Lucrari starnitoare de nostalgie

O poezie cu Beatrice a lui Virgil Mazilescu

te rog beatrice să ne întîlnim
te rog și n-ar trebui să te rog
mîine seară în steaua vega

Alta palarie, aceeasi Marie (sic!)

Exact acum 18 ani, pe 21 decembrie 1996, Emil Constantinescu, presedinte de o luna, il numea pe domnul Dan Petre consilier prezidential pe probleme de politica externa. Cine este acest domn? Nimeni altul decat fiul lui Zoe Petre - sefa de campanie electorala a lui Constantinescu, cel care avea sa fie retinut de istorie sub numele de Milica Infrantul. Luat la intrebari de societatea civila cu privire la acest derapaj, la aceasta crasa dovada de nepotism, Milica a raspuns cu o aroganta pe care nu reusit s-o egaleze, ulterior, decat Adrian Nastase: "am suficient capital electoral ca sa-mi permit asta".

Anti-basism fara Basescu

Ieri, 21 decembrie, a plecat Basescu de la Cotroceni. Momente emotionante, ceremonie impecabila. In locul lui a venit Iohannis. Incepe un ciclu nou. Toate ar trebui sa mearga altfel. Odata cu instalarea noului presedinte, atitudinea partidelor, a presei, a celor interesati de politica, ar trebui sa se schimbe. 

Nimeni

Comandantul şedea la fereastra colibei dărăpănate şi privea cu ochii larg deschişi, fără să clipească, şirurile de soldaţi care-i mărşăluiau prin faţă, afară, în zăpadă, în lumina tulbure a lunii. Când şi când i se părea că vede câte un soldat ieşind din rânduri, oprindu-se în faţa ferestrei, apăsându-şi faţa de geam, aruncându-i o privire scurtă şi plecând apoi mai departe. Deşi întotdeauna soldatul era altul, mereu părea a fi acelaşi, o faţă osoasă, cu obrajii plini, ochi rotunzi, piele palidă, aspră, şi mereu, plecând mai departe, îşi potrivea în acelaşi fel curelele raniţei, îşi îndrepta umerii şi-şi zvâcnea picioarele să reintre în pasul de marş al gloatei care mărşăluia într-o aceeaşi masă informă. Comandantul nu voia să mai tolereze jocul acesta. Îl pândi pe soldatul următor, smuci violent fereastra din faţa lui şi-l apucă de piept.

– Înăuntru cu tine! spuse, şi-l făcu să urce pe fereastră. Când îl vârî în cameră îl împinse într-un colţ, se postă în faţa lui şi-l întrebă:

– Cine eşti tu?

– Nimeni, spuse cu teamă soldatul.

– Asta era de aşteptat, spuse comandantul. De ce te zgâiai înăuntru?

– Ca să vad dacă mai eşti aici.

Din Jurnalul lui Kafka

Devălmășia Stat - Biserică

N-am mai auzit demult de Remus Cernea. Dau însă acum peste un document depus de acesta la Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor, prin care semnalează, citez, „încălcarea gravă a caracterului secular al statului român la ceremonia de învestitură a noului preşedinte ales, Klaus Iohannis”. Vreau să spun de la început că sunt întrutotul de acord cu conţinutul acestui document. Iată despre ce este vorba.

Ianuarie - inceputul sfarsitului. Un scenariu

Pe 6 ianuarie 2015, completul de trei judecatori decide ca procesul lui Dan Voiculescu merge la rejudecare. Varanul este eliberat din puscarie. Antenele lanseaza un tsunami de afronturi si atacuri murdare la adresa justitiei basiste, simultan cu o avalansa de ode inaltate patronului, care e, de fapt, nevinovat. Ponta si gasca saluta decizia completului, in direct, din studiourile lui Gadea-Ursu-Badea-Grecu-Ciuvica.

