M-am întrebat recent ce sfat i-aş da Mariei dacă aş fi pe patul de moarte şi mi-aş da ultima suflare. Asta e o întrebare dificilă, pentru că te gândeşti că poate copilul tău chiar va urma acel sfat. Şi eu nu mă pot opri să-mi pun întrebarea: pot fi sigur că sfatul meu ar fi bun? Răspunsul e următorul: n-am de unde şti, dar mai degrabă înclin să cred că ar fi un sfat greşit.
Un blog pentru linistea adultilor
Totalul afișărilor de pagină
sâmbătă, 21 decembrie 2013
Marin Preda in Dacia 1100
Agresivitatea la volan
Am crezut multă vreme că tot ceea ce se spune despre psihologia
omului de la volan nu sunt decît simple speculaţii menite să-i sperie pe
conducătorii auto şi să-i facă prudenţi ca să se micşoreze numărul accidentelor.
Omul de la volan, se spune, îşi însuşeşte psihologic o parte din
puterea motorului său şi devine agresiv. Ce idee pur literară! Cum să-şi
însuşească o astfel de putere? De ce? Îi lipseşte cumva o doagă? Ce să facă el
cu puterea aceea decît tot să meargă pe drum şi să ajungă cu bine la
destinaţie?
Trei milenii de umor (39)
Soţia unui
prieten i-a solicitat părerea lut Victor Babeş asupra diferenţei dintre
reumatism şi gută. Eminentul bacteriolog i-a răspuns:
— Stimată doamnă, deşi am păşit în afara specialităţii mele,
îndrăznesc să fac o comparaţie plastică pentru ca să mă puteţi înţelege: dacă
cineva v-ar prinde gingaşul dumneavoastră picioruş într-o menghină de oţel şi
ar strînge pînă vă doare, aceasta ar fi reumatismul. Dacă braţul menghinei este
strîns cu încă cîteva învîrtituri în plus, atunci obţineţi senzaţia de gută!
Soluții pentru păstrarea aureolei(3)
Semizeul poate să-ţi fie şef, coleg de birou, partener de viaţă, tată, mamă, oricum, o persoană cu care împarţi zilnic măcar câteva ore. Orele alea îşi lasă negreşit o amprentă asupra vieţii tale, te influenţează cumva, îţi schimbă, chiar dacă tu nu poţi percepe asta, cursul vieţii. Uneori greşeşti faţă de semizeu, alteori greşeşte el faţă de ţine. Nu poate fi altfel.
Din poeziile lui Mateiu Caragiale(2)
Grădinile Amăgirii
Grădinile-Amăgirii
te-aşteaptă-acolo unde
Apusa
tinereţe s-a ofilit de dor,
Şi
apa ce-aţipeşte, în luciu-i rânjitor,
Visările-ţi
oglindă şi-ncheagă-ale ei unde.
Faceti-va bine (314)
Traista ciobanului
Denumire ştiinţifică: Capsella bursa
pastoris.
Denumiri populare: buruiană de
friguri, coada pisicii.
Prezentare. Traista ciobanului este o
plantă erbacee din familia cruciferelor. Este anuală sau
bienală, cu tulpină
dezvoltată şi rădăcini
puternice. Frunzele au
forme diferite, cele de la nivelul solului fiind dispuse în rozetă.
Înălţimea plantei trece de 60 cm, uneori ajungând chiar şi la un metru. Florile
sunt adunate într-o inflorescenţă. Traista ciobanului are o foarte lungă
perioadă de înflorire – din martie şi până în noiembrie.
Mici intamplari cu animale (180)
Terenul de
vînătoare O este foarte liniştit. Plantaţiile tinere de molid sunt ferite de
invazia oilor, exploatări nu se fac, braconieri nu-s, lupii sunt prigoniţi,
aşa că vînatul iese seara de cu bună vreme, iar soarele de dimineaţă îl găseşte
încă prin tăieturile largi. Iubitorii de natură vor înţelege că în verile pe
care le petreceam în acei munţi, abia era o înserare sau un crăpat de zori care
să nu mă fi găsit în vreunul dintre observatoarele înalte cu care era
înzestrat terenul.
Inalta sinucidere
Am postat acum câtăva vreme, în serial, „Înalta aventură” - cartea lui Edmund Hillary despre cucerirea Everestului. O carte frumoasă, care pe unul ca mine, născut şi crescut la poalele Bucegilor, îl ţine cu sufletul la gură. Sigur că am citit această carte în adolescenţă şi, în urma lecturii, mi-am dorit să ajung şi eu pe Everest. N-a fost să fie, o astfel de încercare nu este chiar pentru oricine. Trebuie să ai o dârzenie ieşită din comun, un coeficient nu chiar neglijabil de nebunie şi, mai ales, să consideri că merită. Ori eu n-am avut nici dârzenie, nici nebunie. Aşa că am urcat doar munţii din preajma casei.
miercuri, 18 decembrie 2013
Din povestirile ciudate ale lui Victor Kernbach(5)
Evantaiul destinelor
Ea m-a întrebat într-o zi de vară:
– Dragul meu, cîte palete trebuie să aibă un
evantai?
N-am ştiut să-i răspund. Am zis numai:
– Cred că cel puţin un sfert din temperatura
zilei.
– Sper că nu după termometrul Fahrenheit! rîse
ea.
I-am răspuns că nu.
Ea plecă să-şi ducă la reparat evantaiul, căci
era foarte cald şi avea mereu nevoie de el.
Mail din Australia
Astazi am primit o lovitura extrem de grea, care m-a descumpanit si aproape ca m-a aruncat, cum spun crestinii, in bratele deznadejdii. Loviturile astea vin intotdeauna atunci cand esti sigur ca ai rezolvat o problema, ca ai ajuns la un liman, ca, in sfarsit, ai ajuns la momentul pe care ti l-ai dorit atata si atata vreme. Nu stiu de ce a lasat Dumnezeu regula asta - probabil ca nu stie nimeni. Dar iata despre ce este vorba.
duminică, 15 decembrie 2013
Arghezi povestind copiilor (5)
Cîinele
Deasupra mormîntului, învelit cu frunză de toamnă, a trecut o
noapte, a trecut o zi. M-am dus azi să-l
privesc cu adîncă tulburare.
Iluzia că a fost cu neputinţă; uimirea că totuşi el a murit, că a murit pentru totdeauna, că
nu o să-l mai întîlnesc ascultîndu-ne pasul, ridicîndu-se în
două picioare, vorbind şi anunţînd sosirea flaşnetei — sentimentul că toate
acestea nu se mai întîmplă doare.
sâmbătă, 14 decembrie 2013
Faceti-va bine (313)
Toporaşii
Denumire ştiinţifică: Viola odorata.
Denumiri populare: tămâioară,
zambilă de grădină, viorea.
Prezentare. Sub denumirea de toporaşi
identificăm o mică şi sensibilă plantă de primăvară ce aparţine familiei
violaceelor. Această plantă are un rizom scurt şi destui de subţire, din care
se dezvoltă rădăcini, stoloni şi frunze reniforme cu peţiolul lung. Florile au
o codiţă lungă, culoare violetă, rareori albă, roză sau albastră, şi miros
foarte plăcut. Apar în lunile martie şi aprilie. Toporaşii
cresc prin rariştile şi poienile pădurilor de foioase, tufărişuri, fâneţe, pajişti.
Pentru nevoi medicinale se recoltează rizomii, împreună cu rădăcinile. Valoare medicinală
au, însă, şi frunzele şi florile. Se prepară infuzie, cataplasme, sirop, suc, pulbere,
poţiuni, decoct.
A doua elegie duineză a lui Rilke
Orişicare înger e înspăimîntător. Şi totuşi, vai mie.
cîntecul spre
voi îl înalţ, cunoscîndu-vă firea,
spre voi, ucigătoarelor aproape păsări ale sufletului.
Unde s-a pustiit vremea lui Tobie, cînd
unul din cei mai strălucitori se oprea dinaintea umilului prag,
puţin travestit pentru călătorie şi ne mai spăimîntînd;
(un tînăr, doar, în faţa altui
tînăr, de-acesta cercetat cu ochi iscoditor).
Dacă acum şi dindărătul noianului de
stele, Arhanghelul, primejduitorul,
cu un singur pas avîntat s-ar coborî, apropiindu-se de noi:
inima, zvîcnind din baierile pieptului, ne-ar ucide. Voi,
cine sunteţi?
