Mici intamplari cu animale (111)

În terenul de vînătoare de la Valea Frumoasei erau multe „gloduri", unde veneau obişnuit cerbii şi mistreţii să se tăvă­lească. Din urmele lăsate pe pămîntul moale din jur puteam să stabilim ce jivine au cercetat aceste locuri. Nicicînd n-am găsit urme de urs. Paznicii mă asigură că ursul e alegător, nu intră în mocirlă, nu-şi murdăreşte în glod blana. Şi el face baie, dar numai în apă curată.

Apoi întîmplarea a vrut să pîndesc şi eu un urs în baie.

Grizzly, stapanul muntilor(10)

Datorită lui Langdon, Thor şi Muskwa au scăpat de o altă primejdie de moarte în ziua cînd avusese loc lupta celor doi urşi.

La trei minute după ce vînătorii, gîfîind şi tran­spiraţi, ajunseseră la locul bătăliei, Bruce se arătă nerăbdător să plece în urmărirea lui Thor. Ştia că enormul grizzly nu putea fi departe şi că, probabil, o luase pe munte în sus. In plus, descoperise urmele ursului pe pietrişul rîpei, cam tocmai la vremea în care Thor şi Muskwa puneau piciorul pe poteca cornutelor.

Faceti-va bine (186)

Merişorul

Denumire ştiinţifică: Vaccinium vitis-idaea.

Denumiri populare: afin roşu, smârdar.

Prezentare. Merişorul este un arbust de mici dimensiuni (până la 30 cm înălţime). Frunzele lui nu depind de schimbarea anotimpurilor, fiind verzi în permanenţă. Merişorul înfloreşte în mai şi iunie. Florile sale au culoare albă, uneori roz-roşiatică. Fructele, sub formă de bacă de culoare roşie, sunt comestibile. Merişorul creşte în zona montană şi este melifer. Face parte din familia rozaceelor. Pentru nevoi medicinale se folosesc frunzele, din care se fac mai multe preparate, cel mai important fiind infuzia.

O poveste a lui James Joyce(13)

O mamă

Domnul Holohan, secretar adjunct al Societăţii Eire Abu, cutreiera Dublinul de aproape o lună, cu buzunarele pline de fiţuici murdare, străduindu-se să aranjeze seria de concerte. Era olog de-un picior şi de aceea amicii îl porecliseră Hoppy Holohan.

Umbla fără încetare de colo pînă colo, stătea ore întregi pe la colţuri de stradă, discutînd, îşi făcea notiţe, dar în cele din urmă doamna Kearney a fost cea care a aranjat totul.

Domnişoara Devlin devenise doamna Kearney de necaz. Fusese educată la maici, într-un pension pentru fetele din aristocraţie, şi acolo învăţase franceza şi muzica.

Mici poeme in proza ale lui Baudelaire(12)

Mulţimea

Nu-i este dat oricui să se cufunde în mulţime: a te bucura de mulţime e o artă; şi numai acela se poate deda, pe seama neamului omenesc, unei orgii de vitalitate, căruia o zînă i-a ursit din leagăn gustul travestirii şi al măştii, ura domiciliului şi patima călătoriei.

Mulţime, singurătate: termeni egali şi convertibili pentru poetul activ şi fecund. Cine nu ştie să-şi populeze singurătatea, nu ştie nici să fie singur în mulţimea plină de treburi.

Lumea vazuta de Chip Forelli(1)

O impresionanta poveste a lui Stefan Zweig

Colecţia invizibilă

(Un episod din inflaţia germană)

La a doua staţie după Dresda, în compartimentul nostru se urcă un domn vârstnic, care salută politicos şi apoi înclină capul privindu-mă încă o dată ca pe un bun cunoscut. În prima clipă nu l-am recunoscut; dar abia îşi rosti numele cu un uşor surâs, şi mi-am adus aminte numaidecât; era unul dintre cei mai de vază anticari din Berlin, la care adesea în timp de pace frunzăream şi cumpăram vechi cărţi de artă şi autografe. Am vorbit apoi de lucruri indiferente. Deodată, spuse fără nicio legătură:

Un diletant la autostop

Dacă îi spui unui pictor că într-un tablou de-al lui a greșit alăturarea culorilor, omul ăla te întreabă întâi cine ești. Dacă află că ești Picasso, se gândește că e posibil să ai dreptate. Dacă află că ești un pictor în devenire, îți explică răbdător că de fapt tu greșești, pentru că mai ai încă multe de învățat. Iar dacă află că ești un oarecare, din cei care cresc cu miile pe pământul patriei și își închipuie că se pricep la toate, îți întoarce spatele.

