La cîrciuma noastră, „La Potirul”, din strada Bojiste, veneau, înainte de război, un poliţai, unu Hubicka, şi un domn redactor care umbla după picioare rupte, oameni călcaţi de tramvaie, sinucigaşi, ca să aibă ce scrie la ziar. Era un om tare vesel, mai mult îşi pierdea vremea pe la poliţie decît în redacţia lui. Într-o zi, dumnealui l-a îmbătat pe poliţaiul Hubicka, l-a dus în bucătărie şi au schimbat între ei hainele, astfel că poliţaiul a rămas îmbrăcat în civil, iar domnul redactor a devenit poliţai... a acoperit frumuşel numărul revolverului şi a pornit-o aşa în inspecţie prin Praga. În strada Resslova, dincolo de fostul penitenciar, a întîlnit în liniştea nopţii un domn mai în vîrstă, în cilindru şi palton căptuşit cu blană, care mergea la braţ cu o doamnă tot aşa, mai în vîrstă, şi tot în haină de blana. Se grăbeau amîndoi spre casă şi nu scoteau o vorbă. Redactorul a intrat în ei şi s-a stropşit la domnul cu joben: „Încetaţi odată cu zbieratul, că vă arestez!”
Inchipuiţi-vă, domnule oberlaitnant, spaima bătrînilor. Zadarnic au încercat să-i spună că trebuie să fie la mijloc o greşeală, că veneau de la un dineu, de la domnul guvernator. Trăsura i-a adus pînă dincoace de Teatrul Naţional, de unde au luat-o pe jos ca să mai ia puţin aer; locuiau aproape, pe strada Morani; el era consilier superior la guvernămînt, iar doamna — soţia sa. „Pe mine nu mă duceţi de nas, a continuat să tune la el redactorul travestit, ar trebui să vă fie ruşine, dacă într-adevăr sînteţi — aşa cum spuneţi — consilier superior la guvernămînt şi vă purtaţi ca un băieţandru. Vă urmăresc demult şi am văzut cum aţi ciocănit cu bastonul în toate obloanele magazinelor pe care le-aţi întîlnit în drum, iar soţia dumneavoastră, cum o numiţi, v-a dat o mînă de ajutor.” „Dar, după cum vedeţi, nici nu am baston! Poate că a fost altcineva înaintea noastră”, s-a apărat consilierul. „Cum să-l mai aveţi, i-a răspuns pe loc redactorul travestit, cînd l-aţi rupt, aşa cum am văzut, colea după colţ, pe spinarea unei babe care umblă prin cîrciumi cu cartofi copţi şi castane.” Doamna nici să plîngă nu mai putea de spaimă, iar domnul consilier superior s-a înfuriat aşa de tare, încît a început să-i spună ceva despre obrăznicie; în consecinţă a fost arestat şi predat primei patrule întîlnite în raza comisariatului din strada Salmova, căreia redactorul travestit i-a ordonat să ducă perechea la comisariat, deoarece el fiind de la circa sfîntul Jindrich, şi trecînd în interes de serviciu pe la Vinohrady, îi surprinsese pe cei doi în timp ce tulburau liniştea nopţii, într-o încăierare, şi insultau gardianul din post. A mai adăugat că el se duce să rezolve treburile la comisariatul lui din sfîntul Jindrich şi peste un ceas are să vină la comisariatul din Salmova. Aşa că patrula i-a dus pe cei doi şi i-a băgat la răcoare, unde au aşteptat pînă dimineaţa să vină poliţaiul care, între timp, cu ocoluri mari, s-a înapoiat „La Potirul”, în strada Bojiste, unde l-a trezit pe Hubicka şi, cu mari precauţiuni, i-a spus ce s-a întîmplat şi ce urmări ar putea să aibă daravera dacă nu-şi ţine gura...
Inchipuiţi-vă, domnule oberlaitnant, spaima bătrînilor. Zadarnic au încercat să-i spună că trebuie să fie la mijloc o greşeală, că veneau de la un dineu, de la domnul guvernator. Trăsura i-a adus pînă dincoace de Teatrul Naţional, de unde au luat-o pe jos ca să mai ia puţin aer; locuiau aproape, pe strada Morani; el era consilier superior la guvernămînt, iar doamna — soţia sa. „Pe mine nu mă duceţi de nas, a continuat să tune la el redactorul travestit, ar trebui să vă fie ruşine, dacă într-adevăr sînteţi — aşa cum spuneţi — consilier superior la guvernămînt şi vă purtaţi ca un băieţandru. Vă urmăresc demult şi am văzut cum aţi ciocănit cu bastonul în toate obloanele magazinelor pe care le-aţi întîlnit în drum, iar soţia dumneavoastră, cum o numiţi, v-a dat o mînă de ajutor.” „Dar, după cum vedeţi, nici nu am baston! Poate că a fost altcineva înaintea noastră”, s-a apărat consilierul. „Cum să-l mai aveţi, i-a răspuns pe loc redactorul travestit, cînd l-aţi rupt, aşa cum am văzut, colea după colţ, pe spinarea unei babe care umblă prin cîrciumi cu cartofi copţi şi castane.” Doamna nici să plîngă nu mai putea de spaimă, iar domnul consilier superior s-a înfuriat aşa de tare, încît a început să-i spună ceva despre obrăznicie; în consecinţă a fost arestat şi predat primei patrule întîlnite în raza comisariatului din strada Salmova, căreia redactorul travestit i-a ordonat să ducă perechea la comisariat, deoarece el fiind de la circa sfîntul Jindrich, şi trecînd în interes de serviciu pe la Vinohrady, îi surprinsese pe cei doi în timp ce tulburau liniştea nopţii, într-o încăierare, şi insultau gardianul din post. A mai adăugat că el se duce să rezolve treburile la comisariatul lui din sfîntul Jindrich şi peste un ceas are să vină la comisariatul din Salmova. Aşa că patrula i-a dus pe cei doi şi i-a băgat la răcoare, unde au aşteptat pînă dimineaţa să vină poliţaiul care, între timp, cu ocoluri mari, s-a înapoiat „La Potirul”, în strada Bojiste, unde l-a trezit pe Hubicka şi, cu mari precauţiuni, i-a spus ce s-a întîmplat şi ce urmări ar putea să aibă daravera dacă nu-şi ţine gura...
Locotenentul-major Lukáš părea obosit de atîta vorbărie, dar înainte de a da pinteni calului, ca să ajungă din urmă avangarda, îi spuse lui Švejk:
— Dacă ai vorbi pînă seara, ai spune tîmpenii din ce în ce mai mari.
— Domnule oberlaitnant, strigă Švejk în urma locotenentului-major, care se îndepărta în galop, nu vreţi să ştiţi cum s-a terminat?
Locotenentul-major Lukáš smuci nervos frîul.
P27
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu