Faceti-va bine (22)

Bobul

Denumire știinţifică: Vicia faba.

Denumire populară: fasole mare.

Prezentare. Bobul este o erbacee anuală, fiind un membru important al familiei leguminoaselor. Tulpina poate ajunge la o înălţime de 1,20 metri, fiind muchiată, goală pe dinăuntru și  foarte  suculentă  în  perioada  de  maximă  vegetaţie.  Frunzele  bobului sunt penat-compuse și arată foarte frumos. Această plantă, originară din Asia, poate fi întâlnită numai în culturi, de altfel din ce în ce mai rare chiar și în gospodăriile ţărănești de tradiţie.
Florile bobului sunt albe, roz, chiar violete. Bobul înflorește în lunile iunie și iulie, fructul fiind sub formă unor păstăi mari, cu coajă groasă. Seminţele au de două sau trei ori dimensiunea unui bob de fasole, sunt ovale și ușor turtite și sunt excelente ca preparate alimentare.

Pentru uz medicinal se culeg florile, frunzele, păstăile tinere, boabele verzi, cojile păstăilor și, bineînţeles, boabele coapte. Principalul preparat medicinal este infuzia. În Antichitate grecii aveau o sărbătoare dedicată acestei plante-minune. În acea zi se  ofereau  zeilor  drept  jertfă,  vase  mari  cu  bob  gătit  în diverse moduri.

Substanţe active importante: săruri minerale (pe bază de  calciu,  fier,  natriu, magneziu, potasiu), protide, glucide, vitamine. În bob se găsesc proteine (în proporţie de 25%), hidraţi de carbon (50% – din care zahărul 10%, celuloza 7,5%), substanţe grase (1,5%), vitaminele A, B. C.

Întrebuinţări. Bobul este un aliment foarte hrănitor. Mii de ani a fost un element deosebit de important în hrana oamenilor. Pitagora, spre exemplu, își îndemna elevii să consume, cu toată încrederea, cât mai mult bob.

Ca efecte medicinale ale bobului putem menţiona:  diuretic,  sedativ,  tonic.  Se folosește  cu  precădere  în  afecţiuni  precum  colici  renale,  cistite,  cât  și  în  bolile  de prostată. Bobul este recomandat și în afecţiuni reumatismale.