Boschetarul caruia i-am dat o speranta, a stat pe banca aproape trei ore. Din cand in cand ma uitam pe geam si il vedeam mereu in alta pozitie. O vreme a stat si intins, poate a atipit.
Cand am terminat treburile pe care le aveam, am luat tuica si m-am dus la el. Tineam sticla in asa fel incat sa nu se vada, iar individul statea cu spatele, uitandu-se catre Bega. M-am apropiat si l-am intrebat: "Ce faci aici?" Raspunsul a fost simplu: "Stau", dar a fost rostit pe un ton destul de taios, de parca l-as fi deranjat cu intrebarea mea. I-am dat tuica si, aproape instantaneu, s-a transformat in alt om: amabil, zambitor, plin de dorinte de succes si sanatate la adresa mea. Apoi a plecat, n-am idee unde. Din spate, arata ca un furuncul.
Cand am terminat treburile pe care le aveam, am luat tuica si m-am dus la el. Tineam sticla in asa fel incat sa nu se vada, iar individul statea cu spatele, uitandu-se catre Bega. M-am apropiat si l-am intrebat: "Ce faci aici?" Raspunsul a fost simplu: "Stau", dar a fost rostit pe un ton destul de taios, de parca l-as fi deranjat cu intrebarea mea. I-am dat tuica si, aproape instantaneu, s-a transformat in alt om: amabil, zambitor, plin de dorinte de succes si sanatate la adresa mea. Apoi a plecat, n-am idee unde. Din spate, arata ca un furuncul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu