— Asta zic şi eu pildă de bărbăţie! În felul ăsta în armata noastră vor fi numai harnaşamente noi. Dar cînd eram la Praga, am citit în ziarul "Prazske uredni listy" despre un caz şi mai frumos.
Era vorba de un doctor, Josef Vojnov, teterist voluntar în compania a 7-a vînători de cîmp, care se afla în Galiţia. Asta, în timp ce conducea un atac la baionetă, a fost lovit de un glonte drept în cap şi, în vreme ce-l duceau spre postul de prim-ajutor, zbiera că nu se lasă pansat pentru un fleac de zgîrietură. Ţinea morţiş să pornească din nou la atac cu grupa lui, dar o grenadă îi reteză glezna piciorului. Au vrut din nou să-l ducă, dar el şontîc-şontîc, sprijinindu-se în baston, o porni spre linia de luptă, apărîndu-se de inamic cu bastonul; şi iată că-l ajunge o nouă grenadă care-i retează mîna în care ţinea bastonul. Dar el tot nu se lăsă: îşi trecu bastonul în cealaltă mînă, zbierînd că asta nu le-o iartă el şi Dumnezeu ştie ce s-ar fi întîmplat cu dînsul dacă, peste o clipă, un proiectil nu l-ar fi dat gata. Dacă pînă la urmă nu l-ar fi doborît, poate că ar fi căpătat şi el medalia de argint pentru bărbăţie. Cînd proiectilul i-a retezat capul, aşa cum se rostogolea, tot mai striga: „Mereu la datorie, grăbeşte cu credinţă, chiar dacă în jurul tău adie suflul morţii!”
P7
P7
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu