Bananierul
Denumirea știinţifică: Musa paradisiaca; Musa sapietus.
Prezentare:
Bananierul este o plantă anuală ce crește
în zonele tropicale. Face parte din familia musaceelor. Tulpina, ierboasă,
poate ajunge până la opt metri înălţime. Frunzele din vârful tulpinii sunt cu
adevărat uriașe – pot avea și
trei metri lungime. O inflorescenţă
de bananier ajunge, la rându-i, până la un metru lungime.
Bananierul are flori femele și flori masculine, bananele fiind produse de florile femele. Bananele sunt grupate sub forma unui ciorchine cu circa 200 de fructe, având o greutate de 30 – 40 kg. După ce a rodit, planta moare, înmulţirea fiind făcută prin lăstarii de la rădăcină. Acești lăstari sunt luaţi și plantaţi, înfiinţându-se astfel noi culturi de bananieri. Pentru nevoi medicinale se poate utiliza planta în întregime. În mod curent se folosesc lăstarii, rădăcinile, florile și, bineînţeles, fructele atât de cunoscute și de apreciate de toată lumea. Din planta de bază, ca și din celelalte părţi, de altfel, se obţine suc, se prepară extracte, decocturi, infuzii. Prin arderea întregii plante se obţine o cenușă, ce are și ea valenţe medicinale.
Bananierul are flori femele și flori masculine, bananele fiind produse de florile femele. Bananele sunt grupate sub forma unui ciorchine cu circa 200 de fructe, având o greutate de 30 – 40 kg. După ce a rodit, planta moare, înmulţirea fiind făcută prin lăstarii de la rădăcină. Acești lăstari sunt luaţi și plantaţi, înfiinţându-se astfel noi culturi de bananieri. Pentru nevoi medicinale se poate utiliza planta în întregime. În mod curent se folosesc lăstarii, rădăcinile, florile și, bineînţeles, fructele atât de cunoscute și de apreciate de toată lumea. Din planta de bază, ca și din celelalte părţi, de altfel, se obţine suc, se prepară extracte, decocturi, infuzii. Prin arderea întregii plante se obţine o cenușă, ce are și ea valenţe medicinale.
Substanţe
active importante: bananele conţin protide, lipide și nu mai puţin de 67 de glucide.
Aceste fructe tropicale conţin și săruri
minerale, vitaminele A, B, C și E, enzime.
Întrebuinţări. Se
spune despre banană
că este tot
atât de hrănitoare
cât și carnea.
Totuși, banana nu este un aliment complet deoarece conţine
puţine substanţe grase și azotate. Cu toate acestea, bananele au o mulţime de
aplicaţii medicinale. Cu excepţia celor bolnavi de diabet (care, totuși, pot consuma flori fierte de bananier),
banana poate fi consumată de
oricine și mai ales de către cei care depun efort fizic și intelectual susţinut. Cenușa
obţinută prin arderea plantei
este folosită pentru calmarea durerilor de burtă, reglând activitatea din
tractul gastro-intestinal. Tot cu cenușă
de bananier
se tratează și crizele de ulcer. Extractele de plantă se
folosesc în afecţiuni cum ar fi diareea și
dizenteria, cât și în tratarea unor maladii ale sistemului nervos
(isteria, epilepsia). Preparatele din rădăcinile bananierului au acţiune tonică
și antiscorbutică. Cu sucul de rădăcină se tratează
blocajele urinare. Sucul de flori de bananier îmbunătăţește situaţia persoanelor suferinde de dismenoree sau menoragii.
Banana este recomandată copiilor, fiind utilă în procesul de creștere, în general, și
mai ales în întărirea sistemului osos.
Bananele sunt afrodiziace, antiscorbutice, diuretice, laxative. Ele trebuie,
totuși, consumate „cu discernământ”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu