Darul
Era
în ajunul Crăciunului. În maşina ce-i ducea pe toţi trei spre rachetodrom, mama
şi tatăl păreau îngrijoraţi. Băiatul lor urma să zboare pentru prima oară în
spaţiu, cu o rachetă, iar ei ar fi vrut ca totul să fie perfect. De aceea, când
fură nevoiţi să lase la vamă cadoul pregătit pentru el, deoarece depăşea cu
câteva uncii greutatea permisă, precum şi brăduţul cu lumânărele albe, simţiră
că li se ia dreptul la sărbătoare şi la dragoste.
Băiatul
îi aştepta în ultima sală. După discuţia lor inutilă cu funcţionarii
interplanetari, mama şi tatăl veneau spre el, şuşotind:
— Ce
e de făcut?
— Nimic,
nimic. Ce-am putea face?
— Ce
reguli stupide!
— Sărăcuţul
de el, îşi dorea atât de mult un brad!