O farsa cu bichoni

Azi am programare cu Richi2 la tuns. Ultima data cand i s-a facut aceasta operatiune, parul lui era atat de incalcit, incat frizerita a muncit cu aproape o ora mai mult decat estimase si mi-a luat si 10 lei in plus.

Cu Richi1 fusese inca si mai ciudat. Pe el nu l-am tuns deloc mai bine de un an. Parul ii crescuse in asa hal, incat de la o anumita distanta putea-i sa-l confunzi cu o capita de fan. L-am dus la frizer si, cand m-am dus sa-l iau, dupa vreo doua ore, nu am vrut sa cred ca este el. Imi aduc aminte cum mergeam cu el in lesa, indreptandu-ne catre casa si cum nu ma mai puteam opri din ras. Cred ca multi trecatori m-au considerat sarit de pe fix.

Cam asa arata Richi1 cu vreo sase luni inainte de a-l tunde

L-am dus acasa si, dupa cateva ore, am plecat dupa Maria ca s-o iau de la scoala. Pe drum, mi-a venit ideea: ia sa-i fac eu o farsa. Si i-am spus pe un ton grav ca am dat catelul, care era mult prea obraznic si am luat altul. A plans Maria ce a plans dar, cand a ajuns acasa si l-a vazut pe Richi1, a inceput sa-l stranga la piept si sa zica "oh, ce dragut e, tata". Atunci am trecut la a doua parte a farsei si i-am spus ca de fapt nu l-am inlocuit de tot ci doar pentru o vreme, urmand ca in cateva zile sa-l duc de unde l-am luat si sa-l aduc pe vechiul Richi. Imediat s-a intristat si mi-a zis, strangand bichonul in brate: "dar tata, eu vreau sa-l pastram si pe asta, te rog".