joi, 14 noiembrie 2013

Micul print(17)

- Bună ziua, zise micul prinţ.
- Bună ziua, zise acarul.
- Ce faci aici? zise micul prinţ.
- Triez călătorii în pachete de câte o mie, zise acarul. Dau drumul trenurilor, care-i poartă când la dreapta, când la stânga.
Şi un rapid străluminat, bubuind ca tunetul, cutremură cabina acelor.
- Sunt tare grăbiţi, zise micul prinţ. Ce anume caută?
- Nici chiar omul de la locomotivă nu ştie, zise acarul.
Şi al doilea rapid străluminat trecu, bubuind, în partea cealaltă.
- Se şi întorc? întrebă micul prinţ.
- Nu sunt aceiaşi, zise acarul. Aceştia vin în locul celorlalţi.
- Erau nemulţumiţi acolo unde se aflau?
- Niciodată nu eşti mulţumit unde te afli, zise acarul.
Şi bubui tunetul celui de-al treilea rapid străluminat.
- Aceştia au pornit în urmărirea călătorilor dintâi? întrebă micul prinţ.
- Nu urmăresc nimic, zise acarul. Dorm acolo, înăuntru, ori poate stau şi cască. Numai copiii îşi turtesc nasul de ferestre.
- Numai copiii ştiu ce caută, rosti micul prinţ. Ei îşi împart timpul cu o păpuşă de cârpă şi ea devine foarte preţioasă, şi dacă cineva le-o ia, încep să plângă...
- Au noroc, zise acarul.
*
- Bună ziua, zise micul prinţ.
- Bună ziua, zise neguţătorul.
Era un neguţător de hapuri perfecţionate, care potolesc setea. Înghiţi câte unul pe săptămână şi nu mai simţi nevoia să bei.
- Pentru ce le vinzi? zise micul prinţ.
- Aduc o mare economie de timp, zise neguţătorul. Experţii au făcut un calcul. Economiseşti cincizeci şi trei de minute pe săptămână.
- Şi ce poţi să faci cu aceste cincizeci şi trei de minute?
- Fiecare face ce vrea...
„Eu, îşi spuse micul prinţ, dacă aş avea de irosit cincizeci si trei de minute, aş porni în linişte spre o fântână.”
Cap16

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!