duminică, 6 aprilie 2014

Invrednicire (3)

Conjugarea
De ce imi ceri sa-mi pese de respiratia ta
mai mult decat de urma lasata de zborul unei libelule
in aerul proaspat al diminetii,
la ora cand ferigile vorbesc limba iepurilor de camp
iar regina albinelor intelege, intr-o strafulgerare,
Teorema lui Pitagora?

Poti oare tu sa-mi canti la ureche
mai suav decat vantul de stanca in rasucirea lui printre
palcurile de bujori salbatici
ingalbenind poienile de sub piscuri?
Stii tu sa te invesmantezi, in cinstea mea,
mai diafan decat ciresul care tocmai a inflorit in livada?
Sau precum marea, spune,
imi poti tu infiora pielea cu parfumul legendarelor corabii
pe care in adancuri le imbratiseaza
fiinte cu mii de ochi si tentacule,
carora Adam n-a stiut sa le dea niciun nume?

Si noaptea, cand privirea mea fara de satiu
rataceste printre stelele din coada  Constelatiei Scorpionului
in cautarea cumintilor patrulatere inscriptibile
ale lui Ptolemeu alexandrinul,
poti tu sa te transformi intr-un univers rotitor,
care tangent si imponderabil
respingandu-ma,
sa ma absoarba?

De nu, atunci cu ce temei
imi ceri sa-mi pese ca pleoapele tale miros a safire,
ca umarul ti s-a arcuit dintr-odata
precum cupola catedralei din Reims,
iar varfurile degetelor tale si-au modificat textura
si lasa pe lucruri amprente scrise in limba faraonilor?
De ce-mi arati ca stii sa faci miscari mai lascive decat curtezanele
din pavilionul placerilor chinezesti,
si pentru ce ma pui sa-ti compar urmele pasilor
cu vechile sigilii ale voievozilor valahi?

Deschide cartea intelepciunii, nu mai intarzia nicio clipa, si afla de acolo ca totul
este in zadar.
Nu te mai amagi, nu te mai tulbura, doar asculta.
Si in curand vei auzi in chip nestiut glasul Celui
pe care nu-L putem cunoaste,
spunandu-ti ca viata aceasta este umbra si vis.

Ramai cu tine, in tine - asta ar trebui sa-ti fie indeajuns.
Opreste-te din dans, nu te mai impodobi, nu mai incerca sa te inmiresmezi
precum narcisele salbatice.
Nu te mai deghiza in Pasarea Paradisului ori in Arachne, tesatoarea de vise.
Dar mai cu seama, inceteaza odata pentru totdeauna
sa-mi ceri sa conjug pentru tine verbul "a păsa".
Raul Baz, 06.04.2014


3 comentarii:

  1. ..e prea devreme ca sa zic : fabulos !? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai.... ma gandesc ca e putin cam exagerat :)

    RăspundețiȘtergere
  3. nu !..chestia este urmatoarea: poemele ce-i vor urma acestuia , sa fie mult mai frumoase...ceea ce mie mi se pare a fi o treaba teribil de anevoioasa :P

    RăspundețiȘtergere

După mine!