Trei milenii de umor (38)
În anul 1726
abatele Rene Aubert de Vertot a predat la tipar lucrarea „Histoire des Chevaliers
de Rhodes", care fiind tradusă şi apărînd în limba germană, a fost
prefaţată de Fr. Schiller. Această operă a stat apoi la baza poemului „Der
Kampf mit dem Drachen". Abatele, cînd a început scrierea lucrării, avea
puţine date istorice despre subiectul tratat, dar acest lucru nu l-a deranjat
şi, fară să aştepte informaţiile cerute, şi-a terminat cartea în care vorbea de
cucerirea cetăţii Rodos de către turci. După apariţia cărţii a primit şi datele
cuvenite. Abatele Vertot a spus:
— Îmi
pare rău, dar eu mi-am terminat asediul cetăţii! Fapt care l-a făcut pe
D’Alembert să spună la 19 ianuarie 1761 în plină şedinţă a Academiei Franceze:
—
Un
oarecare istoric a descris cucerirea unei cetăţi oarecare!
vineri, 13 decembrie 2013
Mici intamplari cu animale (179)
Mîţa noastră
a făcut cinci pui; ei au fost înecaţi. Spre uimirea noastră, a doua zi, în
coşul unde fătase mîţa am găsit un pui de iepure, ca de două-trei zile. Cum a
observat mîţa că ne apropiem de culcuş, a venit mieunînd şi s-a suit lîngă
odrasla ei, care îndată a început să sugă cu toată pofta. Oare de unde să-şi fi
dobîndit mîţa puiul de iepure? Nu e alt răspuns decît că a ieşit la vînătoare,
ca de obicei, în trifoiştea care se întindea după casă, şi a găsit puiul de
iepure. Altădată l-ar fi omorît şi l-ar fi mîncat; acum, că şi-a pierdut puii,
l-a adus acasă teafăr şi l-a adoptat.
Din poeziile lui Mateiu Caragiale(1)
Mărturisire
Sufletu-mi e-o mare
moartă oglindind un cer de jale,
Arse stânci o-nchid în
groaza sterpelor pustietăţi,
Pe ea boarea nu adie, veşnic
dorm undele-i pale,
Ea în negru-i fund
ascunde înecate vechi cetăţi.
Faceti-va bine (312)
Teiul
Denumire ştiinţifică: Tilia
tomentosa.
Denumiri populare: teiul
argintiu, teiul alb, teiul văratic.
Prezentare. Teiul alb este un
arbore înalt – poate atinge şi înălţimea de 30 de metri. Aparţine familiei tiliaceelor.
Lemnul său are culoare alb-ro şietică, fiind uşor şi omogen. Coroana teiului este
bogată şi plină de ramuri. Frunzele au conturul inimii şi sunt peţiolate.
Florile, alb-gălbui, sunt melifere şi plăcut mirositoare, mierea de tei fiind
un aliment excepţional.
joi, 12 decembrie 2013
Imparatia oglinzilor strambe (5)
În care Olga şi Aglo devin paji la curtea împăratului
— Ce mai fazani! exclamă uimită
mătuşa Agard. Jur pe toate oglinzile strîmbe ale împărăţiei că eu, bucătăreasă
bătrînă, n-am văzut în viaţa mea vînat
cu funde în cosiţe!
Murdare şi ruşinate, cele
două fetiţe se ridicară în picioare în faţa femeii, a cărei tichie albă se
înălţa ca un munte troienit deasupra chipului ei rumen şi plin de bunătate.
— Vai, făzăneilor! Da’ cum aţi
nimerit în coş? Pesemne nu degeaba ziceau oamenii ceia că a fost o vînătoare pe
cinste!
Antonescu - aliatul lui Basescu
Iata ca am ajuns si momentul in care cel mai inversunat dusman al lui Basescu, ma refer la Crin Antonescu, este nevoit sa-i dea dreptate presedintelui. Evenimentul a fost prilejuit de noul atac la institutiile statului desfasurat de racketii parlamentari din PSD. Dupa cum se stie, respectivii au redus semnificativ atributiile ANI si DNA in ce priveste anchetarea si punerea sub invinuire a alesilor neamului. Asta a generat o serie de reactii ingrijorate la nivelul ambasadelor si un val de nemultumire in randul populatiei. Presedintele a condamnat ferm actiunile racketilor si a anuntat ca va face tot ce poate constitutional pentru a impiedica samavolnicia.