Grizzly, stapanul muntilor(9)

După lupta cea mare, cei doi nu s-au mai atins de rămăşiţele caribu-ului. Thor nu se simţea în stare să mănînce, iar Muskwa, de atîta încordare şi emo­ţie, n-ar fi putut înghiţi nici măcar o bucăţică. Con­tinua să muşte din bucata de blană neagră, mîrîind şi mormăind în legea lui, ca şi cum în el rămăsese nădejdea să termine ceea ce începuse celălalt.

Pe listele PPDD

Candidează din partea PPDD la un fotoliu de deputat, un anume Florin Condurăţeanu. Un tip cu voce neplăcută, care dă senzaţia unui motor înecându-se într-o baltă de zoaie. Omul vorbeşte rar şi strigat, acoperindu-şi interlocutorii fără prea mare efort. Dar toate astea nu au nicio importanță, ceea ce contează este altceva: ce spune acest om.
L-am ascultat într-o dezbatere electorală pe tema fixă: proiectele candidaţilor. Mai era acolo Monica Tatoiu, nu am reţinut dacă şi ea candidează sau venise doar să mai facă niscai valuri.
Moderatoarea l-a întrebat direct pe Condurăţeanu: "care este principalul proiect pe care vreţi să-l susţineţi dacă ajungeţi parlamentar, de unde v-aţi gândit să vină finanţarea?" La care Condurăţeanu a răspuns cam în felul următor:

Mici intamplari cu animale (110)

Stăteam în pîndă de căpriori. Soarele apusese şi aşteptam pe marginea pădurii să aud vreo crenguţă uscată ruptă sub pasul voinicului sau şuşuitul uşor al căpriorului care păşeşte încet, cu băgare de seamă. Dar iată că aud un sunet tot atît de cunoscut: tropăială de iepure în fugă mare. Îl şi văd că zbu­gheşte din pădure şi trece zorit prin fata mea, fîşîind prin iarba mare încă necosită. Ce va fi avînd iepurele asta? 

Faceti-va bine (185)

Meiul

Denumire ştiinţifică: Panicum miliaceum.

Prezentare. Aparţinând familiei gramineelor meiul este o plantă erbacee cultivată. Mult timp, meiul a făcut parte din hrana oamenilor, astăzi fiind cultivat mai mult pentru furaj. Ajunge până la 1,5 metri înălţime. Are frunze liniare, late, aspre pe partea inferioară. Boabele au formă rotundă, rareori ovală şi sunt mici. Boabele de mei au şi valoare medicinală.

Substanţe active importante: cantităţi semnificative de fosfor şi magneziu, vitamina A, acid salicilic, lipide, protide, aminoacizi.

Întrebuinţări. Datorită valorii sale nutritive, meiul este recomandat astenicilor şi celor aflaţi în convalescenţă. Este un bun agent de susţinere şi refacere în caz de oboseală intelectuală. Alimentele pe bază de mei sunt recomandate şi femeilor gravide, precum şi celor suferinzi de inimă.

Micul Cantemir la heleșteu

—   Ce-ai de gînd să faci? întrebă micul Cantemir.

—   Cîndva, spuse omul, am tras nişte necazuri, dar şi foloase de pe urma unei piei de juncă. Pielea ăstuia nu-i însă bună decît de dat la peşti. Să vezi!

Sfîrşindu-şi vorba, aruncă pielea în apă. Pe dată se repeziră asupra ei peştii, şi smulgeau de unde se nimerea. Bucăţi inegale se desprindeau fără greutate, dar cu un fel de părere de rău, cum aţi văzut destrămîndu-se mătasea veche, firele în rupere întîrziind peste măsură, nu rupîndu-se, ci subţiindu-se treptat pînă la atom.

—  Să stăm jos, zise omul.

Grizzly, stapanul muntilor(8)

Brîna pe care Thor şi Muskwa îşi făcuseră cul­cuşul începea să se încălzească sub razele soarelui de dimineaţă.

La o vreme, pătruns de dogoare, Thor se trezi, se întinse zdravăn, dar rămase tot culcat, lenevind. După cele petrecute în ajun, întîi durerea cumplită din rană, apoi leacurile şi la urmă ospăţul bogat din vale, se simţea acum grozav de bine mîngîiat de atîta revărsare de lumină şi căldură; nu se grăbea să plece. O bună bucată de vreme privi lung şi cu multă curiozitate la Muskwa. Noaptea fusese răcoroasă şi ursuleţul se cuibărise la căldură între labele lui enorme; dormea dus, suspinînd în vis, aşa cum fac copiii.

Cehov - Bucurie

Bucurie

Era douăsprezece noaptea.

Înfierbântat la culme, cu părul vâlvoi, Mitia Culdiarov dădu buzna în locuinţa părinţilor săi şi începu să se plimbe ca un zănatic prin toate în­căperile. Bătrânii tocmai se culcau. Întinsă în pat, soră-sa isprăvea de citit ultima pagină a unui roman. Fraţii lui, elevi de liceu, dormeau.

— De unde vii, ce-i cu tine? se mirară părinţii.

— Nu mă mai întrebaţi! Mi s-a întâmplat un lucru neaşteptat! Dar absolut neaşteptat! E… e formidabil!

Dilema postului

Se apropie postul Crăciunului şi mă bate gândul să-l ţin şi eu. Fiind însă aici, în Germania, o să ţin post precum catolicii: o să renunţ numai la carne, nu şi la ouă şi brânză. Sâmbătă şi duminică o să mănânc pește, că e dezlegare. N-o să beau nici alcooluri, pentru că dacă beau vin sau bere, mi se face foame rău şi nu mă satur cu cartofi fierţi ori cu orez umflat. Sper să reuşesc.

Minte îngustă

Trebuie să recunosc că încă de mic am fost greu de cap, în ciuda impresiei generale că eram băiat isteț. Două exemple îmi vin în minte gândindu-mă la treaba asta. Când aveam vreo 5 - 6 ani, locuiam cu ai mei într-un mic apartament din Vila Cârstea. Nu era înghesuială urbană ca azi la Sinaia. În spatele casei erau niște poieni imense, care s-au vândut după 89 pe bani grei. Prin anii '60, acolo mă jucam eu, cu băieții din zonă. Găseam tot felul de lucruri care mi se păreau interesante și descopeream în fiecare zi câte ceva important despre lume și viață.

Grizzly, stapanul muntilor(7)

In după-amiaza zilei în care Thor părăsise balta de noroi, Langdon şi Bruce au coborît în valea din­spre apus, traversînd coama muntelui. Se făcuse ora două cînd, în sfîrşit, Bruce s-a înapoiat după cei trei cai, lăsîndu-l pe Langdon sus, în vîrful crestei, să cerceteze cu binoclul împrejurimile. După întoar­cerea călăuzei, au pornit-o de-a lungul pîrîului, cutreierînd timp de vreo două ceasuri locurile pe care mai înainte le străbătuse ursul. Cînd s-au oprit să poposească peste noapte, erau încă la o depărtare de două, poate chiar trei mile de locul unde Thor îl întîlnise pe Muskwa. Nu găsiseră încă urmele lui pe nisipul din prundul pîrîului, dar Bruce era sigur că în curînd vor da peste ele. Ştia, de altfel, că ursul o luase de-a lungul povîrnişului.

Informatii

Imi amintesc cu oarecare duiosie de vremurile in care aveam nevoie de anumite informatii si, ca sa le gasesc, trebuia sa sap zile, poate chiar saptamani, prin biblioteci. Eram student si cautam, desigur, anumite lucruri legate de matematica, dar de multe ori aveam chef si de niscai poezie buna, ori de partituri pentru chitara. Nici nu se punea problema sa caut chestii de genul "Cartea tibetana a mortilor", de asa ceva nu auzisera decat initiatii. Cum cautam? Simplu: intai intrebam printre colegi, cunostinte si prieteni. Obtineam cate un crampei de informatie - cate un ciot s-ar zice azi - mergeam la biblioteca, rascoleam prin fise, gaseam chestii asemanatoare, cautam acolo, in bibliografie, avansam inca un pas, gaseam o alta carte si tot asa. Pana la urma, aflam ceea ce ma interesa.

Mici intamplari cu animale (109)

Un vînător bătrîn povesteşte:

„Pescuiam cu undiţa pe rîul Sebeş. Pe cum se vede am nimerit ceas slab; păstrăvii erau leneşi, nicidecum nu se îndemnau să sară după musculiţele artificiale din pleasna sforii. Ce să fac? În asemenea împrejurări pescarului îi rămîne o singură posibili­tate de pierdut timpul: să schimbe musculiţele. Mă hotărăsc să o încerc şi eu. Mă aşez comod în umbra unui molid cetinos, varga o culc pe malul apei. Sfoara cu struna, în ea cu două muşte artificiale, cade din întîmplare pe un buştean rămas de la plutire pe marginea apei. Scot din buzunar cutiuţele cu colecţia de muşte şi mă apuc să montez pe o strună nouă altă serie de muşte.