Săpunariţa
Denumire știinţifică:
Saponaria
officinalis.
Denumiri
populare: văcăriţă, săpunel,
berbecei, odogaci.
Prezentare.
Săpunariţa – o
erbacee perenă din familia cariofilaceelor – are o înălţime de până la 70 cm, frunzele
în formă de elipsă și florile de culoare roz, rareori albă. Pentru uz medicinal
se recoltează rădăcina, care se mărunţește, se macerează sau se folosește la
decoct. Marii specialiști în plante medicinale (Jean Valnet, de pildă), recomandă
utilizarea întregii plante. Din aceasta se poate prepara un suc medicinal, iar partea
fragedă a plantei (vârful cu frunze și flori) se strivește și se aplică sub
formă de cataplasme pe unele afecţiuni dermatologice, cum ar fi eczemele,
pecinginii, impetigo, edemele, herpesul.
Substanţe
active importante: saponine (în
cantitate mare), glucide, săruri minerale, substanţe albuminoide, rășini.
Întrebuinţări. Rădăcina
de săpunariţă are acţiune diuretică, sudorifică, expectorantă, vermifugă,
cicatrizantă. Este recomandată în afecţiuni ale căilor respiratorii (bronșite),
dischinezii biliare, viermi intestinali. Extern, cu preparatele de săpunariţă
se tratează rănile, afecţiunile dermatologice, oxiuriaza. Pentru tratarea oxiuriazei se fac băi și clisme. Săpunariţa se
folosește și împotriva tusei. Rădăcina de săpunariţă are importante utilizări
industriale: la fabricarea săpunurilor sau pentru spălarea stofelor și a
mătăsurilor – din săpunariţă obţinându-se o leșie foarte eficientă. Specialiștii
recomandă precauţie în utilizarea acestei plante, fiind toxică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu