miercuri, 20 aprilie 2011

1,2,3,4

Ieri, venind cu Maria de la scoala, ne-am adus aminte de ceva uimitor. Acum vreo doi ani, stand noi la o inghetata, Maria m-a intrebat pe neasteptate: "Tata, spune, la ce ma gandesc eu acum?" La care eu am zis "unu, doi, trei, patru". Si, intr-adevar, asta era. Stiu ca si eu am fost uimit. Probabilitatea de a nimeri gandul omului este atat de mica, incat nu stiu cu ce as putea-o compara. Si totusi am spuns "unu, doi, trei, patru". Just amazing!
Maria incercand sa ghiceasca si ea



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!