Libertatea absolută

Libertatea absolută este tot ce poate fi mai rău pentru om. Cine vrea să fie fericit, trebuie să găsească un mod de a-și aranja niște constrângeri. De aia există mereu oameni care, scăpați dintr-un univers represiv, ajung să-l regrete, sau persoane care la ispășirea a câte 20 de ani de închisoare, nu mai vor să iasă de acolo. Au existat chiar și cazuri, consemnate în literatura de specialitate, în care o femeie supusă la torturi și umilințe în celulă, după ce a ieșit din temniță s-a căsătorit cu tortionarul. Pare incredibil, dar lucrurile stau întocmai așa.

Dar cum să inventăm constrângeri? De exemplu, ne putem angaja la o firma condusă de un satrap, care să ne facă viață amară. Oh, cât de dulce devine atunci berea pe care o bei cu prietenii, când îl înjuri pe satrap ca un birjar. Sau am putea să luăm bani cu împrumut de la cămătari - din ăia care te aranjează cu sabia ninja dacă nu scoți banii la timp. Atunci să vezi fericire, când scapi de ei.
Dar poate cel mai simplu e să aranjezi cumva să fii o vreme privat de libertate. Eu, în armată, practicam această metodă. Când nu mai suportam, ba săream gardul, ba veneam băut la apel, așa că urgent eram trimis la arest. Acolo, în numai câteva ore, ajungeam să prețuiesc ce am avut și începeam să număr clipele până când voi fi eliberat.
Mai există și varianta în care cauți un cui ruginit și calci pe el, ca să-ți între în talpă și să ajungi la spital. Poți să te lași mușcat de un câine, poți să te împiedici dinadins pe niște scări, sau poți să rogi un amic să te lege de un copac și să revină după câteva zile.
Dar, desigur, poți alege și să fii absolut liber. Atunci însă, va fi plângerea și scrâșnirea dinților.