Faceti-va bine (28)

Brebenelul

Denumire știinţifică: Corydalis cava.

Denumiri populare: brebenea, breabăn.

Prezentare. Brebenelul este o plantă care înflorește primăvara, acoperind solul pădurilor de la deal și câmpie cu un strat vegetal viu, multicolor și frumos mirositor. Sub numele de brebenel sunt cunoscute mai multe specii de plante cu trăsături comune, adică  sunt  erbacee  perene, au  structură  asemănătoare  și  relativ  aceiași  compuși chimici activi. Brebenelul face parte din familia papaveraceelor. Tulpina este suculentă și rareori trece de 20 cm înălţime. Rizomul este dezvoltat și, de cele mai multe ori, gol pe dinăuntru. Florile, în culori albe, gălbui, roz, violete, purpurii, sunt melifere. Pentru  trebuinţe  medicinale  se  recoltează rizomii. Din tulpini  și  flori  se  poate obţine un suc.

Substanţe active importante: coridalină, coricavină și bulbocapnină. Bulbocapnina este o substanţă toxică.

Întrebuinţări.  Preparatele  de  brebenel  au  acţiune  asupra  sistemului  nervos, făcând  unele reglaje în  buna  funcţionare  a  acestuia.  De  asemenea,  preparatele de  brebenel  sunt folosite în afecţiuni cardiace, mai ales pentru reducerea tensiunii arteriale. Aceste preparate au influenţă pozitivă și asupra funcţionării tractului gastro - intestinal. Ca plantă medicinală, brebenelul este încă puţin cunoscut în ţara noastră, deși compușii săi activi arată că merită toată atenţia. 

Manipulare

A fost o vreme in care suprema dovada ca un lucru s-a petrecut cu adevarat era o fotografie. Fotografiile nu mint niciodata, se spunea. A obtine o imagine era insa, pe atunci, lucru dificil. Personajele vietii reale nu asteptau sa instalezi tu trepiedul, sa potrivesti distantele si luminozitatea. Asa incat o crima, spre exemplu, nu putea fi surprinsa decat din intamplare. Intamplare care se si petrece, de altfel, intr-un celebru film al lui Antonioni - ma refer la Blow-Up.

Imagine din Blow-Up

Un exceptional poem al poetului anodin Bogdan Toma, scris pentru fiul sau intr-un moment de reverie si extaz

NIMIC
Sint ucenicul tau, fiul meu!

Sa privim clipele,
Sa intelegem ca fiecare clipa ce trece e apusa
Iar clipa viitoare deja a si trecut
Legata indisolubil de moartea timpului.
Potrivit acestei legi, noi deja am existat
Doamne, ce frumos am mai existat!

Răspunsul

La Praid, acum trei ani, am locuit la o pensiune aparţinând familiei Kelemen. Case frumoase, curte mare, bucătărie complet echipată, camere curate şi primitoare. Niciun reproş.
După câteva zile, a mai sosit o familie, nişte oameni foarte la locul lor, din Bucureşti. Aveau un puşti de vreo trei ani, pe nume David. Maria, nici una nici două - în mare prietenie cu el. Iată câteva poze:

Trei poezii ale lui Charles Bukovski

Tragi de-o sfoară, mişti păpuşa

oricine trebuie să-nţeleagă
că totul îi poate dispărea într-o
clipă:

Monstrul

Imi apare pe flux urmatoarea stire: "Monstrul din tramvaiul 41 este functionar al unei banci". Mama, ce palpitant! Un monstru circula cu tramvaiul 41! Pe mine m-au atras intotdeauna monstrii, oarecum asa cum o atragea Hannibal Lecter pe Clarice in "Tacerea mieilor". De la Ramaru incoace, nu prea am mai auzit de monstri, asa incat acum, cand am citit tiltul acela, pot spune ca am simtit aproape o multumire, combinata cu compasiunea pentru victimele monstrului din tramvai. Mi-am lasat putin imaginatia sa zboare. Mi-am inchipuit cum umbla monstrul prin tramvaie scotand niste maraieli groase si infundate, cum prinde cate un calator singuratic si cum il eviscereaza ca pe un hering, cum duce acasa parti din trupul victimei si le pune la conservat in borcane cu spirt. "Ah, imi spuneam cu satisfactie, am ajuns si noi la nivelul de monstruozitate american, dupa mai bine de 60 de ani de asteptare". Apoi m-am apucat sa citesc articolul. Ce credeti ca facea monstrul din tramvai? Intepa femei cu un ac! Da, un ac cu gamalie, cel mai odios instrument din arsenalul monstrilor!

Acum, desigur ca o sa ma intrebe  unii si altii: "Ti-ar placea sa te intepe unul in tramvai cu un ac cu gamalie? Sau sa o intepe pe fiica-ta?" Eu le raspund de pe-acum: nu, nu mi-ar placea deloc si daca l-as prinde ca face chestia asta l-as pune la pamant si l-as intepa eu pe el pana ar arata ca un model facut cu traforajul. Altii o sa vorbeasca de panica ingrozitoare a femeilor intepate, care s-au gandit imediat ca au fost infectate cu HIV etc. Si totusi..."Monstrul din tramvaiul 41"...parca mi se pare exagerat. Vorba nu stiu cui de prin politica romaneasca: daca asta e un monstru, atunci doctorul Mengele ce mai e?

Faceti-va bine (27)

Brândușa de toamnă

Denumire știinţifică: Colchicum autumnale.

Prezentare. Erbacee micuţă cu flori liliachii, cu înălţime până la 13 cm, brândușa  de  toamnă  aparţine  familiei  iridaceelor.  Are  o  dezvoltare  deosebită  și  îndelungată, ajungând la înflorire abia toamna târziu. Brândușa de toamnă crește în zonele de deal, în  locuri umede. 

Usi batante

In 2009 am mers cu Maria la Praid. Toata lumea spunea ca acolo e un fel de loc miraculos, unde se duc copiii cu astm bronsic si se vindeca in zece-douasprezece zile. Nu, Maria nu avea probleme de genul asta, insa racea destul de des. M-am apucat de diverse chestii naturiste, printre care catina cu miere, insa am zis ca nu strica si o vacanta la Praid. Asa ca am ales pe net o pensiune si ne-am dus. Cand am ajuns, bineinteles ca ni s-a explicat ca daca nu stam exact 12 zile, totul e de pomana. Insa eu nu m-am descurajat si le-am zis ca decat deloc, tot mai bune sunt zece zile. 

Acuitatea privirii

Prin anii 2001, director fiind eu la Protocolul de Stat din Sinaia, ma tot pisa o domnisoara, Aura si nu mai stiu cum, care vindea aspiratoarele cu apa Rainbow. Din cauza preturilor mari, aceste aspiratoare erau destinate in primul rand firmelor. Si cum eu aveam spatii mari in administrare, un asemenea aspirator chiar ca ar fi fost bun.

Discriminare

Ieri, la Budapesta, asteptand sa apara familia care sosise cu un zbor de la Paris, am avut prilejul sa privesc fel de fel de echipaje sosite cu diverse avioane. Pilotii aratau in general ca in filme, cu chipuri aspre, chiar dure, unii as zice ca erau barbati frumosi (atat cat pot eu sa apeciez frumusetea masculina). Stewardesele insa....Chiar nu mai stiu ce sa cred. Intotdeauna mi-am imaginat ca ele sunt alese pe aceleasi criterii pe care sunt selectate participantele la concursurile de frumusete. Si de multe ori, zburand cu diverse linii aeriene, am vazut stewardese care corespundeau acelor standarde. La repuloterul Ferenc Liszt mi-a fost dat sa vad, insa, aproape in exclusivitate femei de 40 de ani, cu expresii de gospodine care nu se uita decat la telenovele, unele dintre ele bondoace, altele cracanate, pe care costumele impuse stateau ca pe gard. Chiar nu vreau sa fiu rautacios, chiar sunt convins ca fiecare are aceleasi drepturi. Dar imaginea de la repuloterul budapestan m-a facut sa ma gandesc ca s-a trecut in extrema cealalta: ca sa nu para ca fac discriminari, liniile aeriene angajeaza numai anti-frumuseti. Nu m-as mira sa fie asa, am constatat si in alte imprejurari ca acolo unde exista pericolul ca o minoritate sa fie discriminata, se ajunge la discriminarea majoritatii.

Frege la Sinaia

Când eram profesor de mate, le explicam elevilor niște principii asupra cărora chiar nu stătea nimeni să reflecteze. Spre exemplu, vorbeam de egalitatea numerelor și ziceam așa: „egalitatea este o relație între numere, cu proprietățile: a=a, dacă a=b atunci b=a și, în sfârșit, din a=b și b=c rezultă a=c” Simplu ca bună ziua. Există însă aici nuanțe din cele mai subtile, remarcate de filosoful și logicianul Gottlob Frege.

Gottlob Frege

Faceti-va bine (26)

Brâncuţa

Denumirea știinţifică: Sisymbrium officinale.

Denumiri populare: buberic, bubornic, buruiana de răul băieţilor, frunza voinicului, jebghiu de munte, muștar alb, năsturel, usturoiţă.

Prezentare.  Brâncuţa  este  o  plantă  erbacee  aparţinătoare  familiei  cruciferelor. Are tulpină păroasă și flori galbene. Înălţimea sa poate ajunge până la 70 cm. Pentru medicaţie se culeg frunzele, părţile tinere ale plantei, vârfurile cu tot florile de pe ele.

Substanţă activă importantă: sinigrozida.

Întrebuinţări. Este cunoscută mai ales popular ca una dintre cele mai utile plante care se folosesc pentru bolile specifice anotimpului rece. Are un puternic efect antiinflamator și totodată un efect diuretic. Cu brâncuţa se tratează coardele vocale bolnave sau obosite, precum și laringitele și faringitele, fiind un antiinflamator eficient.  Cel  mai  cunoscut  preparat  din  brâncuţă  este  sub  formă  de  infuzie,  dar  se poate  folosi  și  sucul  de  brâncuţă,  cu  condiţia  ca  acesta  să  fie  proaspăt.  Pentru  ca sucul de brâncuţă să aibă un gust cât de cât acceptabil se va dizolva în el lapte, fiind bune și siropul sau mierea. Utilă în practica medicinală este și tinctura de brâncuţă, deocamdată mai puţin cunoscută și utilizată.

Zâmbete la pușcărie

Eu unul nu înțeleg unde bat mesajele americănești de genul „Keep smiling”. Adică de ce trebuie să zâmbesc eu necontenit? De exemplu, dacă sunt la biserică, trebuie să zâmbesc? Dacă mi-a murit un prieten, trebuie să zâmbesc? Zâmbetul asta necontenit devine rictus, rânjet, mască. Tristețea o fi și ea bună la ceva, că altfel nu o inventa Dumnezeu. Fiecare stare de spirit are și contrariul ei, pe care nu avem voie să-l scoatem din viețile noastre. Totul funcționează după regula alternanței contrariilor. După noapte e zi, după flux vine reflux, după plăcere vine durere și uite-așa. Și atunci de ce să scoatem tristețea? 

Regula de baza e alta: să fim triști când e de întristat și veseli când e de veselit. Acest „Keep smiling” este un îndemn împotriva firii: îmi cere să-mi reprim pornirile naturale și în locul lor să arborez un rictus. La fel cu „Be happy” si ce-o mai fi. Probabil că soldații americani continuau să zâmbească în Irak, la pușcăria Abu Ghraib, în timp ce-i torturau pe prizonieri.

Castelul

Om bun deschide-ne poarta
Da-ne o coaja si nu ne goni
Si-n schimb iti vom alunga tristetea
Cu vesele cantece si ghidusii.

Venim de departe si mergem departe
Tocmai in zare sus la castel
Ne-am oprit aici, pe drum ne-a prins noaptea,
Da adapost unor bieti menestreli.

La castel, maine va fi sarbatoare,
Printesa-mplineste ani douazeci.
Vom bea mult vin, vom goli tavi cu mancare
Ce va fi acolo, sa tot petreci!

Noi vom canta noaptea intreaga
Oaspetii veseli vor dantui
Si-n toiul petrecerii, pret de o clipa
Om bun si la tine ne vom gandi.

Deschide-ne poarta si da-ne o coaja
Aibi mila de niste bieti menestreli
Vesnic pe drum, asta ni-i soarta,
Vesnic pe drum, cautand un castel.

Un nume nepotrivit

Inca o chestie care ma roade de multa vreme legata de unguri. Dupa ce ca in limba lor la aeroport se zice Repülőtér, ce s-au gandit ei: ia sa-i dea si un nume repuloterului din Budapesta. N-au stat mult pe ganduri si i-au zis Ferenc Liszt. Pai se poate una ca asta? Ferenc Liszt, adica Franz Liszt, a compus muzica. Nu manele, nu punk si trash, ci muzica. Ia uite: http://www.youtube.com/watch?v=KpOtuoHL45Y

Urmeaza o intrebare simpla: cum poti tu sa dai numele unui tip care a compus muzica unui aeroport, adica unui loc prin excelenta zgomotos? Nu-i spuneau mai bine Attila Hunul, de exemplu?

Vigneta

Numai ce m-am intors de la Budapesta, unde am fost sa-mi iau familia de la aeroport. La granita, azi dimineata, m-am oprit sa cumpar vigneta ungureasca. Surpriza a fost uriasa: cea mai "scurta" vigneta e pe zece zile. Asadar, daca vreau sa intru si sa ies in aceeasi zi din Ungaria si ma urc pe autostrada, trebuie sa cumpar o vigneta valabila zece zile. Oare o fi in regula? Cum naiba aproba UE asemenea practici? Din cate imi amintesc, cam aceeasi chestie se intampla si daca intri in Austria: platesti vigneta pe nu stiu cate zile, cu toate ca tu doar treci spre Germania si revii dupa trei luni. Sunt sigur ca indivizii care au craniat asta au si o explicatie, dar eu intreb: nu se lauda sistemul capitalist ca pune ordine in toate? Nu era mare agitatie pe ideea "fiecare plateste atat cat consuma"? Eu, care trec o singura data pe ruta Mako -  Budapesta - Mako, "mananc" eu la fel din asfaltul autostrazilor unguresti cat "mananca" unul care se duce si se intoarce in fiecare zi, timp de zece zile?

Arta si artistii ei (3)

Faceti-va bine (25)

Brânca

Denumirea știinţifică: Lobaria pulmonaria.

Prezentare. Brânca este un lichen care poate fi întâlnit cu ușurinţă și în ţara noastră, de  la deal până la munte. Copacii-gazdă sunt îndeosebi fagul și arţarul, rareori molidul,  lemnele  căzute,  pietrele.  Brânca  poate  atinge  o  lungime  de  40  cm. Acest  lichen  se  prezintă  ca  un  lob  vălurit,  altfel  spus  un  lob  cu  un  relief  pronunţat, culoarea fiind verzuie, uneori cu accente spre brun sau chiar verde, cu margini ușor galben-albăstrii sau albe. Prin urmare, un ciudat amestec de culori ce dă mister acestei ciudate plante.

Întrebuinţări. Medicina populară a introdus, din timpuri străvechi, această plantă modestă în rândul celor cu efecte curative. Astfel, practica de sute sau poate mii de ani  a  dovedit că preparatele din lichenul de brâncă combat bolile respiratorii, dând rezultate în procedeele terapeutice asupra astmului bronșic și a tusei. Substanţa sau substanţele active pe care le conţine brânca produc efecte pozitive și în cazul bolilor de plămâni.

Fereastra

Chiar daca locuiesc langa strada, las mereu geamul deschis la dormitor. Nu trec chiar atat de multe masini incat, in loc sa aerisesc, sa obtin efectul contrar. Vara, iarna, chiar nu are importanta, geamul sta deschis. Obiceiul asta il am de la Sinaia, unde mi se intampla chiar sa dorm cu geamurile deschise, ca sa las sa intre mirosul padurii.

