La zapada

Azi, dupa ani si ani, am iesit la curatat zapada din fata blocului. Nu am incotro si recunosc ca nu mi-a facut nicio placere. Trebuia sa iau cate o lopata de omat, sa trec strada cu ea, sa o lepad pe malul suvoiului inghetat de laturi pe nume Bega si apoi sa o iau de la inceput. Dar la fiecare lopata, intai trebuia sa stau si sa astept sa treaca diverse masini. Maria a participat si ea la operatiune, jucandu-se cu Bianca - o vecina de bloc. Dupa ce am asudat binisor si mi-au inghetat mainile (nu port manusi, conform idiotului obicei deprins in copilarie) m-am sprijinit ca ciobanii in lopata si am stat sa-mi trag sufletul. N-au trecut douazeci de secunde si a aparut un caine negru matasos, foarte vesel, care alerga fericit prin zapada. Nu am vazut de unde venea, dar m-am gandit ca o fi amicul lui Richi, care locuieste intr-o curte din apropiere si care a scapat in sfarsit din captivitate. L-am chemat, a venit, s-a gudurat putin si s-a tot dus. Apoi am vazut venind o femeie. S-a apropiat - sa fi fost pe la 60 de ani, era slaba si purta o caciula rosie, cu ciucure. Am observat ca se uita insistent la mine, m-am uitat si eu, dar figura ei nu imi spunea nimic. Cand a ajuns in dreptul meu, a zis "Doamne-ajuta" si s-a dus mai departe, in directia in care o apucase si cainele matasos. "Doamne ajuta", am zis in urma ei, am dus lopata in garaj si am intrat in casa.