Niciodata nu mi-am pus intrebarea: oare cum ma vad pe mine ceilalti soferi, in trafic? Dar cei care merg cu mine in masina, ce vad cand se uita la mine? Ieri, pe drum, Ali a rezolvat problema: acum stiu cum arat la volan.
Asa o sa arat si azi, in drum spre Viena, tot asa o sa arat si maine, cand o sa ma intorc cu trei fetite, dintre care una va fi Maria. Stau si ma intreb daca nu pot face cumva sa arat altfel. Cred ca solutia ar fi sa alerg zilnic si sa mananc doar frunze de papadie. Intrebarea imediat urmatoare este: merita sa mananci numai frunze de papadie? Pana nu demult ma gandeam ca n-are sens, pentru ca omul are o singura viata si nu merita sa o traiasca in privatiuni. Mai ziceam ca si daca o duci bine, si daca o duci rau, pana la urma tot acolo ajungi. Dar nu stiu cum se face ca, de la o vreme, parca mi-am schimbat ideile. Ma gandesc: pentru mine e totuna daca mai traiesc un an sau zece, dar pentru Maria o fi totuna?
Mai nou, constat ca mereu ma apuca filosofia, indiferent de la ce subiect plec.
Poate ca si asta ar trebui sa se schimbe.
Frumos! Poate aveti dreptate: trebuie sa conteze pentru cineva daca traim un an sau zece. de asta merita sa fim inconjurati de cei dragi! ca sa ne spuna ca noi suntem importanti pentru ei!
RăspundețiȘtergere