Răspunsul

La Praid, acum trei ani, am locuit la o pensiune aparţinând familiei Kelemen. Case frumoase, curte mare, bucătărie complet echipată, camere curate şi primitoare. Niciun reproş.
După câteva zile, a mai sosit o familie, nişte oameni foarte la locul lor, din Bucureşti. Aveau un puşti de vreo trei ani, pe nume David. Maria, nici una nici două - în mare prietenie cu el. Iată câteva poze:

După o vreme, am avut o mică discuţie cu Maria pe tema prieteniei cu David. Sincer să fiu, aş fi vrut să o văd că se joacă şi cu ceilalţi copii din zona - nu puţini. Inclusiv familia Kelemen avea două fete, dar Maria nu avea interes decât pentru David. Aşa că am întrebat-o una-alta, am primit răspunsuri de genul aşa vreau eu, aşa îmi place mie etc, după care am venit cu ceea ce mi se părea argumentul suprem:
- Maria, gândeşte-te că David e cu trei ani mai mic decât tine. Dacă s-ar întâmpla ceva, nici măcar n-ar putea să te apere.
La care ce credeţi că mi-a răspuns fetiţa mea de şase ani?
- Da, dar aş putea să-l apar eu pe el!