Alungarea lui Ponta

La sfarsitul anului 2003, presedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor, s-a hotarat sa scape de eticheta de antisemit pe care o purta inca din vremea lui Ceausescu. Sa se albeasca, altfel spus, asa incat sa arate ca nou. In sensul acesta, el a demarat o serie de actiuni menite sa-i convinga pe toti ca este un european adevarat. La inceputul lui 2004 a dezvelit, la Brasov, statuia lui Itzak Rabin. Pe la mijlocul anului, a facut un "pelerinaj" la Auschwitz. A cerut public iertare de la poporul israelian pentru articolele antisemite pe care le publicase in oficiosul partidului sau. Dupa care a intrat in campania electorala pentru prezidentiale.

Duhul sticlei

Sunt duhul sticlei, frumoasă domnişoară,

de-aici de la mine se-aud sunetele astea

înfundate -

nu trebuie să-ţi fie teamă.

De cincizeci şi patru de milenii sunt închis,

De ce a pierdut Ponta in fata lui Iohannis

In 2011 urcam pe blog un articol despre interventia in forta a numarului 11 in destinul PSD si al lui Mircea Geoana, pe vremea aia aflat in plin declin politic. Il puteti citi aici. Astazi, dupa exact trei ani, mai precis pe 16.11.2014, PSD si presedintele lui, Victor Ponta, au primit o noua lovitura de baros, prin pierderea alegerilor prezidentiale in fata candidatului liberal Klaus Iohannis. O sa va arat cum a contribuit numarul 11 la acest esec al lui Ponta.

Ion Iliescu - un om politic respectabil

M-am tot intrebat de-a lungul vremii: cum naiba se explica faptul ca oameni din generatia mea, crescuti in aceleasi privatiuni si nemultumiri, care au facut ca si mine un liceu si o facultate in timpul carora s-au izbit de multe ori de obtuzitatea sistemului ceausist, de barierele puse de activistii de partid, de sfidare, aroganta, nedreptate, abuz etc, oameni care au lucrat pana la Revolutie in locuri unde au fost umiliti, calcati in picioare de sefi analfabeti pusi de PCR, cum naiba, asadar, pot sa fie oamenii astia de partea lui Ponta.

Despre sinucidere si lipsa unui sens (25)

Cineva ar putea să întrebe: dar dacă ai descoperit că totul este lipsit de sens, atunci sinuciderea nu este şi ea lipsită de sens? E o întrebare din categoria celor care urmăresc să rezolve problema prin viclenie. Această întrebare caută să prezinte lucrurile conform schemei “dacă ceva nu are sens, atunci acel ceva nu trebuie făcut”.  Sinuciderea nu are sens, deci nu trebuie făcută, spun cei care susţin acest punct de vedere. Ei nu observă eroarea de logică pe care o săvârşesc: conform schemei lor, nici “a trăi” nu este o acţiune care ar trebui făcută, întrucât nu are sens. Eroarea provine din aceea că oamenii respectivi nu disting între sensurile faptelor de viaţă şi sensul vieţii în sine.

Un căpcăun la Muntele Athos

Pe Muntele Athos, neelectrificat, există modalităţi de producere a curentului electric. Dar el nu e folosit decât în limitele strictului necesar: instalaţii frigori­fice pentru păstrarea alimentelor, hidrofoare pentru aducerea apei la etajele superioare ale clădirilor şi instalaţii pentru alimentarea unor utilaje de atelier, în rest, viaţa se desfăşoară după ciclurile luminii natu­rale. Seara se aprind candelabre şi lămpi cu gaz, întu­nericul nocturn e deplin, bucătăriile recurg la mari sobe cu lemne. 

Gematria despre Melescanu si Corlatean

N-am mai facut demult diverse analize ale numelor, Gematria etc. Asa ca m-am gandit sa va ofer azi cateva observatii oarecum surprinzatoare despre numele celor doi ministri de externe care au facut pulbere votul din Diaspora si, odata cu asta, increderea romanilor in candidatul PSD la Cotroceni. E vorba, desigur, de Corlatean si Melescanu, doi mercenari care au dat gres lamentabil, facandu-se de rahat pentru eternitate.