Aici, desigur, intra uneori mirosul infect al Begheiului. Mai intra injuraturi ale trecatorilor, tantari, frunze si cate altele. Eu insa, in fiecare seara cand ma duc sa inchid geamul, imi imaginez cum pe zid urca un paianjen negru, paros si fascinant, care intentioneaza sa intre in dormitor. Inchid geamul si il las afara - sunt salvat. Dar a doua zi deschid din nou: nu pot face altfel. Uneori sunt ingrijorat: daca o fi intrat si sta ascuns sub pat, asteptand sa sting lumina ca sa vina peste mine? Uneori il visez. Negrul lui este deosebit, cateodata bate in albastru, alteori in verde. Il las sa umble pe mine, frica dispare, sunt gata sa primesc muscatura fatala. Inteleg dintr-odata ca e o ea, o vaduva neagra...Oh, ce sudori reci ma trec, dar si ce senzatie indescriptibil de placuta...

Alegeri

Life is a choice. It is YOUR life. Choose consciously, choose wisely, choose honestly. Choose happiness.

Ha, ha, ha,  ce mai bullshit americănesc! Nu e nicio alegere, totul a fost ales dinainte. Altcineva a ales pentru tine, încă dinainte să ieşi din burta mamei tale. Alegerile importante s-au făcut pentru tine fără să te întrebe nimeni. Iată, de exemplu, sexul. Ai ales tu să fii M sau F? N-ai ales. Ţi-ai ales tu statura, culoarea ochilor, gradul de inteligenţă? Nici pomeneală. Dacă te-ai născut cu o boală gravă, ai ales tu lucrul asta? Ai ales tu să ai aceşti părinţi şi nu alţii? Pe naiba. Practic, toate alegerile fundamentale s-au făcut pentru tine, apoi ţi s-a dat drumul prin curtea vieţii. Şi acum trăieşti cu iluzia că tu eşti cel care alege. Ce alegi, frate? Alegi o soţie (soţ) sau alta, alegi să stai într-un oraş sau altul, alegi să alergi sau să fii sedentar, alegi ce mănânci, alegi ce citeşti. Şi? Ia gândeşte-te că ai vrea să ai 6 degete la fiecare mâna. Poţi să faci alegerea asta? Sau închipuie-ţi că vrei să trăieşti 1000 de ani încheiaţi. Poţi să alegi aşa ceva? Sau poate vrei să nu mai fii tu ci altcineva. Ai vreo posibilitate să alegi asta?
It's YOUR life, choose happiness, frumos spus. Nu poţi alege să fii fericit, pentru că fericirea adevărată nu există. Nefericirea e starea fundamentală a omului, pentru că ea urmează alungării din paradis. Adam era fericit până a încălcat poruncile. Când a fost izgonit, a devenit nefericit prin excelenţă. Aşa că n-ai nicio şansă să fii fericit, altfel decât pe perioade scurte, scurte de tot, când uiţi că ai fost izgonit. Îndemnurile americăneşti de tipul don't worry, be happy sunt bullshit de la A până la Z.

O poezie a lui George Ţărnea

Balada ultimei iubiri

Strânge-mă-n braţe, iubito, strânge-mă tare, 

Cum ai strânge un prunc, nu un aspru bărbat, 

Pregătit de la prag pentru altă plecare 

Şi-n al cărui văzduh alte clopote bat.

Eu nimic nu mai am din străvechea mea fire -
Nestatornică, rea şi pierdută-n poveşti,
Dar tânjesc, în sfârşit, după prima iubire,
Aşteptând-o să crească din cea care eşti.

Caminarii

Tot umbland eu sa curat compul de multele fisiere inutile care s-au strans de-a lungul vremii, am dat peste o poza in care apar doi dintre fostii mei colegi de clasa: Dumitrache si Marin. Cu Dumitrache nu aveam cine stie ce relatie, insa pe Marin il consideram prietenul meu cel mai important. Amandoi erau caministi (sau caminari), deci abandonati de parinti si crescuti pe cheltuiala statului. Atat de multa grija avea statul de ei,

Faceti-va bine (24)

Brădișorul

Denumire știinţifică: Licopodium clavatum.

Denumire populară: pedicuţa, barba ursului, pălămidă.

Prezentare. Brădișorul sau pedicuţa este o ferigă, cu o tulpină lungă de până la un metru, culcată pe pământ, din care se ridică frunzele. Activitatea de producere a sporilor începe în iulie și se termină în septembrie. Sporii au culoarea galben-deschis. Plantă perenă, această ferigă face parte din familia licopodinaceelor. Crește în pădurile din regiunile montane și submontane. Pentru terapii medicinale se culeg sporii, din care se prepară o pulbere, cunoscută și sub numele de sulf vegetal. Unii  specialiști  în  medicină  naturistă  opinează  că  se poate folosi chiar și planta în întregime.

Substanţe active importante: substanţe specifice (clavatină, anotină), flavone, săruri minerale.

Întrebuinţări. Din sporii de brădișor se face un preparat necesar, în primul rând, în tratarea unor afecţiuni dermatologice. Pulberea astfel obţinută se folosește în tratarea eritemului sugarilor, în  intertrigo,  precum și în arsuri,  dermatite,  răni  deschise  – mai

ales la copii. În uz intern, pentru afecţiuni cum ar fi litiazele, hepatitele, se utilizează un preparat obţinut din întreaga plantă. Unii specialiști în medicină naturistă sunt de părere că preparatele de brădișor (pedicuţă) sunt benefice și în tratamente împotriva tabagismului și alcoolismului.

