Lemnul câinesc
Denumire ştiinţifică: Ligustrum vulgare.
Denumiri populare: lemn câinesc,
cununiţă, mălin negru, cireş de pădure, tulichioară.
Prezentare. Lemnul câinesc este
un arbust ce poate ajunge până la înălţimea de cinci metri. Este o plantă
lemnoasă, cu o ramificaţie foarte puternică. Face parte din familia oleaceelor,
fiind de găsit în flora spontană, mai ales în zonele cu tufărişuri, dar şi în păduri
sau pe locurile unde a fost pădure. Lemnul câinesc poate fi întâlnit şi sub formă
cultivată. Înfloreşte la începutul verii, în lunile iunie şi iulie, florile
fiind de culoare albă.
Mirosul acestor flori este respingător. Fructele de lemn
câinesc au o culoare neagră-albăstruie. Pentru scopuri medicinale se recoltează
florile, frunzele, scoarţa, din care se prepară infuzie, decoct şi tinctură.
Cea mai mare valoare medicinală o au frunzele.
Substanţe active importante: siringină, tanin, zaharuri, vitamina C şi o substanţă specifică, aflată în
fructe, numită ligulină.
Întrebuinţări.
Preparatele
obţinute din lemn câinesc au acţiune cicatrizantă, astringentă,
antiinflamatoare, antialgică. Cu decoctul de frunze de lemn câinesc se tratează
blocajele gastro-intestinale, dar şi hemoroizii, aftele, stomatitele, chiar
celulita şi bolile reumatismale. Aceleaşi rezultate se obţin şi prin
administrarea preparatelor de flori. Scoarţa de lemn câinesc are, la rându-i,
importante virtuţi medicinale, fiind benefică în afecţiuni ale gurii
(paradontopatiile, de exemplu), dar şi în unele afecţiuni cutanate (eczemele).
Coaja acestei plante este, totodată, şi un bun antiscorbutic. Preparatele de
lemn câinesc sunt utile, uneori, şi în combaterea bolilor de piept. În activităţile
casnice sau industriale, lemnul câinesc este folosit drept colorant, din
fructele sale fabricându-se chiar şi cerneală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu