În cea de-a treia zi a evenimentului SAVOART din decembrie, a avut loc o mică lansare de carte, urmată de niște discuții. Cartea are titlul „Primul meu porno” și a apărut la Editura Art. Înăuntru, găsești 31 de povești legate de prima întâlnire cu pornografia a unor domni și doamne, printre care Adrian Cioroianu, Antoaneta Ralian, Robert Șerban ori Alex Tocilescu. Pot spune că discuția care a avut loc acolo, pe scena de la Bastion, a fost una plină de savoare și aș fi vrut să nu se mai termine, pentru că a ajuns la un moment dat să părăsească poveștile din carte și să șerpuiasca printre zeci de subiecte interesante - din alea despre care se va discuta și peste 1000 de ani.
Evident că m-am întrebat ce aș fi scris eu dacă aș fi fost invitat să vin în carte cu povestea mea. Și mi-am adus în felul ăsta aminte de prima mea întâlnire cu o revistă porno.
Eram, cred, într-a cincea. Învățam în Sinaia, la George Enescu - școala cu clasele I - XII, astăzi școală generală. Tocmai începusem fumatul și mergeam, în pauza mare, la WC, unde ardeam un Snagov sau un Amiral. Găseam țigări la bucată pe vremea aia, la chioșcul de peste drum și cumpăram câte două, care îmi ajungeau toată ziua. Uneori, la chioșc era coadă formată din elevi și numai ce-i auzeai zicând: „dați-mi și mie două Amirale”. Vânzatoarea nu-și bătea capul cu faptul că eram, evident, copii, ne dădea țigările și ne lua banii liniștită.
Cum spuneam, în pauza mare ne întâlneam la WC și fumam. Nu eram mulți, pentru că nu oricine avea curajul să vină la fumat - dacă te prindeau profesorii, ăla erai. Cred că din toată școala, veneau acolo sub zece oameni. Printre ei, un anume Pucheanu, personaj care mi-a rămas în amintire ca unul dintre cei mai interesanți indivizi pe care i-am cunoscut în acele vremuri. Acest Pucheanu era mai mare ca mine cu vreo doi ani. Nu pot spune că eram amici, doar că ne ziceam „salut” când ne întâlneam pe stradă. El însă venea la WC să fumeze și, nu am idee din ce motive, fărâma cu pumnul câte una din ușile batante care închideau cabinele individuale. Erau făcute dintr-un placaj relativ subțire, dar eu nu aș fi fost în stare să trec cu pumnul prin ele. Chiar încercasem de câteva ori și mă alesesem cu julituri și dureri înfundate. Pentru Pucheanu însă, loviturile alea erau un fleac. Întra în WC „ca un jalău” după cum comenta unul dintre colegi, se năpustea asupra ușii, băga fulgerător și zgomotos pumnul prin ea, apoi se liniștea și își aprindea o țigară. Ușa stătea așa, găurită, cam o săptămână, după care placajul era înlocuit și totul o lua de la început. Mă întrebam, pe atunci, de ce naiba nu fac ăia niște uși din lemn masiv, ca să nu mai poată nimeni să treacă cu pumnul prin ele.
Într-o zi, Pucheanu ne-a spus că un vecin de-al lui are acasă niște reviste porno, pe care le-a adus un marinar - întotdeauna revistele porno erau aduse de marinari sau de piloții de avioane. Și ne-a promis că într-o zi o să aducă una ca să o vedem și noi. Bineînțeles că începând din clipa aia, în fiecare pauză mare îl întrebam când aduce revista. Și el tot amâna, probabil că vecinul făcea mofturi - până la urmă, dacă miliția prindea firul, ar fi avut necazuri. Așa că nu ne rămânea decât să ne punem imaginația la lucru și să ne închipuim tot felul de chestii care ar fi putut fi văzute în revistă. Eu, unul, nu aveam niciun fel de reprezentare despre sexul femeii și cu atât mai puțin despre actul sexual. Așa încât ceea ce speram era să văd femei dezbrăcate, în poziții indecente. Mai mult decât atât nu mă ducea mintea să îmi imaginez.