Dreptatea bahică

Într-o vreme, ca student, am locuit la un unchi de-al meu, pe numele lui - Hurmuz. E ceva să ai un unchi pe care să-l cheme în felul ăsta. „Cum te cheamă? - Baz. Şi unde locuieşti? - La Hurmuz”. Omul fusese decan al Facultăţii de Istorie, apoi se dusese ca cercetător la Institutul de Studii Sud-Est Europene. Un tip de viaţă, căruia îi plăceau băutura, mâncarea şi femeile. Din când în când, veneau pe-acolo diverşi amici şi amice, de-ai lui sau de-ai mei, n-avea mare importanță. A fost o perioadă cu adevărat boemă a vieţii mele, despre care o să povestesc probabil mai pe larg.

Placinte

Imi aduc aminte din nou de Fagaras. Totdeauna cand trec pe-acolo, alimentez. Dar nu rezervorul masinii ci pantecele personal. Ma duc la o patiserie numita Furnica, unde se produc placinte cu tot felul de continuturi. Pe 27 decembrie, mergand catre Breaza, m-am oprit ca de obicei sa alimentez. Cand colo, surpriza! Rafturile goale. Am intrebat de ce nu au placinte si mi-au spus ca nu au facut. Am intrebat de ce nu au facut si au dat din umeri. Asa ca am fost obligat sa alimentez cu Fornetti, lucru pe care nu-l fac din principiu decat in situatii exceptionale. Ma intreb si acum ce motiv poate avea o patiserie sa nu produca nimic exact in perioada sarbatorilor.

Asta vara, in schimb, am gasit tot ce cautam: placinte cu branza, cu varza etc. Era atat de cald afara, incat nu zbura nicio pasare. De obicei, mananc ce mananc, apoi arunc in aer resturi de placinta si imediat se strange un palc de pasari care se ospateaza. De data asta, nimic. Ma gandeam ca stau ascunse pe sub stresini, dar cum naiba sa nu vada ele bucatelele zburatoare de placinta? In fine, un mic mister, ca atatea altele.

Cutitul in spate

Lucescu, dupa ce ca a intors dezastruos peste linia continua, dupa ce ca a mai fost implicat in diverse incidente, dupa ce ca unii dintre cunoscutii lui spun ca nu stie sa conduca, ei bine, ce s-a gandit - daca tramvaiul l-a spulberat pe el, ia sa-l spulbere si el pe vatman, dupa legea tiganeasca "mi-ai bagat una in barbie, eu iti bag cutitul in spate". Prin urmare, a dat urmatoarea declaratie: "Tramvaiul putea evita coliziunea! L-am zărit de la zeci de metri distanţă şi mi-am imaginat că va frâna. Să mă ierte Dumnezeu, dar parcă a vrut să dea peste mine!"

Adica eu ar trebui sa cred acum ca vatmanul ala ar fi putut sa-l evite pe Lucescu, dar nu a vrut. Poate ca a si accelerat, nu-i asa, Lucescule? Daca te gandesti bine, poate chiar iti amintesti cum, in timp ce accelera, vatmanul s-a si aplecat catre inainte, asa, ca si cum ar fi vrut ca prin incordarea muschilor sa imprime inca si mai multa viteza tramvaiului. Acel vatman este un monstru, un killer nemilos, de la Ramaru incoace nu s-a mai pomenit un criminal de o asemenea cruzime, tagma vatmanilor ar trebui verificata la sange, conditiile de obtinere a permisului de conducere a tramvaiului trebuie sa fie rapid revizuite, trebuie umblat si la managementul RATB, trebuie vazut cu ce se ocupa sotia vatmanului si asa mai departe. Atacul acestui scelerat la viata marelui Lucescu nu poate fi trecut cu vederea atat de usor.

Incep sa cred ca pana la urma vatmanul ala o s-o incurce.

Baba Floarea și minunile lui Dumnezeu

În momentul în care scriu aici, la televizor se transmit imagini în direct cu biserica Sf. Pantelimon din București, care este mistuită de flăcări. Nu mă bucur deloc, mi se pare o tragedie imensă. Vreau să scriu, însă, despre felul în care sunt interpretate astfel de evenimente, în comparație cu unele, să le zicem... egale dar de semn contrar.

Faceti-va bine (23)

Bozul

Denumire știinţifică: Sambucus ebulus.

Denumire populară: bozie.

Prezentare. Bozul este o erbacee din familia caprifoliaceelor, fiind înrudită cu socul. La maturitate poate ajunge până la doi metri înălţime. Crește, adesea, în colonii, formând adevărate păduri în locuri umede, pe terenuri virane, prin pârloage, pe pășuni, la  marginea pădurilor, în locuri părăsite. Are frunze mari, cu miros neplăcut. Bozul înflorește în lunile de vară. Florile sunt albe, grupate în inflorescenţe. Fructele se prezintă sub forma unor bobiţe de culoare neagră. Pentru nevoi medicinale se recoltează frunzele, florile, coaja rădăcinilor, fructele. Din flori se prepară infuzie, iar din fructe și coajă se poate obţine un decoct.

Substanţe active importante: taninuri, esenţe parfumate, zaharuri, acid malic, acid tartric, substanţe amare.

Întrebuinţări. Bozul are neașteptat de multe calităţi din punct de vedere medicinal: calmează tușea, favorizează transpiraţia, este diuretic, purgativ, depurativ. Florile de boz se folosesc în terapii împotriva bolilor infecţioase și a bolilor căilor respiratorii. Mult mai multe utilizări au fructele, frunzele și coaja cu care se tratează cistitele, nefritele, edemele, hidropizia, constipaţia. De asemenea, bozul este recomandat pentru tratamente în caz de contuzii, având, se pare, calităţi de agent revulsiv.