E de remarcat intai ca numele celor doi au acelasi numar de litere. Hai sa vedem ce zice Gematria:

M E  L  E  S C A N  U

13 5 12 5 19 3 1 14 22

Adio, Klaus Iohannis

Pe multi i-am auzit spunand, de-a lungul anilor: "votul meu nu conteaza, cu sau fara el tot aia e". Si, matematic vorbind, au dreptate. Un singur vot ar conta efectiv doar in situatia in care intre doi candidati ar fi, in absenta acelui vot, o egalitate perfecta. De exemplu, daca dupa numaratoare s-ar constata ca ambii candidati au primit 5.123.455 de voturi. Ori asa ceva nu se intalneste in realitate, atunci cand la vot participa milioane de oameni.

O parabola cu caini a lui Mark Twain

PUDELUL RECUNOSCĂTOR 

Intr-o zi, un doctor bun la suflet (care citise cărţile cuvenite), a găsit un pudel vagabond, beteag de un picior şi, întristat din această pricină, l-a dus la el acasă şi după ce i-a pus osul la loc şi i-a bandajat mădularul, l-a lăsat iar liber pe micul proscris şi nu s-a mai gândit deloc la această întâmplare.  Dar nu mică i-a fost mirarea când, peste câteva zile, într-o dimineaţă, deschizând uşa, l-a găsit pe pudelul recunoscător aşteptând răbdător în faţa casei, însoţit de un alt câine pribeag, accidentat la un picior. Milostivul doctor s-a îngrijit pe dată de nefericitul animal şi nu a uitat să aducă prinos Domnului, care în bunătatea-i de necuprins şi cu mila-i nemărginită, îşi arătase voia de a folosi o unealtă atât de umilă cum era bietul pudel proscris, pentru a insufla etc, etc.

Un studiu UNICEF

România va pierde între 12 şi 17 miliarde de euro în perioada 2015-2025 dacă menţine investiţia în educaţie la nivelul actual, iar o majorare a bugetului educaţiei cu 6% din PIB ar însemna creştere economică de până la 2,95%, faţă de 2%, cât se estimează în prezent, rezultă dintr-un studiu al UNICEF.

Studiul “Costul investiţiei insuficiente în educaţie în România”, lansat luni de UNICEF, arată că majorarea investiţiei în educaţia copiilor de vârste mici poate aduce beneficii celor ce nu îşi permit să urmeze o facultate şi, în timp, va determina creşterea numărului de persoane dezavantajate care obţin o diplomă universitară.

Despre sinucidere si lipsa unui sens (24)

“Bine” – ar putea continua seria întrebărilor  – “chiar dacă nu poţi să-ţi alungi din minte acest gând, de ce trebuie să te sinucizi? De ce nu poţi trăi gândindu-te mereu că viaţa nu are sens?” Răspunsul este următorul: “Aş putea trăi şi aşa, dar nu mai vreau acest lucru. Pentru mine, certitudinea lipsei de sens este o suferinţă uriaşă, iar eu nu sunt dispus să trăiesc cu o asemenea suferinţă. Viaţa mea nu poate fi una obişnuită, ci una din care a dispărut tot ceea ce le dă altora sentimentul că ea merită să fie trăită: bucuria, plăcerea, satisfacţia intelectuală. In locul lor nu stă decât certitudinea lipsei de sens şi în aceste condiţii, viaţa pentru mine este de netrăit”.

P25

Centaur

Mâine e vineri,

ai grijă că vin gunoierii.

Ia o pungă din cele pentru resturi

şi scoate inima mea la poartă.

Rosu absolut

Exista in Romania doua judete rosii in totalitate. Numele lor: Mehedinti si Giurgiu. Nici macar una singura dintre localitatile lor nu a votat majoritar pentru Iohannis. Exista si un judet ale carui localitati au votat pana la ultima impotriva lui Ponta - e vorba despre Harghita. In Arges, gasim o singura localitate in care a castigat Iohannis: Poienarii de Arges. In Vaslui e rosu peste tot, mai putin la Pungesti. Alba ar fi fost complet albastru daca nu era comuna Bucium. Toate acestea au cu siguranta explicatii care tin de factori locali. Ceea ce ma intereseaza pe mine este cazul judetelor Mehedinti si Arges.

Ce mi-e Cosma, ce mi-e Tanase

   "Dacă ar vota numai utilizatorii de online Iohannis ar cîștiga detașat. Dar numericește vorbind acest electorat este inferior numărului babelor din satele părăsite și bețivilor de prin cîrciumile rurale, al celor strînsi pe marginea șanturilor să povestească ce le scriu copiii plecați in occident la muncă.
    Că din ce trimit ei trăiesc. Ăștia ( spre deosebire de copiii lor ) nu votează cu Iohannis, ci cu Ponta la îndemnul primarului, mai ales dacă pune și cîteva kilograme de mălai și făină în sacoșa trecută peste gard. În plus amatorii de online nu ies din casă duminica nici măcar să se ducă la vot."

Felicitari, Ploiesti!

Cu aproximativ o saptamana inainte de turul I, aflandu-ma in tara, am facut un drum la Ploiesti cu fratele si prietenul meu Gogol. Amandoi aveam de rezolvat cateva probleme si, fiind o zi frumoasa, am hotarat sa nu mai amanam. Chiar de la intrare ne-au luat in primire niste panouri imense cu Victor Ponta. Din stalp in stalp aproape, erau bannere cu acelasi candidat. Imi pare atat de rau ca n-am avut cu ce sa fac poze,

Anihilarea PSD - o prioritate nationala

A inceput, asa cum ma asteptam, marea actiune de salvare a pesedismului. Oameni la care nu te astepti, posteaza pe FB si in forumuri teorii de genul „hai ca nu sunt toti la fel”, „sa alegem graul de neghina”, „nu exista padure fara uscaturi”, „nimeni nu e perfect”, „numai cine nu munceste nu greseste” si tot asa. Adica romanii ar trebui sa fie toleranti, ca intotdeauna, sa nu ii condamne pe pesedisti de-a valma, sa-i pastreze pe cei competenti in functii. Cu alte cuvinte, sa stearga cu buretele tot ce-a fost, dupa sinistra teorie conform careia „mortul de la groapa nu se mai intoarce”.

Povesti cu si despre sex(11)

Aflam ca "Jean-Charles Luperto (40 de ani), membru al Partidului Socialist şi care prezidează din 2009 Parlamentul Federaţiei Wallonie - Bruxelles, este acuzat de presa belgiană că s-a masturbat în faţa lavoarelor dintr-o benzinărie, în prezenţa altor utilizatori ai toaletei." O stire suculenta, care merita analizata spre a fi inteleasa cat mai bine. Oare ce anume din actiunea deputatului socialist este revoltator? Faptul ca s-a masturbat, faptul ca a facut-o in fata unor lavoare, sau acela ca a facut-o in fata unor domni care erau in acelasi loc? Sau, poate, faptul ca omul este deputat? Parerea mea e ca daca un cetatean oarecare ar fi facut acelasi lucru, presa n-ar fi scris nimic. Mai cu seama intr-o societate in care sexul de orice fel este permis. Intrebarea e daca in Belgia exista o lege care sa mentioneze ca masturbarea in public este interzisa. Daca exista, atunci oricine face asa ceva este bun de pedeapsa. Daca nu exista, atunci care este problema? Simplu: e vorba de un deputat.

De mentionat ca la noi deputatii se masturbeaza zilnic in public, lucru cu care romanii s-au obisnuit si pentru care nu mai face nimeni caz.

Ponta si PSD trebuie sa dea socoteala

Modelul de actiune politica a PSD este unul foarte simplu si primitiv. El a fost aplicat cu succes in 2012, la suspendarea lui Basescu. Intr-o singura miscare, executata pe parcursul a 24 de ore, PSD a plesnit sistemul democratic, decapitand institutiile statului si punand la butoane mercenari. Basescu a fost suspendat si in locul lui a fost plasat Antonescu. Din fericire, mascarada a esuat datorita CCR si a romanilor, care au boicotat votul pentru demitere. Cei care au organizat puciul nu au fost pedepsiti. Nici Voiculescu, nici Antonescu, nici Ponta - cei trei pioni principali ai loviturii de baros aplicate sistemului democratic. Si nici cei din esalonul doi, executantii zelosi de genul Zgonea.

Iohannis la rascruce

Daca Iohannis nu face ordine in PNL, totul se va duce dracului. Poate cineva isi inchipuie ca acum pesedistii stau degeaba. Se insala grav. Pesedistii incearca acum sa negocieze, de-a lungul si de-a latul Romaniei. Si o multime de liberali accepta aceste negocieri, bat palma, promit functii, primesc ponturi. O sa vedeti cum mii de pesedisti, pecisti si uneperisti vor solicita sa treaca la PNL, ca sa ramana in scaune. Daca se accepta aceste lucruri, nu va dura mult si ne vom trezi cu pecinginea pesedista reasezata frumos ca o plapuma peste tara, vopsita in galben.

Iohannis, da cu ei de pamant ACUM. Nu permite niciun fel de migratie. Pesedistii nativi si traseistii sa ramana la PSD. Sa nu vina inapoi in PNL tradatorii

O nouă porcărie a lui Emil Constantinescu

A fost o vreme când respectul meu pentru Emil Constantinescu era atât de mare, încât aş fi fost gata să mă iau la bătaie cu oricine ar fi spus vorbe de ocară la adresa lui. Astăzi, îmi este o silă infinită de acest individ şi mă mir cât am putut să fiu de orb atunci când i-am acordat încredere.
După un mandat încheiat în mod ruşinos, în timpul căruia nu a făcut nimic în afară de a vorbi cu aere despre tot felul de chestiuni de principiu, acest om a refuzat să mai candideze, declarându-se înfrânt de securitate.

Ultima misiune a lui Melescanu

Am scris ieri, pe Facebok, din sase in sase ore, urmatorul mesaj: "Ora ..... ora Romaniei si sinistrul securist Melescanu zis Mumia, inca nu a demisionat si nici nu a fost dat afara." Intre timp, Ponta a facut conferinta de presa si, printre altele, a scapat informatia ca Melescanu nu a venit la MAE ca sa ramana. Intr-adevar, el a venit ca sa plece. Intrebarea e de ce nu pleaca odata.

Cred ca Melescanu are in continuare o misiune. El trebuie sa stea pe pozitii pana cel putin cand CCR valideaza rezultatele alegerilor. Pentru ca daca printr-o minune ICCJ il declara pe Iohannis incompatibil sau CCR le invalideaza, alegerile vor trebui repetate. Si cine daca nu batranul spion comunist se poate achita mai bine de sarcinile privind impiedicarea Disaporei sa mearga la vot?

Banciu, au revoir!

„Relansarea USL-ului este încă o greșeală de campanie a lui Ponta, deși el e clar câștigătorul detașat al alegerilor de duminică. Nu e niciun suspans. Îi transmit prostimii din această țară că Ponta a câștigat alegerile prezidențiale din România, să nu-și mai facă griji. Dormiți bine noaptea asta și mâine noapte la fel. S-a terminat, alegerile sunt câștigate de cel care a meritat să le câștige în această campanie”.

Cine declara oare, acum trei zile, porcaria asta, cu o voce de facocer? Nimeni altul decat Radu Banciu. Stau si ma intreb: de ce nu pleaca el acasa acum, sa ne mai lase cu rahaturile lui frantuzite?

Nerusinarea pesedista

Un bun exemplu de ce inseamna manipularea nerusinata si sfidarea agresiva este dat de comportamentul PSD dupa dezastrul din strainatate, unde romanii au fost impiedicati sa mearga la vot.

Sa punem cap la cap cateva adevaruri pe care nu cred ca le poate contesta nimeni

Halt pesedismului

Au trecut noua luni de cand scriam aici despre necesitatea ca Iohannis sa devina liderul opozitiei, care sa castige cu el Cotrocenii si sa inlature pesedismul odata pentru totdeauna. In acest moment, Iohannis este presedinte. Numai o eventuala decizie a ICCJ privind incompatibilitatea lui ar mai putea rasturna situatia. Sau o invalidare a alegerilor de catre CCR. Sper ca niciunul dintre aceste doua evenimente nu se va produce si Iohannis va ramane la Cotroceni pentru minimum cinci ani.

