sâmbătă, 8 septembrie 2012

Faceti-va bine (150)

Lemnul câinesc
Denumire ştiinţifică: Ligustrum vulgare.
Denumiri populare: lemn câinesc, cununiţă, mălin negru, cireş de pădure, tulichioară.
Prezentare. Lemnul câinesc este un arbust ce poate ajunge până la înălţimea de cinci metri. Este o plantă lemnoasă, cu o ramificaţie foarte puternică. Face parte din familia oleaceelor, fiind de găsit în flora spontană, mai ales în zonele cu tufărişuri, dar şi în păduri sau pe locurile unde a fost pădure. Lemnul câinesc poate fi întâlnit şi sub formă cultivată. Înfloreşte la începutul verii, în lunile iunie şi iulie, florile fiind de culoare albă.
Mirosul acestor flori este respingător. Fructele de lemn câinesc au o culoare neagră-albăstruie. Pentru scopuri medicinale se recoltează florile, frunzele, scoarţa, din care se prepară infuzie, decoct şi tinctură. Cea mai mare valoare medicinală o au frunzele.
Substanţe active importante: siringină, tanin, zaharuri, vitamina C şi o substanţă specifică, aflată în fructe, numită ligulină.
Întrebuinţări. Preparatele obţinute din lemn câinesc au acţiune cicatrizantă, astringentă, antiinflamatoare, antialgică. Cu decoctul de frunze de lemn câinesc se tratează blocajele gastro-intestinale, dar şi hemoroizii, aftele, stomatitele, chiar celulita şi bolile reumatismale. Aceleaşi rezultate se obţin şi prin administrarea preparatelor de flori. Scoarţa de lemn câinesc are, la rându-i, importante virtuţi medicinale, fiind benefică în afecţiuni ale gurii (paradontopatiile, de exemplu), dar şi în unele afecţiuni cutanate (eczemele). Coaja acestei plante este, totodată, şi un bun antiscorbutic. Preparatele de lemn câinesc sunt utile, uneori, şi în combaterea bolilor de piept. În activităţile casnice sau industriale, lemnul câinesc este folosit drept colorant, din fructele sale fabricându-se chiar şi cerneală.
 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!