Faptul că exista undeva o revistă care ar fi putut ajunge la școală și pe care aș fi putut-o eu vedea, mă scotea aproape din minți. Mă gândeam că ar fi fost mai bine ca Pucheanu să nu facă promisiunea aia. Să fi spus doar că a văzut undeva o revistă, nu că o poate aduce la școală. Curiozitate că aia nu cred să mai avut de-a lungul copilăriei. Așa că ziua în care Pucheanu a sosit, în sfârșit, cu revista, a fost una de sărbătoare. Am aflat încă de la prima oră că revista e în școală și că o să o putem vedea în pauza mare, așa că nu m-am mai putut gândi la nimic altceva. Aveam de așteptat trei ore și asta nu era puțin lucru. Dar am rezistat eroic, împreună cu ceilalți amatori de porn și, în pauza mare, ne-am înființat la WC, în așteptarea lui Pucheanu. Ne-a fiert el câteva minute, dar până la urmă a apărut. A scos revista și imediat băieții au făcut un semicerc în jurul lui, fiecare încercând să prindă o poziție cât mai bună. Eu, fiind mai mic, am rămas în spate și, ca să pot vedea ceva, trebuia să mă dau când la stânga, când la dreapta, să-mi vâr capul printre umerii celorlalți, doar-doar oi apuca să văd și eu ceva.
Era o revistă mică, de dimensiunile unui caiet obișnuit. Pe copertă era o domnișoară zâmbitoare, din care nu se vedea nimic mai jos de umeri. M-am și gândit că asta o fi tot ce poți vedea înăuntru. Dar apoi, Pucheanu a deschis revista și a început să dea paginile una câte una. Oh, ce dezamăgire m-a cuprins! Pe fiecare pagină era fotografia unui chip de femeie care practica o felatie. Nimic altceva: figuri de femei care nu ar fi putut vorbi, pentru că aveau gurile ocupate. Sinistru! Ceilalți scoteau diverse exclamații: „mamăăăă”, „ia fii atent”, „ia uite la asta” etc etc. Eu însă, care așteptam să văd trupuri goale, imagini explicite ale comorilor pe care le ascundeau femeile sub haine, nu am avut ce comenta. I-am lăsat pe băieți în jurul lui Pucheanu, care tocmai începea să dea paginile de la început pentru o nouă vizionare și am plecat.
Eram, cred, într-a cincea. Învățam în Sinaia, la George Enescu - școala cu clasele I - XII, astăzi școală generală. Tocmai începusem fumatul și mergeam, în pauza mare, la WC, unde ardeam un Snagov sau un Amiral. Găseam țigări la bucată pe vremea aia, la chioșcul de peste drum și cumpăram câte două, care îmi ajungeau toată ziua. Uneori, la chioșc era coadă formată din elevi și numai ce-i auzeai zicând: „dați-mi și mie două Amirale”. Vânzatoarea nu-și bătea capul cu faptul că eram, evident, copii, ne dădea țigările și ne lua banii liniștită.
Cum spuneam, în pauza mare ne întâlneam la WC și fumam. Nu eram mulți, pentru că nu oricine avea curajul să vină la fumat - dacă te prindeau profesorii, ăla erai. Cred că din toată școala, veneau acolo sub zece oameni. Printre ei, un anume Pucheanu, personaj care mi-a rămas în amintire ca unul dintre cei mai interesanți indivizi pe care i-am cunoscut în acele vremuri. Acest Pucheanu era mai mare ca mine cu vreo doi ani. Nu pot spune că eram amici, doar că ne ziceam „salut” când ne întâlneam pe stradă. El însă venea la WC să fumeze și, nu am idee din ce motive, fărâma cu pumnul câte una din ușile batante care închideau cabinele individuale. Erau făcute dintr-un placaj relativ subțire, dar eu nu aș fi fost în stare să trec cu pumnul prin ele. Chiar încercasem de câteva ori și mă alesesem cu julituri și dureri înfundate. Pentru Pucheanu însă, loviturile alea erau un fleac. Întra în WC „ca un jalău” după cum comenta unul dintre colegi, se năpustea asupra ușii, băga fulgerător și zgomotos pumnul prin ea, apoi se liniștea și își aprindea o țigară. Ușa stătea așa, găurită, cam o săptămână, după care placajul era înlocuit și totul o lua de la început. Mă întrebam, pe atunci, de ce naiba nu fac ăia niște uși din lemn masiv, ca să nu mai poată nimeni să treacă cu pumnul prin ele.
Într-o zi, Pucheanu ne-a spus că un vecin de-al lui are acasă niște reviste porno, pe care le-a adus un marinar - întotdeauna revistele porno erau aduse de marinari sau de piloții de avioane. Și ne-a promis că într-o zi o să aducă una ca să o vedem și noi. Bineînțeles că începând din clipa aia, în fiecare pauză mare îl întrebam când aduce revista. Și el tot amâna, probabil că vecinul făcea mofturi - până la urmă, dacă miliția prindea firul, ar fi avut necazuri. Așa că nu ne rămânea decât să ne punem imaginația la lucru și să ne închipuim tot felul de chestii care ar fi putut fi văzute în revistă. Eu, unul, nu aveam niciun fel de reprezentare despre sexul femeii și cu atât mai puțin despre actul sexual. Așa încât ceea ce speram era să văd femei dezbrăcate, în poziții indecente. Mai mult decât atât nu mă ducea mintea să îmi imaginez.
Faptul că exista undeva o revistă care ar fi putut ajunge la școală și pe care aș fi putut-o eu vedea, mă scotea aproape din minți. Mă gândeam că ar fi fost mai bine ca Pucheanu să nu facă promisiunea aia. Să fi spus doar că a văzut undeva o revistă, nu că o poate aduce la școală. Curiozitate că aia nu cred să mai avut de-a lungul copilăriei. Așa că ziua în care Pucheanu a sosit, în sfârșit, cu revista, a fost una de sărbătoare. Am aflat încă de la prima oră că revista e în școală și că o să o putem vedea în pauza mare, așa că nu m-am mai putut gândi la nimic altceva. Aveam de așteptat trei ore și asta nu era puțin lucru. Dar am rezistat eroic, împreună cu ceilalți amatori de porn și, în pauza mare, ne-am înființat la WC, în așteptarea lui Pucheanu. Ne-a fiert el câteva minute, dar până la urmă a apărut. A scos revista și imediat băieții au făcut un semicerc în jurul lui, fiecare încercând să prindă o poziție cât mai bună. Eu, fiind mai mic, am rămas în spate și, ca să pot vedea ceva, trebuia să mă dau când la stânga, când la dreapta, să-mi vâr capul printre umerii celorlalți, doar-doar oi apuca să văd și eu ceva.
Era o revistă mică, de dimensiunile unui caiet obișnuit. Pe copertă era o domnișoară zâmbitoare, din care nu se vedea nimic mai jos de umeri. M-am și gândit că asta o fi tot ce poți vedea înăuntru. Dar apoi, Pucheanu a deschis revista și a început să dea paginile una câte una. Oh, ce dezamăgire m-a cuprins! Pe fiecare pagină era fotografia unui chip de femeie care practica o felatie. Nimic altceva: figuri de femei care nu ar fi putut vorbi, pentru că aveau gurile ocupate. Sinistru! Ceilalți scoteau diverse exclamații: „mamăăăă”, „ia fii atent”, „ia uite la asta” etc etc. Eu însă, care așteptam să văd trupuri goale, imagini explicite ale comorilor pe care le ascundeau femeile sub haine, nu am avut ce comenta. I-am lăsat pe băieți în jurul lui Pucheanu, care tocmai începea să dea paginile de la început pentru o nouă vizionare și am plecat.
Excelentă crearea sentimentului de dezamăgire, Raul.
RăspundețiȘtergere