Svejk 8

Tot aşa, am cunoscut eu un cîrciumar din Liben, unu Paroubek. Odată s-a îmbătat la el cu rachiu de ienupăr un meşter de capcane şi grătare, care a început să înjure zicînd că rachiul era apă chioară; zicea că dacă ar munci o sută de ani de-acum încolo şi şi-ar cumpăra din tot cîştigul numai rachiu de ienupăr, de la Paroubek, şi dacă l-ar bea dintr-o singură înghiţitură, tot ar mai putea să umble pe sîrmă, cu Paroubek în braţe... I-a mai zis pe urmă că-i un cîine rîios şi o jivină. 

Văzînd că nu-şi mai ţine gura, Paroubek l-a înşfăcat de ceafă şi i-a dat în cap cu capcana de şobolani şi cu sîrmele lui şi l-a azvîrlit în stradă unde a prins să-l ciomăgească cu cîrligul de tras obloanele, şi l-a ţinut aşa pînă jos, în Piaţa Invalizilor; de furios ce era, a început să-l fugărească mai departe, prin Piaţa Invalizilor la Karlin, tocmai pînă sus la Zizkov; de aici prin cartierul evreiesc pînă la Malesice, unde, pînă la urmă, a rupt cîrligul pe spinarea lui, aşa că a trebuit să se întoarcă înapoi la Liben. Da, numai că de mînie a uitat că lăsase prăvălia plină de muşterii, care în lipsa lui puteau să-şi facă de cap. Cînd s-a înapoiat în cîrciumă, s-a convins că într-adevăr aşa s-a întîmplat. Oblonul era tras pe jumătate; în faţa prăvăliei stăteau doi poliţai care se afumaseră şi ei frumuşel în timp ce făceau ordine înăuntru. În cîrciumă, totul era băut; în stradă un butoi de rom, gol; sub tejghea zăceau, beţi turtă, doi oameni care scăpaseră de ochii poliţiştilor. Cînd i-a scos de acolo, dumnealor au vrut să-i plătească cîte doi creiţari de căciulă, că de atîta băuseră chipurile secărică. Ca să vezi cum e pedepsită lipsa de cumpătare.

P9