Despre minuni (2)

Ziceam ca singura situatie in care s-ar putea vorbi de interventia divina ar fi repetarea exacta a conditiilor unui experiment, urmata de producerea unor cauze diferite. Ori asta nu se poate imagina decat daca timpul ar fi dat inapoi. Si intrucat lucrul asta este cu totul imposibil, daca totusi s-ar petrece, am putea zice ca a fost interventia lui Dumnezeu. Chiar si atunci, insa, vor fi oameni care vor spune: "intrucat lucrul asta s-a petrecut, inseamna ca el se poate petrece si altadata, prin urmare e vorba de un fenomen care se produce rar si este insuficient studiat; pana la urma se va gasi explicatia stiintifica si pentru el". Eu nu-mi pot imagina ceva care sa aiba caracterul de minune in mod absolut, indubitabil. Sa ne inchipuim ca intr-o zi s-ar deschide portile cerului si am vedea cu totii, indiferent unde pe glob traim, ingerii zburand de colo colo. Raiul! ar striga cei mai multi, trantindu-se la pamant. Dar eu sunt gata sa fac pariu ca se vor gasi si din cei care vor zice "nu e niciun Rai, nu exista asa ceva, e o civilizatie extraterestra care a ajuns pe la noi si ne-a oferit holograma asta ca semn de bune intentii". Ori eu zic ca o minune care poate fi interpretata altfel, nu prea mai e minune. 

Ajung la concluzia ca si minunile cu interventie divina sunt individuale si asta cred ca e solutia pentru a le accepta existenta. Daca eu percep ceva ca pe o minune, de ce ar trebui sa-mi pese ca alti oameni se indoiesc? Am un caz pe care mi l-a povestit Dana, sotia lui Gogol. Acum nu stiu cati ani, tatal lui Gogol a facut comotie cerebrala, s-a prabusit la pamant si a fost dus de urgenta la Campina, la marele doctor Cutarescu. I s-a facut RMN si apoi doctorul Cutarescu, privind rezultatele, a zis ca omul mai are trei ore de trait si ca trebuie luat acasa, pentru ca nu mai este nimic de facut. Dar mama lui Gogol a zis ca ea nu poate sa accepte asa ceva, ca nu-l ia acasa si ca sta cu el acolo, ca nu poate trai fara el si altele de acest fel. Pur si simplu, nu a fost de acord cu nimic din ce-i spunea Cutarescu si, probabil, in sinea ei, avea credinta ca sotul i se va vindeca. Si intr-adevar, el traieste si azi, e un om ca toti oamenii, nu mai are nicio problema, doar ca a uitat cu desavarsire o parte din viata, aia in care a fost aproape mort. Cand s-a trezit, prima lui intrebare a fost daca a batut Rapidul, apoi si-a reluat viata ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. 

Eu cred ca pentru mama lui Gogol, ceea ce s-a intamplat a fost o minune, in cursul careia Dumnezeu a intervenit si i-a salvat sotul. Mai conteaza pentru dansa ca unii oameni nu cred asta si gasesc explicatii stiintifice? Asa incat, daca e sa vorbim de minuni, cred ca trebuie sa ne limitam la experientele proprii, cele pe care nu le poate nimeni cunoaste cu exceptia noastra, a celor care le traim. Unele dintre acestea vor fi cu adevarat minuni si cred ca asta este esenta relatiei omului cu Creatorul sau.