Cu Basescu sub baobab

Uriasul scandal de coruptie in care a fost tarat fratele presedintelui Basescu le-a oferit celor de la Antena3  ocazia de a realiza emisiuni noi si suculente in care Traian Basescu este terfelit si acuzat (fara dovezi, evident), de implicare in afaceri cu clanurile tiganesti mafiote. De dimineata si pana noaptea tarziu, personaje precum Mugur Ciuvica, Dana Grecu, Mircea Badea, Mihai Gadea, injura gros, rupestru, la Basescu si la capii justitiei din Romania - Kovesi fiind, desigur, in fruntea listei.

Minciuni prin omisiune

Citesc din când în când câte un text în care autorul foloseşte tot felul de locuri comune şi expresii dintr-o anumită gamă, mizând, în felul asta, pe o sporire a efectului asupra cititorilor - îl citesc şi mă minunez: chiar mai prind şmecheriile astea? Răspunsul se pare că e pozitiv: da, prind, altminteri nu s-ar mai scrie.
Una din reţete este următoarea: se merge într-un loc cât mai îndepărtat de civilizaţie, se alege un bătrân plin de riduri, cu plete şi barbă albă, lungă, i se pun câteva întrebări, se deapănă apoi povestea vieţii lui, plină de întâmplări dramatice, se adaugă zece-cincisprezece expresii care dau întotdeauna bine în astfel de situaţii („aşa a rânduit Dumnezeu”, „mâini brăzdate de muncă”, „de la începutul lumii” etc) şi gata, a ieşit un text pe care îl vor citi emoţionaţi o mulţime de oameni.

Despre sinucidere si lipsa unui sens (8)

Pentru aproape toţi oamenii, viaţa este plină de sensuri, care însă nu dau un sens existenţei în sine. Dacă te bântuie dorinţa de a te sinucide pentru că existenţa ta nu are sens, se vor găsi foarte mulţi care să-ţi spună platitudini de genul: “ai un copil, el este sensul vieţii tale”, sau “de ce să o faci mai degrabă decât să n-o faci?”, “de ce este important să aibă viaţa un sens?” etc. Oamenii ăştia sunt dintre cei care nu simt, ci doar gândesc. E ca şi cum cineva ar fi cuprins de o mare părere de rău pentru tot ce a făcut de-a lungul vieţii şi ceilalţi oameni ar începe să-i vorbească despre ce simte el, dându-şi cu părerea şi aducându-i exemple, cu toate că ei nu ar simţi la rândul lor acea părere de rău. Practic, atunci când cineva doreşte să se sinucidă pentru că a descoperit lipsa sensului, ceilalţi caută să-l convingă că greşeşte doar pentru că au crescut în credinţa că sinuciderea este un lucru rău. Dar dacă ar simţi lipsa sensului, ar renunţa la toate argumentele şi s-ar gândi ei înşişi să se sinucidă.

P9

Never give up

Despre sinucidere si lipsa unui sens (7)

Multă lume vorbeşte despre lipsa de sens a vieţii. Unii o fac de la tribune, alţii scriu cărţi pe această temă. Dar cei mai mulţi dintre ei o fac fără să simtă cu adevărat lipsa oricărui sens. Ei fac filosofie, fac raţionamente prin care constată că sensul nu apare nicăieri, dar nu simt lucrul ăsta aşa cum simt, de exemplu, dorinţa de a-şi astâmpăra foamea. Poţi face filosofie pe foarte multe subiecte care nu te afectează nicicum. Poţi scrie despre durere, fără să te doară nimic. Poţi vorbi despre ură, tu fiind un om bun, care îşi iubeşte semenii. Poti filosofa despre credinţă, fără să crezi în Dumnezeu. La fel de bine poţi scrie cărţi despre lipsa unui sens, tu găsind, de exemplu, un bun sens al vieţii în câştigarea de bani de pe urma cărţilor tale. Cu totul altceva este să vorbeşti despre lipsa de sens simţind-o în permanenţă, aşa cum simţi o durere de dinţi - până să te duci la dentist nu te lasă, indiferent ce ai face. Atunci când ai fost atins, vătămat de înţelegerea lipsei oricărui sens, eşti îndreptăţit să te sinucizi. Dacă o faci din orice alt motiv (exceptie făcând, desigur, cazul în care suporţi dureri de nesuportat), eşti un criminal.

P8

O alergare spre pădure

Dă-mi mâna, repede, trebuie să plecăm -

un fluture mi-a adus mesajul pe care-l aştept

de la-nceput, de când mi-ai spus întâia oară

că nimeni nu poate trăi decât în sine însuşi:

în Poiana cu Flori se pare că s-a deschis

în sfârşit, un loc pentru degustarea adevărului

că doi înseamnă mai mult decât unu lângă unu.

Despre sinucidere si lipsa unui sens (6)

O problemă foarte importantă este ca sinuciderea să izbutească. Dacă ratezi, deja a doua oară când vei avea un accident, vor exista suspiciuni serioase că nu a fost o întâmplare. Aşa că dacă vrei să reuşeşti, trebuie să te pregăteşti cum se cuvine. Orice neglijenţă poate duce la eşec, după care totul se complică foarte mult. Dacă ratezi, atunci deja cei din jurul tău vor fi cu ochii pe tine permanent, poate că te vor obliga să urmezi diverse tratamente psihiatrice, ba chiar este posibil să te interneze forţat pentru o vreme. 

Romania needucata (13)

Cazul Mircea Basescu

Mircea Basescu este, cum se stie, fratele presedintelui Romaniei. El locuieste la Constanta si deruleaza acolo diverse afaceri. Pe langa asta, a intrat in relatii stranse cu niste clanuri tiganesti, lucru care pune semne serioase de intrebare asupra caracterului licit al afacerilor lui Mircea Basescu. Ieri, fratele presedintelui a fost retinut pentru 24 de ore si astazi un complet de judecata va stabili daca el va fi sau nu arestat preventiv. Motivul? Trafic de influenta in favoarea unui rrom interlop.

Despre sinucidere si lipsa unui sens (5)

Se poate întâmpla ca un sinucigaş să-şi aleagă deliberat un mod oribil de a se sinucide, vrând ca prin asta să-i producă unei alte persoane o traumă cât mai puternică. Sunt oameni care se sinucid din cauza unei anumite persoane şi o fac pentru a se răzbuna pe ea. In acest caz, ei vor plănui cu minuţiozitate lucrurile, aşa încât momentul în care vor fi descoperiţi de persoana respectivă să fie cât mai cumplit.

Teste aberante

E năpădit netul de teste de genul: „Ce piatră preţioasă eşti tu?”, „Ce floare eşti tu”? „Ce înger eşti tu?”. Internauţii intră pe paginile respective, răspund cu migală la 8-9 întrebări, după care află adevărurile ascunse: „ești un safir, ești o orhidee şi un pește-spadă”. După care, cu toţii atârnă aceste adevăruri pe peretele lor de Facebook. Alţi internauţi văd că prietenul lor este un cocostârc, ori o frunză de castan, aşa că aleargă să răspundă şi ei la cele 8-9 întrebări. După ce află că sunt, la rândul lor, tot felul de animale, pietre, nori şi valuri, constată că pe paginile respective se află multe alte teste interesante: „Care personaj din serialul Friends eşti?”, „Care e câinele cel mai potrivit pentru tine?”, „Care sunt pantofii de sport care se potrivesc cel mai bine cu personalitatea ta?” şi multe altele. Internauţii răspund pe rând la toate, închipuindu-şi că află o mulţime de lucruri despre ei înşişi.

O noua aventura a cartii mele de povesti

N-am mai scris demult despre cartea mea de povesti. Lucrurile stau cam asa: 

1. Inca nu am o traducere in engleza, desi ma ocup de chestiune de vreo doi ani.

2. Inca nu am toate acuarelele necesare pentru varianta in engleza a cartii, din motive pe care, daca le-as scrie aici, presupun ca extrem de multa lume le-ar lua drept minciuni.

Despre sinucidere si lipsa unui sens (4)

Dacă ai ales calea sinuciderii, poţi s-o faci în mai multe feluri. Poţi să o faci, pur şi simplu, fără pregătiri, fără niciun fel de regie, fără să-ţi pese de ce laşi în urmă. Pentru asta trebuie să fii cu adevărat disperat sau să fii atins de una din multele forme de nebunie. Cred că trebuie totuşi să te gândeşti că în urma ta rămâne corpul tău, într-o stare pe care nu ai vrea să o vadă cei pe care-i părăseşti. 

Invrednicire (18)

Chin

Nu-mi pasă că pe trupul tău

n-a mai rămas

fie şi-un singur por pe care

să nu-l fi sărutat

buzele fierbinţi

ale altora.

Cum sa te joci cu un paianjen

Neseriozitatea la romani

Ceea ce le lipseste romanilor aproape cu desavarsire este seriozitatea. Nu ma refer la expresia fetei, ci la pornirea de a lua lucrurile in serios, indiferent ca e vorba de o treaba marunta care trebuie facuta prin casa, ori de activitatea guvernului. Pur si simplu, ai nostri nu dau doi bani pe ceva si asta ne pierde ca neam, pentru ca nu exista nicio metoda ca un popor neserios sa devina serios. Asta e destinul nostru.

Despre sinucidere si lipsa unui sens(3)

Dacă ai ales calea sinuciderii, poţi s-o faci în mai multe feluri. Poţi să o faci, pur şi simplu, fără pregătiri, fără niciun fel de regie, fără să-ţi pese de ce laşi în urmă. Pentru asta trebuie să fii cu adevărat disperat sau să fii atins de una din multele forme de nebunie. Cred că trebuie totuşi să te gândeşti că în urma ta rămâne corpul tău, într-o stare pe care nu ai vrea să o vadă cei pe care-i părăseşti. Nu cred că există moarte curată, care să te lase să arăţi ca şi cum ai fi adormit. Poate doar anumite otrăvuri să lucreze în direcţia asta.

Despre lipsa de educatie

Am urcat pe acest blog o serie de articole grupate sub titlul generic "Romania needucata". In fiecare dintre episoade am plecat de la cate un caz concret, in general al unui personaj public, care fie a ajuns sa ocupe pozitii la care nu-l indreptateste nimic, fie a dobandit o imagine complet deformata in mintea oamenilor. Am pus toate pe seama lipsei de educatie a romanilor. Ce nu am facut, a fost sa precizez foarte limpede ce inteleg eu prin lipsa educatiei.

Romania needucata (12)

Cazul Mircea Diaconu(2)

Mircea Diaconu a fost votat de mult mai multi oameni decat ar fi avut nevoie ca sa ajunga europarlamentar. El a luat, conform rezultatelor comunicate de BEC, 6,81  % din voturile romanilor. Am mai scris despre el aici. Acum insa, dupa rezultatul incredibil obtinut de individ, trebuie sa fiti de acord ca el merita un nou articol.

Cu superstiția la biserică

Cei care îi acuză pe credincioşi (creştini sau nu), că ar fi „îndobitociţi”, nu realizează, prin asta, o critică a creştinismului sau a religiei în general. Ei critică un anume tip de comportament care, aparent, este urmare a asumării oarbe a unei doctrine dar, în realitate, este urmarea necunoaşterii în profunzime a acelei doctrine. O să mă refer, ca model, la credinciosul creştin ortodox care face întotdeauna şi fără abatere ceea ce îşi închipuie el că-i cere doctrina lui Cristos, fără a avea pentru asta altă călăuză decât propria interpretare a textelor sfinte.

Ciorapii și referendumul

Zice Pleşu: „Nu votul trebuie boicotat, ci candidaţii de proastă calitate, care nu au competenţa şi demnitatea necesare pentru a fi prezenţi în Parlamentul European. A nu merge la vot înseamnă a lăsa loc liber militanţilor fanatizaţi, acelor părţi ale electoratului sensibile la manipulare şi fraudei electorale în general.  Pe baza unui boicot prost înţeles, am ajuns să fim reprezentaţi la Bruxelles de oameni ca Gigi Becali şi Corneliu Vadim Tudor. Aşadar, sunt pentru mersul la vot. Greva cetăţenească mi se pare o idee candidă şi de care va profită cine nu trebuie.”
Un comentator îi răspunde: "La referendumul de demitere a lu' Băselu era ok boicotul, acum nu mai e..."

Un demers inutil al lui Andrei Plesu

„Lumea crede că alegerile europene nu sunt importante, că mai importante sunt alegerile locale de care depinde direct soarta noastră. E fals. Ne-am luptat să intrăm în comunitatea europeană şi am reuşit. Am făcut asta întâi pentru că ţine de identitatea noastră naţională şi, în al doilea rând, pentru că vrem să jucăm un rol în această comunitate. Dacă vrem să jucăm un rol, atunci trebuie să fim prezenţi la vot. Cine se simte european, cine vrea să facă lucruri în favoarea interesului personal şi a interesului naţional trebuie să meargă la vot. Nu contează cu cine votaţi. Trebuie, însă, să votaţi”

Niste monstri

Dupa cum era de asteptat, dupa plecarea lui Joe Biden, a inceput balacarirea lui in canalele si rigolele media. In plus, forumurile sunt pline de elucubratii legate de jidovime, de illuminati, de marea oculta si marea finanta etc. America este facuta praf si pulbere, pentru ca, evident, manipulatorilor marii turme de manevra pro PSD-PC nu-i convine ca vicele american l-a imbratisat pe Basescu si l-a numit prieten drag. Aceasta turma trebuie asmutita continuu contra lui Basescu si, prin ricoseu, in tot ce misca si pare a fi in favoarea lui Basescu.

Vazduhistii

Peste patru zile sunt alegeri pentru Parlamentul European. Vor ajunge acolo, prin vointa alegatorilor romani, niste politicieni de-ai nostri, cei mai multi, dupa cate vad, dintre cei care tot acolo au fost si in ultimii cinci ani. Ei bine, alegatorii romani vor vota din nou in perfecta necunostinta de cauza. Daca Becali n-ar fi in puscarie, romanii l-ar face din nou europarlamentar. Daca Nastase ar fi liber si ar candida, n-ar avea nicio problema sa castige un euromandat. Adrian Severin, rusinea europarlamentarismului romanesc, s-ar duce din nou la Bruxelles daca fostul lui partid l-ar pune pe liste. Asta este situatia si trebuie sa ne resemnam: un popor needucat ca al nostru nu va vota in cunostinta de cauza, ci pe baza unor criterii de multe ori halucinante. 

Despre sinucidere si lipsa unui sens(2)

Chiar dacă nu poţi scăpa de moarte, poţi totuşi să îi grăbeşti sosirea. Moartea este o opţiune – acesta este un alt adevăr fundamental. Intotdeauna, în orice clipă, ai posibilitatea să alegi moartea. Chiar dacă textele creştine învaţă că sinuciderea este un păcat care nu se iartă, moartea rămâne o opţiune. Poţi alege această variantă din mai multe motive. Poţi să fii atât de bolnav, încât să nu existe pentru tine nicio altă variantă de îndepărtare a suferinţei. Sau poţi să fii prizonier al unor oameni care te torturează zi de zi, aşa că sinuciderea ţi se poate părea o izbăvire. Poţi să te sinucizi salvând în felul aceste nişte vieţi. Nu cred că interdicţia creştină poate fi luată în serios în asemenea situaţii.

P3

Invrednicire (17)

MOTHERFUCKER

Nu trebuie să faci nimic din cele ce ţi-au rămas nefăcute

Nu le-ai făcut până azi, gata, ajunge,

renunţă la ele chiar acum, motherfucker:

din cauza lor nu le-ai făcut, nu din cauza ta.

Pastrarea calmului

Despre sinucidere si lipsa unui sens(1)

O să mor. Un adevăr atât de simplu... Toţi murim, asta e una din legile fundamentale. Murim fiecare, mai devreme sau mai târziu, fiecare în legea lui. In singurătatea lui. Nimeni nu poate să-şi împartă moartea cu altcineva. Nimeni nu poate să moară în locul altuia. Murim aşa cum am trăit – singuri.

