Privacy

Văd foarte multe fete care poartă ochelari mari, negri. Nu îi poartă pentru că le dor ochii de la soare, le văd purtându-i şi când e vreme închisă. Aşadar, e o modă şi asta înseamnă că va trece. Însă chiar dacă va trece, eu sunt convins că va fi înlocuită cu altceva la fel de ciudat. Pentru că principiul nu e să porţi ochelari, ci să-ţi ascunzi ochii. Iar ochii nu îi ascunzi pentru că nu sunt frumoşi, ci pentru că aşa nu mai poate nimeni să-ţi vadă expresia.

Fetele cu ochelari negri nu au nicio problema să-şi expună picioarele, umerii, buricul, spatele, şoldurile, gâtul. Pentru că acele părţi ale corpului nu exprimă nimic. Ele pot fi frumoase sau urâte, dar nu au niciun fel de expresie. Nu poţi citi gândurile sau sufletul cuiva privindu-i genunchii. Stau şi mă întreb de ce se ascund fetele în felul ăsta. Dacă le-ai putea vedea ochii, ai putea să le şi categoriseşti - frumoase sau urâte. Şi atunci OK, o fată urâtă poartă ochelari negri. Dar de ce îi poartă şi o fată frumoasă? De ce nu vrea să o vedem că e frumoasă? Pentru că dacă poartă ochelari mari, negri, nu i se mai poate aplica adjectivul „frumoasă”, pur şi simplu pentru că frumuseţea nu se mai vede. O astfel de fată se auto-predă calificativelor de genul „bună”.
Le e ruşine fetelor să fie frumoase? Vor ele să nu fie decât bune? Se va transforma frumuseţea într-o calitate lipsită de interes? Doamne fereşte!
Cred că trăim vremuri în care oamenii se ascund cât mai bine unii de ceilalţi. Cuvântul de ordine este „privacy”.
Modelul absolut al frumuseţii devine cel al avatarului pe care ţi-l asociezi la nickname pe forumuri, în general un chip fără expresie.