Din povestirile ciudate ale lui Victor Kernbach(4)
Dimensiunea a cincea
Profesorul se feri din calea unui bărbat însoţit
de un cîine. Strada nu era aglomerată, nici nu trecuse de amiază ca să fi fost
întuneric, trotuarul curat şi neted nu îndreptăţea nici el ocolul făcut de
profesor. Dar bărbatul nu observă nimic, numai cîinele mirosi din mers urma
paşilor profesorului. Cînd însă ceva mai tîrziu profesorul se feri din calea
unor fetiţe care veneau de la şcoală, o femeie voinică mergînd în spatele lor
se uită la el din întîmplare şi se opri o secundă cu gura căscată. Profesorul,
un om să zicem de cincizeci de ani, cărunt, zvelt şi osos, deşi părea om
liniştit şi normal, privea strada şi trecătorii, după cum crezu femeia, cu ochi
de nebun. Totuşi nu se petrecu nimic de seamă, decît că la o cotitură, în faţa unui
copac, profesorul stătu în loc să măsoare copacul cu o imensă îngrijorare
izbucnind din ochii largi, apoi surîse şi plecă mai departe.
Inalta aventura(12)
Sfîrşitul
aventurii
Era ora 11,30. Eram
cuprinşi de un simţămînt nebănuit de uşurare — lunga noastră încercare se
terminase, iar vîrful fusese atins mai înainte ca rezervele de oxigen să scadă
la un nivel primejdios — uşurare că în sfîrşit muntele fusese bun cu noi, şi că
în locul unei cornişe înfricoşătoare, inaccesibile, ne oferea un con rotund şi
odihnitor. Şi sentimentul de uşurare se îmbina cu un vag simţămînt de uimire că
eu am putut fi cel norocos care să înfăptuiască dorinţa atîtor alpinişti curajoşi
şi hotărîţi. La început mi-am revenit cu greu la realitate - ajunsesem cu adevărat pe vîrf?
miercuri, 11 decembrie 2013
Incredibila obraznicie a lui Crin Antonescu
"Cred că este normal ca Ambasada Olandei să se informeze. Cred că este
normal ca noi, reprezentanţii Camerei Deputaţilor - acolo s-a discutat
acest lucru - să informeze la rândul lor ambasadele îngrijorate şi să
vadă că nu e niciun motiv de îngrijorare"
O natie de escroci
Pe orice televiziune de stiri ai comuta, subiectul principal al dezbaterilor este modificarea codului penal votata ieri, aproape pe sest, de catre parlamentarii USL. Si nu-i de mirare, pentru ca actiunea USL este, oricum ai privi-o, ceea ce se defineste, metaforic, prin expresia "a-ti da arama pe fata". Daca se mai indoia cineva ca USL doreste sa conduca Romania prin metode primitive de tip mafiot, acum are o dovada mai mult decat limpede ca lucrurile stau intocmai asa. Iar daca si acum mai exista oameni care in mod sincer cred ca USL este un partid de oameni cumsecade, care vor binele tarii, atunci, iertat sa fiu ca spun asta, aia nu pot fi decat niste dobitoci - in sensul ca puterea lor de intelegere lor este la nivelul celei a unui dobitoc (oaie, vaca etc).
Publicat de
Raul Sebastian Baz
la
14:33
Etichete:
ANI,
Basescu,
Codul Penal,
Comisia Europeana,
Crin Antonescu,
DNA,
Marea Britanie,
Mozart,
Olanda,
Petre Tutea,
Pnl,
Romica Puceanu,
UE,
USL
Dupa brazi
Duminica pe la pranz, sub presiunea Mariei, am plecat dupa brad. Mai bine zis, dupa brazi, pentru ca anul asta e necesar un bradut separat in camera Mariei. Asa ca ne-am dus pe malul lui Maschsee, unde sunt instalete vreo doua tabere de unde poti sa-ti iei pomul de Craciun dorit. Ne-am oprit la prima, am parcat si am intrat in imparatia brazilor
Trei milenii de umor (37)
Utrillo i-a înmînat unui şofer de taximetru un bacşiş, pe care l-a
însoţit de următoarele cuvinte:
—
Poftim,
beţi în sănătatea mea o sticlă de vin!
— Domnule, i-a răspuns şoferul, dumneavoastră arătaţi atît de
bolnav, încît nu ajunge numai o sticlă!
— La portret nu depinde totul de ce vezi, ci şi de ce auzi.
Dacă pictez o femeie nu-i neapărat necesar ca ea să şadă în faţa mea. E
suficient să cînte la
pian în camera vecină.
Inalta aventura(11)
La
ora 6,30, am ieşit încet, de-a buşilea din cort şi ne-am ridicat în picioare pe
mica noastră platformă. Culmea muntelui era scăldată în soare. Părea caldă şi
îmbietoare la drum, dar pe platforma noastră era întuneric şi ger. Ne-am pus
aparatele de oxigen în spate şi cu mişcări foarte încete am conectat tuburile
cu măştile de pe faţă. Purtam în spate o povară de 13 kg şi jumătate care
aproape mă strivea ucigîndu-mi orice entuziasm. Imediat ce am dat însă drumul
oxigenului şi am început să respir adînc, greutatea îmi păru mai uşoară şi mă
cuprinse iar vechea dorinţă de a mă război cu muntele. Ne-am prins colţarii,
ne-am legat cu coarda de nailon, am luat pioleţii şi iată-ne gata de plecare.
Tenzing pe varf |
Mici intamplari cu animale (179)
Sunt cunoscute multe cazuri de
dădăcire a puilor de unele mame vitrege din neamuri străine. Căţele şi pisici
alăptează iepuraşi, pui de jder şi alţi orfani, capra de casă e bucuroasă de
iedul căprioarei. De multe ori m-am gîndit curn e cu putinţă ca o copoaică să
alăpteze un pui de iepure. În loc să-l înşface şi să-l ucidă, cum face cu
iepurii din pădure, pe „al ei" îl îngrijeşte şi îl apără. Oricum, ea îşi
dă seama că iepurele, cu forma şi cu mirosul lui, nu poate să fie puiul ei. Cum
se răsfrînge instinctul de mamă asupra unui pui din neam străin şi cum poate el
să copleşească celălalt instinct, al uciderii pentru hrană, care e la temelia
firii unei mame-copoaice?
Faceti-va bine (311)
Tătăneasa
Denumire ştiinţifică: Symphytum
officinalis.
Denumiri populare: tătăneaţă, barba
tatei, iarbă întăritoare.
Prezentare. Tătăneasa
este o plantă
erbacee dezvoltată, aparţinând
familiei boraginaceelor. Tulpina este rămuroasă şi acoperită cu peri. De
fapt, întreaga plantă este apărată de o reţea puternică de peri. Frunzele sunt
mari şi alungite, suprafaţa lor
fiind aspră. Florile
au culoarea roşie
spre violaceu.
marți, 10 decembrie 2013
Halal justiție!
De multe ori spun oamenii că s-au săturat de justiție, de paragrafe, de chichițe, de interpretări și, mai cu seamă, de avocați. Motivele lor sunt întemeiate, pentru că justiția pare a fi îndreptată mai ales către scoaterea basma curată a infractorilor decât către restaurarea dreptății. Exista nenumărate cazuri în care infractori periculoși sunt eliberați pe motive procedurale: ba că nu au fost citați corect, ba că nu stiu ce articolaș pe baza căruia au fost umflați nu e constituțional, ba că faptele s-au prescris și câte și mai câte. Este o adevărată frenezie a eliberărilor pe baza interpretării (și de multe ori a răstălmăcirii) legilor, care lasă liberi printre noi indivizi care au furat, au jefuit, au bătut, au omorât.
sâmbătă, 7 decembrie 2013
Inalta aventura (10)
Tabăra a noua
M-am trezit cu sentimentul că se
întîmplase ceva rău. Mi-a trebuit doar o clipă ca să-mi dau seama că se făcuse
o linişte de mormînt; vîntul încetase brusc pentru o clipă. Apoi l-am auzit din
nou apropiindu-se ca un tren expres care iese dintr-un tunel. Cortul începu să
se clatine şi să se zgîlţîie din nou ca şi pînă atunci. Dar faptul că vîntul se
oprise, chiar şi pentru o clipă numai, ne-a dat prima rază de speranţă de cînd
eram pe Şaua-de-Sud.
Vizita de sex contrar
Astazi este o zi istorica pentru mine. La Maria a sosit in vizita unul dintre colegii ei! Singur-singurel. Nu ma intereseaza cine e, cum il cheama, cine-i sunt parintii, cum invata, ce inaltime are, daca e timid, nu-mi pasa daca vorbeste corect in vreo limba, ori daca ii place sa poarte fular. Vorba cantecului: nu-mi pasa de nimic, cu o exceptie - faptul ca a venit in vizita la Maria. Sau, mai bine zis, ca Maria l-a invitat.
Poate o sa explic candva de ce-mi pasa atat de mult de un lucru aparent banal. Sau poate n-o sa explic, pentru ca ma gandesc ca oricine dintre cei care citeste aici si are sau a avut copii adolescenti a simtit la fel cand copilul lui a invitat acasa pe cineva de sex contrar (daca-mi este permis sa ma exprim in acest mod). In orice caz, pentru mine e o zi istorica.
Efectul Tom si Jerry
In sfarsit am inteles de ce continua sa
existe oameni care nu ar pregeta sa-l jupoaie de viu pe Basescu si ar
faca asta cu atata grija, incat operatiunea sa dureze saptamani intregi.
Sincer, m-am gandit ca dupa ce o sa preia uselistii puterea si romanii o
sa vada ca nu sunt decat o banda de talhari, mai rea inca decat banda
lui Nastase, mi-am inchipuit, cum ziceam, ca lumea o sa dea cu ei de
pamant. Cu toate aste, iata, USL sta extrem de bine in sondaje, cumva
contra naturii. Si cum pentru toate lucrurile trebuie sa existe o
explicatie si cum intotdeauna, fara exceptie, asupra oricarui fapt
exista cel putin doua interpretari distincte, romanii au de ales si aici
intre mai multe puncte de vedere.
Urcând pe Schiori
Era întuneric, ningea şi doar două becuri erau aprinse pe stâlpi, suficient cât să văd pe unde merg. Urcam pe Strada Schiorilor din Sinaia şi, la un metru în urmă, venea fostul meu coleg de generală Costaș, care peste ani avea să primească supranumele “Putere”. Eram bine îmbrăcat, nu îmi era frig, doar fulgii mă cam deranjau, mari şi apoşi ca niciodată. De sus, din Furnica, veneau oameni veseli, care se duceau în oraş. Cu mulţi mă salutam, pentru că aşa-i în oraşul mic, îi ştii pe cei mai mulţi şi ei te ştiu pe ţine.
vineri, 6 decembrie 2013
Trei milenii de umor (36)
Luchian era nervos în timpul
lucrului. Într-o zi l-a văzut pe un elev de-al său cu o ţigară în mînă şi l-a întrebat:
—
Ce vrei să faci
cu această stranie pensulă?
Tînărul nu şi-a pierdut cumpătul şi a
răspuns:
—
Să pictez nori,
maestre!
Faceti-va bine (310)
Teiul
Denumire ştiinţifică: Tilia tomentosa.
Denumiri populare: teiul argintiu,
teiul alb, teiul văratic.
Prezentare. Teiul alb este un arbore
înalt – poate atinge şi înălţimea de 30 de metri. Aparţine familiei tiliaceelor. Lemnul său are culoare alb-roşietică, fiind
uşor şi omogen. Coroana teiului este bogată şi plină de ramuri. Frunzele au conturul inimii şi sunt peţiolate. Florile,
alb-gălbui, sunt melifere şi plăcut mirositoare, mierea de tei fiind un aliment
excepţional. Teiul creşte în păduri, în grădini, în parcuri, ca arbore de ornament
pe aliniamentul străzilor şi şoselelor, pretutindeni în zonele de câmpie şi de deal.
Mici intamplari cu animale (178)
Familii de randunele
Perechea de rîndunele de sub streaşina casei unde
locuiam a scos primul rînd de pui. S-au trudit greu pînă i-au crescut şi,
într-o bună zi, i-am văzut pe toţi şase puii înşiraţi pe sîrma conductei
electrice. In curînd au învăţat măiestria zborului şi abia mai primeau hrană de
la bătrîni. Aceştia nici nu le mai puteau purta de grijă: îndată au început al
doilea cuib, cu ouşoare, cu clocit, cu alţi pui golaşi şi urîţi care cereau
necontenit de mîncare. Bătrînii cărau toată ziua gîzele pe care le prindeau în
zbor, dar... cum e asta? Uneori vin la cuib cu hrană pentru pui trei, chiar
patru rîndunele şi hrănesc. Părinţii sunt numai doi, iar hrănitorii mai mulţi!
Apoi am desluşit că unele dintre rîndunelele acestea au haina mată, iar furca
cozii cu mult mai scurtă: erau pui din cuibul dintîi. Adică luau parte la truda
părinţilor în creşterea rîndului al doilea, al fraţilor din cuibul al doilea.
Pînă au luat aripi şi fraţii mai mici veneau cu hrană cei vîrstnici, apoi s-au
învăluit toţi în stolul care începuse să se formeze în pragul călătoriei celei
lungi.
Imparatia oglinzilor strambe (4)
În care
Olga şi Aglo nimeresc în bucătăria palatului
Cerul era spuzit de stele cînd Olga şi Aglo ajunseră
în faţa palatului. Înăuntru, în sălile vaste, ardeau zeci de policandre, şi
lumina lor, oglindindu-se în pereţii şi în gemurile de cristal, părea un şuvoi
revărsat în care străluceau toate culorile curcubeului. Dincolo de zidul
palatului se auzea clipocind apa havuzurilor, iar în copaci răsuna cîntecul vrăjit al unor păsări nevăzute.
Sinuciderea și gradul de ocupare al Iadului
Dacă încerci să-ți pupi cotul (nu contează că e stângul sau dreptul), o să constați că nu reușești nicicum. Singura variantă, în caz că vrei cu tot dinadinsul, ar fi să-ți tai brațul. Dar presupun că dacă ai face-o, după aia n-ai mai fi în stare de nimic din cauza durerii și a slăbiciunii. Și oricum ai fi un om nebun. Nebunii fac multe din cele pe care nu le pot face oamenii sănătoși mintal.
miercuri, 4 decembrie 2013
Inalta aventura (9)
Şaua de sud
Alergam disperat să-mi salvez viaţa!
Aruncîndu-mă de pe un bloc de gheaţă pe altul şi sărind ca un nebun crevasă
după crevasa, căutam să scap de un morman înspăimîntător de gheaţă care se
prăvălea pe urmele mele. Dar oricît căutam să scap, mormanul se apropia tot mai
mult. Deodată, o crevasă uriaşă se căscă drept în faţa mea! Eram prins!
Ingrozit, privii înapoi spre grămada de sfărîmături de gheaţă care se îndrepta
ameninţătoare spre mine...
Creștinii conjuncturali
Aşa cum, desigur, era de aşteptat într-o ţară ca a noastră, scandalul legat de moartea prin sfâşiere de către câini a unui copil din Bucureşti nu i-a creat primarului Oprescu niciun fel de problemă. Bătrânul Golan Miştocar e tot acolo, îşi vede mai departe netulburat de ale lui, câinii sunt în continuare pe străzi, firmele prietenilor de familie ai trăgătorului de autostrăzi suspendate au în continuare activitate profitabilă, activiştii nu mai activează sau o fac la ei acasă etc etc etc. Nimeni, dar absolut nimeni nu are nicio vină pentru că un copil a murit. Ba da, pardon - de vină este însuşi copilul. Punct.
Sfidarea
Nu știu de ce trebuie neapărat ca indivizii care fac munci mizerabile să-ți întoarcă rânjete sfidătoare când treci pe lângă ei și îi privești. Mie mi se întâmplă des să merg dimineața prin locuri unde anumiți indivizi, în special negri, curăță mizeria produsă în timpul nopții. Și neapărat, dacă mă uit la ei, trebuie să-mi arunce niște privizi pline de obrăznicie, de parcă i-aș fi jignit cu ceva. Cu cât face omul o muncă mai scârboasă, cu atât se uită mai sfidător la cei care trec prin preajmă. Asta arată că nici pe departe nu s-a ajuns la performanța ca munca să fie privită ca o activitate care te umple de noblețe. Altfel, orice persoană care face o muncă mizerabilă, ar zice cam așa: „este adevărat că eu golesc tomberoane și râcâi găinaţul de pe caldarâm, în vreme ce tu lucrezi la birou, în fața unui computer, dar și ce fac eu și ce faci tu tot muncă se cheamă și tot bani se câștigă de pe urma ambelor". În loc de asta, ăla cu găinaţul îți aruncă niște rânjete atât de fioroase, încât n-ai cum să nu te gândești că dacă te-ar prinde la înghesuială numai bine nu ți-ar fi.
marți, 3 decembrie 2013
Faceti-va bine (309)
Tătăneasa
Denumire
ştiinţifică: Symphytum officinale.
Denumiri
populare:
tătăneaţă, barba tatei, iarbă întăritoare.
Prezentare. Tătăneasa
este o plantă
erbacee dezvoltată, aparţinând
familiei boraginaceelor. Tulpina este rămuroasă şi acoperită cu peri. De fapt, întreaga plantă este apărată de o reţea
puternică de peri.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)