-au avut perechea de porumbei.