Îmbătaţi-vă
Trebuie să fii mereu beat. Aici e totul: e singura
problemă. Ca să nu simţi cumplita povară a Timpului care îţi zdrobeşte umerii
şi te încovoaie la pământ, trebuie să te îmbeţi necontenit.
Dar
cu ce? Cu vin, cu poezie ori cu virtute, după cum e felul fiecăruia. Dar
îmbătaţi-vă.
Şi dacă uneori vă veţi trezi pe
treptele unui palat, în iarba verde a unui şanţ, în singurătatea posacă a odăii
voastre, odată beţia potolită sau dispărută, întrebaţi vântul, valul, steaua,
pasărea, orologiul, tot ce aleargă, tot ce geme, tot ce se rostogoleşte, tot ce
cântă, tot ce vorbeşte, întrebaţi ce oră e; şi vântul, valul, steaua, pasărea,
orologiul, vă vor răspunde: „E ora beţiei! Spre a nu fi robii martirizaţi ai
Timpului, îmbătaţi-vă necontenit! Cu vin, cu poezie ori cu virtute, după cum vă
e felul."
 |
| Baudelaire vazut de Courbet |
Poemul ăsta îmi amintește de adolescență, când l-am interpretat la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, unde făceam parte dintr=o trupă de tineri sub îndrumarea actorului Emil Coșieriu. Mulțumesc pt. nostaliile stârnite!
RăspundețiȘtergereNu știu cine a tradus poemul...
RăspundețiȘtergere