Simpsons at their best

Credinciosul moale

Există un soi de credincioși care au darul de a te aduce în pragul infarctului prin felul în care pun problemele. Pe mine nu mă deranjează să am dispute pe teme de credință, de multe ori îmi fac o reală plăcere. Dar dacă mi se întâmplă să dau peste câte unul de soiul respectiv, îmi vine să-mi iau lumea-n cap. Norocul e că, mai ales de când nu mai am viață socială, dau tot mai rar peste ei. Dar ce face, în fond, un astfel de om? Răspunsul este uimitor de simplu: se lasă moale. De aia o să mă refer la cei de genul lor cu apelativul "credincioșii moi". 

Invrednicire (16)

Craciunul perpetuu
De ce imi cereti sa astept atatea luni
ca sa fie Craciunul?
De ce trebuie neaparat sa vina Decembrie si sa fie frig?
Cine a inventat obiceiul asta absurd?
Nu, oameni buni, nu mai suport regula voastra stupida,
eu vreau sa fie Craciunul chiar acum
si maine sa fie din nou, si-n fiecare zi sa fie.

Carnatul cu barba

Ieri a fost finala concursului Eurovision. Castigatorul a fost un individ numit Tom Neuwirth, care s-a prezentat sub numele de scena Conchita Wurst. Voce foarte buna, piesa racnita, in stilul ala enervant al ultimilor ani - ma refer la crescendo-urile cvasi-permanente, care sugereaza apropierea unei apoteoze, subliniate de ridicarea mainilor si uralele salii. In plus, carnatul respectiv si-a pus cercei, peruca si s-a imbracat cu o rochie stransa pe corp. Fiind nebarbierit, a fost supranumit "femeia cu barba".

Povestile lui Wilhelm Hauff (29)

Tînărul englez (2)

Seria petrecerilor de iarnă urma să se încheie cu un mare concert executat atît de orchestra oraşului, cît şi de cîţiva talentaţi prieteni ai muzicii din Grünwiesel.

Primarul cînta la violoncel, doctorul era un maestru al fagotului, farmacistul — deşi fără o tehnică deosebită sufla din flaut, nişte domnişoare din oraş învăţaseră cîteva arii şi totul era admirabil pregătit. La un moment dat, străinul cel bătrîn îşi exprimă părerea că, deşi concertul se anunţa remarcabil, lipsa unui duet se făcea evident simţită, căci la orice concert era indispensabil să se execute şi o bucată muzicală de acest gen. 

Incredibilul magician

Duplicitatea

Asumarea propriilor opțiuni politice se dovedește a fi o grea piatră de încercare pentru foarte mulți români. Cred că aici e vorba despre o teamă irațională, moștenită din vremuri îndepărtate, când românii nu găseau alt mod de a supraviețui decât acela de a se comporta ca niște curve. E plină „înțelepciunea” populară de zicale și îndemnuri la duplicitate, începând cu celebrul „capul plecat sabia nu-l taie” și până la „zi că el și fă ca tine” sau „fă-te frate cu dracu' până treci puntea”. Toate astea se pot condensa într-un unic îndemn: „spune într-un fel și fă în altul”. E vorba de o mentalitate profund greșită, un fel de vătămare gravă a conștiințelor, de care românii nu sunt conștienți. Mai mult, ei sunt mândri de duplicitatea asta, considerând-o semn al inteligenței. O inteligență și ea prost înțeleasă, pentru că aici e vorba despre viclenie și nimic mai mult.

Invrednicire (15)

Shift Del

Iţi promit, îţi promit

că atunci când fi-va să fie - şi nu mai e mult,

o să mă îmbrac, în tăcere,

cu hainele pe care le purtam când eram copil

si pe care le-am păstrat cu sfinţenie în adâncul dulapului,

o să fac ordine pe birou, o să spăl

vasele din bucătărie,

o să tund iarba din curte şi o să repar

streaşina stricată de prea multele ciorovăieli ale vrăbiilor.

Cum se deplaseaza ratonul

Romania needucata (10)

Cazul mamei si tatalui lui Basescu

Pe multi i-am auzit spunand, pe la posturile de televiziune, ca Basescu n-are mama, n-are tata. Asta inseamna urmatorul lucru: nimeni nu se poate intelege cu dictatorul. Si asta, zic ei, ar reprezenta ceva rau. Romanii needucati o iau de buna si o dau mai departe: "da, bai, nenorocitu' asta de Basescu n-are mama, n-are tata, nu te poti intelege cu el, trebuie sa ne scapam de un asemenea om, sa punem pe altul, cu care ne putem intelege, cu care putem bate palma".

Invrednicire (14)

Femeia

Nu, nu, i-am strigat, bătând cu pumnul în masă

tu nu eşti, nu, nu eşti o femeie!

Tu nu ai părul în cheia de violă-nstrunat

şi umbrele lui nu se pricep, în efect de glissando,

sub mâna mea răsfirate, val după val să se spargă.

Inutilitate

Mi s-a luat!

Nu mai am niciun chef sa scriu pe blog. Mi se pare o inutilitate perfecta, mai ales cand vine vorba de urcat literatura. Nu am niciun fel de feedback, nu am habar daca e cineva multumit ca poate citi ce urc eu - sa zicem Buzzati, ori Calvino, ca sa nu mai vorbesc de Cehov sau de Goethe. Nu mi-am propus sa fac culturalizare, departe de mine gandul asta, tot ce-am vrut a fost sa urc aici textele care m-au format. Evident ca aceste texte nu mai pot forma pe nimeni altcineva, pentru ca ele sunt, ca sa zic asa, depasite. Astazi literatura este altceva decat era pe vremea copilariei si a tineretii mele. Asa incat pur si simplu nu am nicio speranta si de fapt nicio dorinta de a influenta pe cineva. N-am reusit eu s-o fac pe Maria sa citeasca, daramite pe niste necunoscuti care ajung pe blogul meu din intamplare.

Invrednicire (13)

Aritmetică

Cine eşti şi ce vrei? am strigat fără glas

Cum ai venit şi pe unde ai pătruns?

Cu tine vorbesc, mă auzi? Spune!

De când eşti aici, şi de ce până azi

nu te-am simţit şi nu m-am înspăimântat?

Din capturile lui Elliott Erwitt (9)

Invrednicire (12)

Beţia

Iţi mai aduci aminte, prietene, ziua aceea

în care beţi sedeam amândoi, afundaţi în fotolii,

cu lacrimi de ciudă pe obraji şiroindu-ne

pentru că nu mai ştiam unde ne sunt praştiile

şi pantalonii cei scurţi cu buzunare la spate?

Trei milenii de umor (55)

—        Auzi ce zice Nelu? Că se poate stabili vîrsta cocoşilor după dinţi.

—       Bine, dar cocoşii n-au dinţi.

—        Nu după dinţii cocoşilor, ci după dinţii lui!

—        Ionele, e ora cinci şi a sosit timpul sa mergem la dentist. Avem oră reţinută.

—        Nu, nu vreau. Mi-e frică!

—       E, asta-i! De ce să-ţi fie frică doar nu-ţi face nimic!

—        Cum ai spus? Nimic? Atunci la ce să mai merg?

Mașina de trăit (2)

Cum spuneam aici, o mașină de trăit consideră viața ca un proces care poate fi controlat prin proceduri stabilite de mașinile de trăit care au lucrat la această chestiune. Mașina de trăit deplasează accentul de pe procesul în sine pe procedura de reglementare. Ea nu-și poate reprezenta procesul în absența procedurilor. Viața pentru aceste ființe este un râu, dar nu unul care curge liber pe unde vrea el, ci unul regularizat: malurile sunt întărite, cursul este din loc în loc modificat, pe fund nu sunt pietre sau trunchiuri de copaci, astfel încât poți intra în apă (coborând trepte special amenajate, desigur) fără niciun risc de a te lovi și a te îneca.

Povestile lui Wilhelm Hauff (28)

Tînărul englez(1)

—   Stăpîne! Eu sunt german din naştere şi prea am stat puţin în ţara dumneavoastră ca să pot povesti un basm persan sau o minunată poveste despre sultani şi viziri.

Îmi veţi îngădui, aşadar, să vă istorisesc ceva din patria mea, fapt care vă va face poate plăcere. Din păcate, poveştile noastre nu-s totdeauna atît de alese ca ale dumneavoastră, adică în ele nu este vorba de sultani sau de regii noştri, nici despre viziri şi paşale, miniştri care, la noi, se numesc de justiţie, de finanţe, consilieri sau alţii de soiul ăsta, ci ele povestesc, în cazul cînd nu e vorba de soldaţi, de oamenii de rînd, care duc un trai tihnit.

Educatie sanitara in comunism (12)

Cetatea de nepătruns

Remus este aşezat în ultima bancă a dasei a IV-a şi tot ultimul este în coloană la ora de educaţie fizică. Dimpotrivă, la cîte un joc sportiv sau în alte situaţii, tovarăşa învăţătoare îl aşează pe el primul în şirul de copii. Motivul este simplu: Remus este cel mai înalt, cel mai bine dezvoltat dintre toţi colegii săi.

De partea coruptilor

M-am tot intrebat care o fi explicatia pentru faptul ca diversi romani, unii dintre ei oameni inteligenti, se situeaza de partea coruptilor din politica, justitie, administratie etc. Pur si simplu mi se intampla cateodata sa citesc pe cate un blog, sau pe cate un wall, niste enormitati logice imense, tradand carente morale profunde si o reavointa cel putin suspecta - toate astea la oameni care mi se parea ca ar trebui sa fie de partea cealalta. Si sincer sa fiu, pana nu demult nu am reusit sa inteleg ce se intampla cu oamenii astia.

Dupa 20 de ani

Acum 20 de ani, daca va aduceti aminte, puterea in Romania era in intregime in mainile lui Ion Iliescu si ale PDSR (inaintasul actualului PSD). Premier era Nicolae Vacaroiu. In guvern se aflau oameni de trista amintire -  Iulian  Mincu la sanatate, Valer Dorneanu la relatia cu Parlamentul, Dan Matei Aghaton la turism, Doru Ioan Taracila la interne, Liviu Maior la invatamant, traseisti precum Teodor Melescanu (externe), specialisti gen Mircea Cosea ori Florin Georgescu, oameni de stiinta si de cultura - Alexandru Mironov, Marin Sorescu. Vacaroiu si ai lui erau acuzati de coruptie, guvernarea era abuziva, Iliescu batea in continuare campii cu "rastalmacirea" si cu "mai animalule", oamenii erau satui, asa ca dupa doi ani au pus stampila pe Constantinescu zis Infrantul - cea mai proasta alegere pe care puteau s-o faca.

Secretul Pădurii Bătrâne (16 - final)

Avalanşa

   În pădure nu se mai respira atmosfera dinainte; nu pentru că nu se mai vedeau duhurile sub formă de oameni şi de animale, sau pentru că Bernardi era de negăsit. Un element de nedefinit ajunsese să lipsească. O întreagă viaţă care altădată fremăta în aer se închisese în interiorul trunchiurilor. Atinsă în sfârşit pacea, duhurile stăteau în trupul brazilor să facă socoteala anilor. Şi colonelul colinda fără răgaz, căutând în jurul său cu privirea, ca în ultima zi petrecută de el în cazarmă, înainte de a-şi părăsi regimentul, când el inspectase de repetate ori dormitoarele, simţind cum lucrurile acelea nu mai erau ale sale, că autoritatea sa, construită cu răbdare, cu trudă de ani de zile, dispăruse deodată, că soldaţii, care ieri încă mai tremurau la o privire de-a sa, mâine l-ar fi considerat un egal al lor şi poate nici măcar nu l-ar mai fi salutat pe stradă.

Din capturile lui Elliott Erwitt (8)