Cerenţelul
Denumire știinţifică: Geum urbanum.
Denumiri populare: ridichioară, călţunul doamnei, cuișoriţă, floarea mândrei.
Prezentare. Cerenţelul este o plantă zveltă, puternică, aparţinând familiei rozaceelor. Are flori galbene, plasate în partea de sus a plantei, cu aspectul unor niște mici capitule. Fructele sunt niște achene. Cerenţelul poate fi întâlnit la marginea pădurilor, pe marginea drumurilor, pe taluzuri, pe maidanele unde cresc bălării. Pentru uz medicinal se recoltează tulpina aflată în plin proces de vegetaţie, dar mai ales rădăcina. Se prepară sub formă de decoct, infuzie, tinctură, macerat, pulbere.
Substanţe active importante. Rădăcina de cerenţel conţine o substanţă numită eugenol, o enzimă, amidon, gumirezină, ulei volatil, tanin, zaharuri. Uleiul de cerenţel degajă un plăcut parfum de garoafă.
Întrebuinţări. Decoctul de tulpină, dar mai ales cel de rădăcină de cerenţel are proprietăţi excitante și astringente. Este un bun dezinfectant și un calmant intestinal activ. Are și efecte analgezice, antiseptice, hemostatice. Ca plantă medicinală, cerenţelul este folosit pentru tratamente în enterite infecţioase, menstre cu dureri, plăgi, gingivite sângerânde, amigdalite, abcese dentare. Decoctul de cerenţel se ia cu precauţie, el putând produce iritaţii gastro-intestinale. De asemenea, nu se va lua niciodată o doză prea mare, în acest caz fiind respins de organism. Preparatele de cerenţel au contraindicaţii în cazul afecţiunilor cronice și renale. Cândva, extractul de cerenţel sau, pur și simplu, tulpina sau rădăcina de cerenţel erau folosite pentru a da aromă vinului, berii, rachiului de fructe sau în producerea apei de gură.
Denumire știinţifică: Geum urbanum.
Denumiri populare: ridichioară, călţunul doamnei, cuișoriţă, floarea mândrei.
Prezentare. Cerenţelul este o plantă zveltă, puternică, aparţinând familiei rozaceelor. Are flori galbene, plasate în partea de sus a plantei, cu aspectul unor niște mici capitule. Fructele sunt niște achene. Cerenţelul poate fi întâlnit la marginea pădurilor, pe marginea drumurilor, pe taluzuri, pe maidanele unde cresc bălării. Pentru uz medicinal se recoltează tulpina aflată în plin proces de vegetaţie, dar mai ales rădăcina. Se prepară sub formă de decoct, infuzie, tinctură, macerat, pulbere.
Substanţe active importante. Rădăcina de cerenţel conţine o substanţă numită eugenol, o enzimă, amidon, gumirezină, ulei volatil, tanin, zaharuri. Uleiul de cerenţel degajă un plăcut parfum de garoafă.
Întrebuinţări. Decoctul de tulpină, dar mai ales cel de rădăcină de cerenţel are proprietăţi excitante și astringente. Este un bun dezinfectant și un calmant intestinal activ. Are și efecte analgezice, antiseptice, hemostatice. Ca plantă medicinală, cerenţelul este folosit pentru tratamente în enterite infecţioase, menstre cu dureri, plăgi, gingivite sângerânde, amigdalite, abcese dentare. Decoctul de cerenţel se ia cu precauţie, el putând produce iritaţii gastro-intestinale. De asemenea, nu se va lua niciodată o doză prea mare, în acest caz fiind respins de organism. Preparatele de cerenţel au contraindicaţii în cazul afecţiunilor cronice și renale. Cândva, extractul de cerenţel sau, pur și simplu, tulpina sau rădăcina de cerenţel erau folosite pentru a da aromă vinului, berii, rachiului de fructe sau în producerea apei de gură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu