Iesind la plimbare cu Richi2, mi-am adus aminte de un vechi banc cu Lenin.
La un congres al PCUS, oamenii vin si isi amintesc (cei care l-au cunoscut) de Lenin. Vine si Ivan Ivanovici, care povesteste:
Intr-o zi, eram la baia comunala. Deoadata, vine Vladimir Ilici si-mi zice:
- Ivan Ivanovici, nu vrei sa-mi imprumuti lighenusul tau de baie?
Sa i-l dau? Apa era murdara! Sa nu i-l dau? Sa nu i-l dau eu marelui Vladimir Ilici Lenin?!? Si atunci ce i-am zis:
 |
| Lenin amusinand prin iarba, ca Richi |
Peste cativa ani, eram pe front. Vladimir Ilici vorbea multimii infierbantate dintr-o tancheta. Deodata, ma vede si-mi zice:
- Nu esti tu Ivan Ivanovici de la baia comunala?
Sa-i zic ca sunt eu? Si-ar aduce aminte ca nu i-am dat lighenusul. Sa-i zic ca nu-s eu? Sa-l mint eu pe marele Vladimir Ilici Lenin?!? Si atunci ce i-am zis:
- Du-te-n p... ma-tii!
Bancul mai are vreo doua parti, in acelasi ton, pe care le-am uitat.
Plimbandu-ma cu Richi2, mi-am dat seama ca si eu sufar de aceeasi dilema existentiala ca si Ivan Ivanovici. Cand, spre exemplu, afara toarna cu galeata si cainele incepe sa se agite, e ca si cum mi-ar zice:
- Raul Baz, nu vrei tu sa ma duci pana afara?
Sa il duc? N-am chef sa ma fac ciuciulete. Sa nu-l duc? Face caca in casa.
Problema e ca si daca-i zic lui Richi "dute-n p... ma-tii", tot trebuie sa-l scot afara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu