miercuri, 9 aprilie 2014

Invrednicire (6)

Dimineata devreme

Am atatea de facut in dimineata asta si tu
ma tot strigi sa vin inapoi langa tine
in asternutul nesomnului
ca sa mi te cuibaresti la piept
si eu sa-ti mangai parul mirosind precum umbra
pasarii uriase si mute care a plutit azi noapte pret de o clipa
in dreptul ferestrei.

Nu ma mai chema, n-am sa vin -
am atatea de facut in dimineata aceasta!
Panza micului paianjen din coltul ferestrei
stricata de ploaia multicolora a cioburilor de cristal selenar
cazuta, ca in fiecare noapte cu luna plina,
intre al doilea si al treilea cantat al cocosilor,
trebuie sa o repar fara intarziere.
In curte, ciresul nerabdator ma asteapta
sa imi arate cele cinci sute de flori noi noute pe care le-a deschis,
iar cele treisprezece branduse de langa poarta
inca de ieri m-au rugat sa merg sa le vorbesc despre faptul
ca numarul lor nu aduce ghinion,
asa incat niciuna din ele nu trebuie sa moara.
Bondarii apoi, sobolul cel gras, ariciul numit Halamok,
poporul furnicilor, izvorul
cu apa care poate reda frumusetea,
tufele de hibiscus, chiar si corbii cei mari,
care nu stiu sa rosteasca decat cumplitul cuvant
nevermore,
toti ma asteapta febril, cu privirile tinta
la clanta pe care mana mea urmeaza sa o apese.

Oh, cate fiinte despre care tu nici nu stii ca exista,
de sufletul pe care nu mi-l cunosti au nevoie...
Iar eu, abia desprins din bratele tale fierbinti,
ce multa nevoie de nevoia lor simt strabatandu-mi celulele...
Asa ca nu ma mai striga, n-am sa vin -
am atatea de facut in dimineata aceasta!
Raul Baz, 09.04.2014


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!