Deoarece preparatele de boz pot  fi  toxice  (mai  ales  cele  obţinute  din  fructe), această plantă se va utiliza numai sub îndrumarea unui specialist.

Pijamaua

Daca fac o socoteala, cand Maria avea 3 luni, deci in decembrie 2002, eu aveam 42 de ani si vreo patru luni. Asadar am avut si varsta asta. Ba am avut chiar si 3 luni candva ... Anyway, uite niste poze:

M-am saturat

As vrea sa gasesc un singur motiv pentru care ar avea sens sa ma uit la altceva decat la Tom si Jerry. Pur si simplu aceste excelente desene animate contin cam tot ce este nevoie ca sa intelegi natura umana. N-am nevoie de mizeriile pe care le deverseaza posturile de stiri fara intrerupere. Nu ma intereseaza accidentele, incendiile, betiile, orgiile, furturile si toate celelalte chestii care imi sunt prezentate drept evenimente de interes national. Nu vreau sa mai urmaresc nici macar zece secunde din grohaielile politicienilor care se cearta intre ei, cu moderatorii, cu telespectatorii. Nu simt nicio pornire sa ma uit la filmele imbecile care sunt difuzate toata ziua pe posturile de specialitate. Nu mai vreau sa vad chilotii lui Bianca Dragusanu si sa ascult grosolaniile debitate la asa-numitele emisiuni de divertisment. M-am saturat, e prea mult, sunt peste douazeci de ani de cand am parte numai si numai de lăturile astea. Ca sa vad un film bun, trebuie sa il piratez. Ca sa ascult o muzica buna, trebuie sa ma duc pe posturi straine, gen Mezzo. Asa ca mai bine ma uit la Cartoon Network. Si nici acolo fara discernamant. Doar cand apar cei doi eroi universali: Tom si Jerry (poate si Woody Woodpecker, recunosc). 

Il Luce

Lucescu a supravietuit unui accident urat de tot. Acum este operat. Se simte bine si se va recupera complet in vreo doua luni. Intre timp, au inceput sacalii din presa: "de ce s-a operat Lucescu in tara?" Ei, carevasazica si de-aici putem scoate ceva anti-Basescu! Basescu s-a operat la Viena, Il Luce la Bucuresti. Concluzie: Lucescu e mai patriot decat Basescu. Simplu, nu?

Deja toata mizeria asta ma face sa ma gandesc ca Lucescu va ajunge parlamentar. Chiar daca poate lui nici nu-i trece asa ceva prin cap deocamdata. Dar o sa aiba altii grija sa-l invete de bine, mai ales ca acum, iata, prin grija sacalilor din presa, incepe sa i se formeze capitalul electoral necesar. In orice caz, daca Lucescu nu va intra in politica, il voi considera un om de mare caracter. Am zis.

Arta si artistii ei (2)

Faceti-va bine (22)

Bobul

Denumire știinţifică: Vicia faba.

Denumire populară: fasole mare.

Prezentare. Bobul este o erbacee anuală, fiind un membru important al familiei leguminoaselor. Tulpina poate ajunge la o înălţime de 1,20 metri, fiind muchiată, goală pe dinăuntru și  foarte  suculentă  în  perioada  de  maximă  vegetaţie.  Frunzele  bobului sunt penat-compuse și arată foarte frumos. Această plantă, originară din Asia, poate fi întâlnită numai în culturi, de altfel din ce în ce mai rare chiar și în gospodăriile ţărănești de tradiţie.

Nucsoara

In "Memorialul Durerii" - celebrul serial realizat de Lucia Hossu Longin, e o poveste absolut extraordinara, spusa de sotia unuia dintre partizanii care au rezistat eroic impotriva regimului comunist, in zona Nucsoara. 

Cei care se opuneau comunismului stateau ascunsi in munti, iar securitatea ii vana ca pe mistreti. Sotiile, fiicele, surorile lor erau chemate in permanenta la interogatorii si acolo erau batute si umilite in chipuri pe care nu vreau sa mi le reprezint. Li se cerea sa spuna unde le sunt sotii sau fratii dar ele chiar nu aveau ce sa spuna, pentru ca nu stiau. Imi aduc aminte de una din femeile astea, care zicea asa: "stateam, maica, in arest si venea securistul si incepea sa ma loveasca, ma scuipa, ma ardea cu tigara ca sa-i spun unde e sotul meu ascuns. Dar eu ziceam in mintea mea: "Doamne, iti multumesc ca mi-ai dat sa suport toate astea si nu m-ai lasat sa fiu in locul omului astuia care ma chinuie". Si asa ma intaream si suportam toate chinurile".

Carevasazica, femeia aceea, in timp ce era torturata, ii multumea lui Dumnezeu pentru ca se afla in pozitia victimei si nu a calaului. Putine lucruri mai impresionante mi-a fost dat sa aflu.

Cereți și vi se va da

Am văzut odată la televizor un reportaj despre un american care iubea foarte mult urşii grizzly. Îi căuta peste tot, se apropia de ei, le făcea poze, îi filma, le analiza excrementele şi mai făcea multe alte lucruri folositoare pentru sufletul lui dar şi pentru ştiinţă. Până la urmă, un astfel de urs l-a prins şi l-a aranjat atât de bine încât nu mai arată a om ci a personaj din Addams Family. Te-ai fi aşteptat ca după această experienţă, americanul să se lase păgubaş şi să înceteze studierea urşilor grizzly în habitatul lor natural. Da' de unde!

Atacul

Strada pe care locuiesc este pe malul stang al raului Bega (banatenii ar zice "al Begheiului"). Pe malul celalalt e o alta strada, care se prelinge pe langa curtea plina de daramaturi a fostei fabrici ceausiste ILSA. Ea leaga Piata Badea Cartan de cladirea Politiei Judetene. De la politie nu trebuie sa mai mergi mult si intri in zona cu Prefectura, cu Posta, adica esti deja aproape de centru. 

Faceti-va bine (21)

Bobornicul

Denumirea știinţifică: Veronica beccabunga.

Prezentare. Bobornicul este o erbacee perenă, aparţinând familiei scrofulariaceelor. Ca  plantă medicinală,  bobornicul  este  mai  puţin  cunoscut,  deși  se  găsește  lesne  în flora  României,  de  la  câmpie  până  sub munte.  Iubește  umezeala  și  de  aceea  va  fi găsit în preajma lacurilor, a apelor curgătoare, pe lângă izvoare. Bobornicul dezvoltă un rizom lung, târâtor, expus și nu prea consistent, tulpinile aeriene având între 10 și 60  cm.  Înflorește  în  mai  și  iunie,  florile  fiind  albastre,  albastru-deschis,  semănând, întrucâtva, cu cele de urzică moartă. Fructul de bobornic este o capsulă. Pentru aplicaţii medicinale se culeg florile, fructele, tulpinile.

Arta si artistii ei (1)

 Ce le mai trece unor prin cap: sculptura in carte.

Fara raspuns

O noua intrebare fara raspuns ma bantuie. Am urcat posturi pe tema dorintei de a fi din nou copil, a nedreptatii care ti se face cand esti scos din copilarie etc. Apoi, cand m-am trezit, am urcat un post in care spuneam ca omul nu trebuie sa regrete copilaria ci sa priveasca inainte. Asadar, posturi contradictorii. Cum ar zice un logician: "ai urcat postul P si apoi ai urcat postul NonP". Ca si cum azi as zice "exista broaste" si maine as scrie "nu exista broaste".

Intrebarea fara raspuns de care vorbeam este urmatoarea: care sunt eu cel adevarat, cel care zice P sau cel care zice NonP? Mai departe, cand sunt eu cel adevarat, cand cred  in Dumnezeu sau cand ma indoiesc? Cand iubesc lumea sau cand o urasc? Sau poate nu exista un Raul adevarat ci doar o pendulare intre contrarii?

Caderea in SF

Computerul a adus, zice-se, mari servicii omenirii. Prea putini insa discuta despre deserviciile aferente. Ca trebuie sa fie si din alea, nu? Inca nu a inventat omul ceva care sa fie exclusiv folositor. Tot gandindu-ma la lucrurile astea, am realizat brusc unde e pacaleala: pur si simplu computerul ne-a furat o dimensiune! Vietile noastre (inca nu ale tuturor, slava Domnului), se desfasoara pe o suprafata plana. Am ajuns fiinte bidimensionale. Tot ce ne trebuie se gaseste pe monitor: carti, filme, sex, conversatii, filosofie, violenta etc.

Trecerea

M-am uitat pe postarile mele din ultimele cateva zile si m-am ingrozit. Aproape in exclusivitate chestii plangacioase legate de pierderea copilariei, a inocentei, de lipsa de atentie din partea Mariei si tot asa. Trebuie sa recunosc ca aici nu e ceva in regula. A sta si a te gandi mereu cat de bine era "atunci" arata ca nu esti multumit cu ce e "acum". Dar ce oare ar trebui sa ma nemultumeasca? Am ce-mi trebuie, sunt stapan pe timpul meu, am o fetita ca o garofita, sunt sanatos (cel putin aparent), oare ce mai vreau?

Imi vine in minte schema crestina, aia simpla de tot. Omul traia cu Dumnezeu, a pacatuit, a cazut in timp (Cioran) si acum trece printr-un proces de schimbare, in urma caruia are sansa de a se intoarce de unde a fost alungat. Deci esti copil, apoi adult si asta nu e un regres decat la cei ca mine. In mod normal, e un progres: crescand te cunosti, te imbunatatesti, cauti sa te desavarsesti, ajungi la intelepciune, il cunosti pe Dumnezeu si mori impacat cu convingerea ca moartea e doar o trecere. Dar daca stai numai cu gandul in trecut, in anii copilariei, cand mai ai vreme sa faci si altceva? 

Asadar, va trebui sa aplic schema crestina simpla, atat de simpla incat multi nu o inteleg.

Ou sont...

Ninge la Timişoara! De fapt ningea, pentru că n-am apucat bine să scriu asta şi gata, nu mai ninge. În fiecare an, când se întâmplă fenomenul, mă uit pe geam şi-mi amintesc ninsorile de altădată, de la Sinaia. "Ou sont les neiges d'antan?" zice Villon, referindu-se, ce-i drept la femeile din alte vremuri. Aşa aş putea întreba şi eu, ne-metaforic.

Faceti-va bine (20)

Bătrânișul

Denumire știinţifică: Erigeron canadensis.

Prezentare. Bătrânișul este o plantă anuală, erbacee. Originară din America, acum este prezentă în toată Europa. Invazia acestei plante în Europa a început încă din secolul al XVII-lea. Face parte din marea familie a compozitelor. Frunzele bătrânișului sunt lanceolate, iar tulpina ramificată. Înflorește în  lunile  iulie,  august și  septembrie, florile având culori diverse, cum ar fi alb-gălbui, albastru, liliachiu. Crește, ca orice buruiană nedorită, în culturi, dar și  pe terenuri părăginite, pârloage, pe marginile drumurilor, în liziere. Apare și în variantă cultivată, mai ales ca plantă ornamentală. Pentru  uz  medicinal  se  recoltează planta întreagă, o importanţă deosebită având florile. Din buruiana numită bătrâniș se prepară infuzie și extract fluid, dar se administrează și sub formă de suc proaspăt.

Pensiuni

Ieri pe la 5 am ajuns in Busteni si am inceput sa caut o pensiune. Am colindat ce-am colindat si m-am lamurit: niciun loc in Busteni pana pe 15 ianuarie. Excelent. Am incercat si in cateva locuri din Sinaia: aceeasi poveste. Pe drum, masini circuland bara la bara pe sensul Bucuresti - Brasov. Nu mai intelegeam nimic:

Tanti Florica

Azi am facut pomenire de un an pentru mama. Dumnezeu s-o odihneasca!

Traditia spune ca la un an trebuie sa te duci acolo unde este inmormantata, apoi poti sa faci pomeniri unde vrei pe lume. Dar dupa sapte ani, trebuie din nou acolo unde este si mormantul. Asadar, daca voi mai fi in viata (vorba mamei), voi merge din nou la Sinaia in 2018. In orice caz, am fost foarte impresionat sa vad la biserica atata lume, atat de multi cunoscuti. Si multi dintre ei, cu parul complet alb. Oameni ai muntelui, ingineri din MEFIN, fosti profesori, fosti prieteni de pahar...

Tanti Florica a facut niste cosuri super, cu coliva, fructe, farfurii, colaci etc. Mi-a si indicat cui sa-i dau si cui sa nu-i dau cate ceva. Nu am stat sa ma uit ce a pus in pungi, erau destul de mari. I-am dat cati bani mi-a cerut, fara sa ma tocmesc, fara sa comentez. Cum as fi putut face asa ceva?

In final, Tanti Florica mi-a zis: "Sa stii ca e bine pentru doamna Baz ca a prins pomenirea de Sfantul Ion".  Nu ma indoiesc, tanti Florica stie absolut tot ce se poate sti in materie de randuieli bisericesti. Sper ca peste sapte ani, tot cu dumneaei sa rezolv lucrurile.

O poezie a lui Zaharia Stancu

Cantec soptit
Odata am ucis o vrabie.
Am tras cu prastia in ea si-am lovit-o.
Pe urma o zi si o noapte intreaga
Am tot plans-o si am tot jelit-o.

Nu m-a batut mama, nu m-a certat.
In mana tineam o bucata de paine.
Degeaba - mi-a spus, degeaba mai plangi,
Ce-ai omorat, omorat ramane.

Mai tarziu am crescut flacaiandru,
M-am indragostit nebuneste de-o fata.
Nu stiu de ce, intr-o zi a murit
Si-n alta zi a fost ingropata.

De mult nu mai trag cu prastia-n vrabii,
De mult nu mai merg la nici o-ngropare.
Soarele apune dupa niste maguri
Si rasare in flacari dïn mare.

Faceti-va bine (19)

Bănuţii

Denumire știinţifică: Bellis perennis.

Denumiri populare: bănuţei, părăluţe.

Prezentare.  Această  plantă  erbacee,  cunoscută  sub  numele  de  bănuţi  sau părăluţe, ajunge până  la maximum 15  cm  în  perioada  de  maturitate,  fiind prezentă, laolaltă cu alte ierburi și buruieni, mai ales pe fâneţe – de la câmpie și până la munte. Face  parte  din  familia  compozitelor.  Frunzele  sunt  dispuse într-o frumoasă rozetă. Florile, adunate în capitule, sunt mici și rotunde, remarcându-se prin colorit, fiind albe sau roșiatice. Datorită florilor sale, această plantă este cultivată și pentru decor. În scopuri medicinale se folosesc florile și frunzele. Se prepară infuzie, tincturi, se extrage un ulei. În practica medicinală se fac și comprese cu tinctură sau cu decoct de frunze și flori.

Zâna Măseluță

Maria a rămas fără un dinţişor, care a poposit sub pernă în aşteptarea Zânei Măseluţă.
Întâmplarea asta mă face să mă gândesc din nou la faptul că vine un moment în care orice copil trebuie să rupă graniţa dintre lumea poveştilor şi lumea reală, să afle adevărul: nu există nici moşi care vin cu cadouri, nici iepuraşi, nici zâne, nici spiriduşi. Nu ştiu dacă e bine să fie ajutaţi chiar de părinţi. Unii ar putea spune: „dacă e aşa, de ce m-ai minţit până acum?” Alţii ar putea să fie extrem de necăjiţi şi să aibă un fel de refuz de a se îngloba în lumea reală. Unii, cum sunt eu, vor spera că e vorba de o neînţelegere, că poate, cine ştie, toate sunt deopotrivă reale, unele rămânând însă ascunse până când vor dori să reapară.

Televizorul Cosmos

Prin anii 60, cand abia apărusera televizoarele în casele oamenilor, tata a cumpărat și el un exemplar. Se numea Cosmos, funcționa cu lămpi și arăta ca în poză: