Christine si obiectul greu

Vinerea trecuta, Maria a plecat la mall, unde petrece destul timp impreuna cu Liliana. Eu am ramas acasa, ca de obicei cand vine vorba de mall. Mall-ul este o inventie sinistra, in opinia mea. O sa scriu mai incolo despre asta.

Nu mai stiu cat era ora, cand ma suna Maria si-mi zice: "Tata, e o problema, trebuie sa o ajuti pe Christine". Christine este o prietena de-a Lilianei, cu care Maria se intelege foarte bine. "Ce problema? Si de ce ma suni tu pentru problema lui Christine?" am intrebat-o eu. "Are ceva de carat, nu stiu ce".

Christine, Maria si o pisica

Fiind vorba de Christine mi-ar fi fost foarte greu sa spun nu. Asa ca am sunat-o s-o intreb despre ce anume este vorba, exact. "Am ceva greu de carat din casa pana la masina", mi-a spus. "Bun, vin acolo. Sa mai iau pe cineva?" "Nu cred ca e nevoie, vino tu si ne descurcam".

Zis si facut. Bausem si un pahar de bere, dar deh, cand te roaga Maria ceva si ceva-ul acela se leaga de Christine, iti asumi riscuri. M-am echipat si am coborat la masina. Tocmai cand bagam bagam cheia in contact, ma suna iar Maria. "Da, Maria - am zis - uite-acum sunt in masina". La care incepe, razand: "Pacaleala de 1 aprilie". Asa ca de data asta, m-au prins.