Despre sinucidere si lipsa unui sens (23)

Mai există şi oameni care, aflând că tu vrei să te sinucizi din cauza lipsei de sens, îţi pun întrebarea: “la ce-ţi foloseşte să te gândeşti la asta?” Acest tip de întrebare îi poate fi pus cuiva doar în legătură cu o acţiune pe care el o face în mod voit. De exemplu cuiva care colecţionează capace de bere. Pe acela poţi să-l întrebi la ce-i foloseşte să colecţioneze capace de bere, iar întrebarea ascunde şi o sugestie: “mai bine renunţi şi te apuci de ceva care îţi aduce foloase”. 

Excesul de corectitudine

Exista persoane a caror problema este excesul de corectitudine. Ceea ce au inteles ele din functionarea democratiei este ca oricine are dreptul sa aiba orice parere cata vreme nu incalca vreo lege. Spre exemplu, oricine e liber sa exprime opinia ca PSD este un partid de gentlemani care slujesc principii morale. Insa cine doreste, poate sustine linistit ca PSD e un partid de mafioti pusi pe furat. Oamenii despre care vorbesc, se revolta atunci cand unul ca Beligan este pus la colt pentru sustinerea publica a lui Ponta. Cum adica - intreaba ei - marele actor nu are si el dreptul la opinie? Apoi aduc argumentul suprem: "Adica e OK ca Rebengiuc să-l susțină pe Iohannis, dar e de căcat ca Beligan să-l susțină pe Ponta?"

La canton

La micul canton surpat dintre dealuri,

unde pe zi opreşte-un singur tren,

tăcut aşteaptă, rumegând finaluri,

bătrânul cal cu potcoave de-arsen.

Ponta iese

Ati vazut-o pe femeia asta? Nu inca? Uitati-va, o sa intelegeti mai bine ce se intampla in Romania. Pur si simplu, fiind intrebata cu cine voteaza, ea raspunde obsesiv "Ponta iese". De ce iese? Pentru ca e om de treaba, pentru ca celalalt vrea sa ne vanda la nemti si face razboi. Imi dau seama ca daca as sta in fata ei si as incerca sa am un dialog as esua rapid. Cu astfel de oameni nu se poate comunica. Ii spui "Ponta e hot", ea raspunde zambind "nu, nu e hot, astalalt e hot, cand a cazut guvernul in 1990, el a pus mana pe toata averea lui Nicu Ceausescu". Poti sa ai replica la asa ceva? Ii spui "e un plagiator", ea devine serioasa si zice "nu, el e om destept".

Prabusirea unui idol

In adolescenta am fost un cititor asiduu. Citeam cam tot ce-mi cadea in mana. Luam carti pe sub mana de la librareasa lui tata, cotrobaiam prin imensa biblioteca stransa de mama si citeam. Visul meu era sa devin scriitor. Nici nu-mi imaginam ca vor veni vremuri ca cele de azi cand absolut oricine doreste va scrie carti si le va publica online. Scriitorul era o fiinta mai presus de oamenii obisnuiti. Nici nu cutezam sa-mi inchipui ca as putea sta de vorba face to face cu Gunter Grass ori  cu Ken Kesey. Cumva mi se parea ca astfel de oameni nu au o viata ca a noastra, nu ies din case, nu merg sa cumpere paine, nu, ei doar scriu. Mai pe scurt, scriitorii erau niste zei, ascunsi pentru eternitate in muntele lor inaccesibil.

Despre Milică Înfrântul

A urcat pe creasta valului cu spirjinul lui Corneliu Coposu care, din rațiuni ce merită discutate separat, l-a preferat lui N. Manolescu drept candidat al Convenției Democratice Române. Ajuns președinte în 1996, a susținut o politică externă remarcabilă, pro-NATO, pro-Vest. În plan intern, a fost o teribilă deziluzie pentru cei care îl susținuseră și votaseră. A cedat psihic, s-a retras din cursa pentru realegere, a anunțat că „a fost învins de structuri”. Ca președinte, nu a făcut mai nimic pentru decomunizarea țării. În anii președinției lui Traian Băsescu, omul a devenit tot mai acru și agresiv.

Sunt roman si votez Ponta

Orice as face, nu pot sa nu mai fiu roman. Renunt la cetatenie? Vorbesc alta limba? Locuiesc in alta tara? Tot roman o sa fiu. Asa ca nu am cum sa nu-mi asum rezultatul unui vot democratic. Daca romanii voteaza Ponta, asta e. O sa pot fi banuit ca si eu am votat Ponta. Pentru ca votul e secret, asa ca oricat as sustine ca am votat Macovei in primul tur, nu voi putea dovedi. Iar daca pe 16 noiembrie o sa iasa Ponta, va trebui sa ma resemnez si sa accept sa ma arate cine doreste cu degetul: tu esti din tara aia unde oamenii au votat Ponta; voi, romanii, ati votat Ponta.

Despre sinucidere si lipsa unui sens (22)

Dacă cineva a ajuns în starea de vătămare, nu mai are altă variantă decât sinuciderea. Lui, acest lucru i se pare absolut limpede, dincolo de orice îndoială. Dar ceilalţi ar putea să nu înţeleagă ce se întâmplă. Ei l-ar putea întreba pe cel vătămat: “Omule, este în regulă, ai descoperit că viaţa nu are sens, dar de ce asta trebuie să te determine să te sinucizi? Nu poţi să bei un pahar de vin şi dacă viaţa nu are sens? Nu poţi să stai si să priveşti marea, sau să te uiţi la un film?” 

Icoane rusesti

Blestem pentru absenţii de la vot

De suliţă, de lance aruncată,
de ghioagă şi de buzdugan strunjit,
de bardă, de săgeată ferecată,
de paloş, de baltag şi de cuţit,
de ţeapă şi de furcă otrăvită,
de iatagan, de cange, de custură
şi de bandiţi pândind la cotitură
să fie daţi grămadă la pământ,
străpunşi în inimi, sfârtecaţi pe rând,
la beregăţi să-i mursece coiotul

şi-n fund de iad să stea cât mai curând
românii care nu-şi exprimă votul!

Intamplari din Padurea Verde (2)

Capcaunul Cumsecade spune din nou adevarul

Obiectivitate şi relativism

Constat că piaţa ideilor e, la toate nivelele, invadată de o inflaţie relativistă care se ia drept „obiectivitate“. E rău Ponta? Nu zic nu, dar nici Iohannis nu e mai breaz. Pesedeul e plin de mafioţi? Ce vorbeşti?! Da’ pedeliştii cum or fi? E defectă Elena Udrea? Dar lasă că nici cu Monica Macovei nu mi-e ruşine! E Tăriceanu mai „prostănac“ decît chiar Geoană? O fi, dar nici Blaga nu e chiar atît de diferit de Băsescu! Mai departe: au greşit ruşii că au forţat frontierele Ucrainei? Să fim „obiectivi“: americanii ce-au căutat în Irak? S-a băgat Putin peste georgieni? Păi, Obama nu s-a băgat peste sirieni? Ş.a.m.d. Un demon al entropiei, al unei omogenizări „analitice“ – din care rezultă că nimeni nu are, de fapt, dreptate, că nimeni nu e mai „legitim“ decît ceilalţi, ba chiar că cei care se cred mai „legitimi“ sînt tot nelegitimi, ba chiar niţeluş mai puţin legitimi decît cealaltă „tabără“ – invadează judecata „echidistanţilor“ şi se recomandă drept „obiectivitate“.

Despre sinucidere si lipsa unui sens (21)

Când îţi pui pentru prima dată întrebarea dacă viaţa are sens, răspunsul tău va fi, aproape sigur “da, are, doar că eu încă nu l-am găsit”. Numai că siguranţa asta nu se bazează pe nimic. Te poţi întreba: “dar în fond ce mă face pe mine să cred că viaţa are sens?” şi atunci o să vezi că începi să dai din colţ în colţ, pentru că nu ai cum să răspunzi la această întrebare. Aşa începe vătămarea. Ca să nu o păţeşti, idealul este să nu-ţi pui niciodată întrebarea asta. Iar dacă ajungi să ţi-o pui, totuşi, trebuie să te mulţumeşti cu un răspuns simplist şi incomplet. Calea sigură către vătămare este tenacitatea. A te întreba mereu şi mereu, a nu fi mulţumit cu niciun răspuns şi a căuta mereu altul, care să te satisfacă, va sfârşi prin a te face să primeşti revelaţia: sensul nu există.

P22

Prefacerea

Adevărat, adevărat zic ţie

că vine o dimineaţă când gunoiul

din găleata de sub chiuvetă

o să miroasă a scorţişoară

şi a miresme de Liban.

Prin satul european Lăpugiu

Despre sinucidere si lipsa unui sens (20)

După cum am spus, cel vătămat nu trebuie să caute cauza vătămării în ceilalţi. Nimeni nu e vinovat pentru vătămarea lui. El se poate gândi, cel mult, la anumite persoane care ar fi putut să fie altfel şi atunci asta l-ar fi împiedicat să descopere lipsa sensului. In general, astfel de persoane sunt părinţii, partenerii de viaţă, copiii. 

Decalogul casierului

Vazut de mine, la Breaza

Parsecii lui Liiceanu

Gabriel Liiceanu i-a trimis ieri lui Ponta o scrisoare deschisa, cu titlul "Fie-va mila de noi, domnule Ponta" care incepe dupa cum urmeaza:

N-am simțit niciodată nevoia să vă vorbesc. Dacă o fac acum este pentru că aspirați, cu șanse mari se zice, la funcția de președinte al țării. Iar fiind și țara mea, „îmi pasă”. Așa se face că mi-ați ajuns în mod fatal interlocutor.

Intamplari din Padurea Verde (1)

Pensionari in tramvaie

In toate socotelile electorale pe care le vad - ma refer la cele facute de amatori, pe forumuri, pe bloguri, pe pereti, pensionarii sunt luati in calcul ca fiind votanti de stanga, adica sunt numarati la Ponta. Este plauzibila o asemenea incadrare? In opinia mea nu. Pentru ca nu cred in existenta unui prag de varsta dincolo de care obligatoriu toata lumea devine de stanga.

Despre sinucidere si lipsa unui sens (19)

Cei care optează pentru medicamente, o pot face şi dintr-o speranţă că ştiinţa va descoperi până la urmă o metodă de vindecare pentru “boala” lor. Dar asta nu arată altceva decât faptul că ei nu sunt cu adevărat vătămaţi.

Personaje din Padurea Verde

Femeie aşteptând

-Fii atent, acolo, o vezi? Repede, repede, uite-o!

-E o femeie?

-Da, e chiar o femeie. Priveşte-o cum stă, nu că e impresionant?

-Fantastic! Uite cum stă, într-adevăr! Dar ce face acolo?

-Aşteaptă.

-Pentru numele lui Dumnezeu, ce aşteaptă?

Despre sinucidere si lipsa unui sens (18)

Opţiunea dependenţei de medicamente este a celor care se tem de moarte. Sunt oameni care se tem de durerea care ar putea însoţi moartea. Dar un om care este torturat zi şi noapte nu se teme de durerea pe care ar simţi-o în momentul morţii. Teama de durere este, în realitate, teama de persistenţa durerii. Nimeni nu se teme de o durere care ţine o secundă, ci de o durere care ţine minute sau ore. Dacă ştii că mori şi durerea încetează, nu are de ce să-ţi fie frică – afară de cazul, extrem de puţin probabil, în care durerea ar continua după moarte, conform unei posibile dar forţate interpretări a cuvintelor lui Cristos: “în ce te voi găsi, în aceea te voi judeca”. Cel care este torturat de lipsa de sens nu se teme nici de moarte, nici de eventuala durere care ar acompania-o. Cel care se teme, nu este cu adevărat vătămat.

P19