Cautand poze cu Richi1 netuns, am dat peste diverse foldere pline cu imagini. Multe din ele de prin 2005-2006, cu Maria avand o expresie mult prea serioasa pentru un copil de 3-4 ani. Pe atunci, nu realizam ca e ceva in neregula, dar, cu timpul, am aflat ca se intamplasera unele lucruri. Noroc ca am aflat.
La gradinita unde o duceam pe Maria, aflata foarte aproape de casa, educatoarele erau niste cucoane din alea pline de ifose dar fara nicio vocatie pentru meseria lor. Nu stiau decat sa-si impuna vointa, de cele mai multe ori cu forta. Oricat ar fi vrut ele sa coafeze realitatea, instituisera un sistem represiv. Poate ca unii cand aud de sistem represiv se gandesc la batai cu nuiaua si tinut in genunchi pe coji de nuca. Ei bine, asta e metastaza sistemului represiv. La gradinita de langa casa, nu se ajunsese pana acolo. Insa nimeni nu si-a batut vreodata capul sa afle ce vor in realitate copiii, de ce fac ceea ce fac si de ce nu fac anumite lucruri. Nu, acolo totul este simplu: executi ce zice doamna sau esti pedepsit. E foarte comod sa fii pedagog cand singura metoda pe care o aplici este cea punitiva.
Intr-o zi, ce credeti ca i-a dat prin gand uneia dintre acele pseudo-educatoare? Vazand ca Maria nu vrea sa participe la un joc, a trimis-o intr-un colt, apoi le-a poruncit celorlalti copii: "radeti de ea!". Si acum ma trec fiorii cand ma gandesc. De la asta, Maria a inteles ca rasul este ceva rau. Nu mai puteam acasa nici macar sa zambim cand facea vreo nazdravanie, ca imediat incepea sa planga si sa strige "nu mai rade!". A durat ani de zile sa-i scoatem asta din cap.
Poate ca ar fi trebuit sa ma duc la educatoarea aia si sa-i zic niste chestii, dar la ce ar fi folosit? Una ca ea nu invata niciodata nimic si, in plus, este in stare sa faca si mai mult rau atunci cand este infruntata si i se arata ca nu e OK ceea ce face. Asa ca am lasat-o in plata domnului.
La sfarsitul anului, m-am dus la serbare. Educatoarea a tinut un speech inainte de inceperea spectacolului. Oh, ce miorlaiala, ce priviri inaltate spre cer, ce frangeri de maini, ce metafore, ce lacrimi sterse pe furis, ziceai ca a venit un inger sa ne vorbeasca, nu altceva. Disgusting!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu