Azi e ziua în care, acum 103 ani, s-a născut Elia Kazan. Un regizor important, de origine greacă (numele lui real era Kazanjoglu). Cred că oamenii se mai uită și azi la „Un tramvai numit dorință” sau la „East of Eden”. Pentru mine, însă, numele lui este legat ombilical de filmul „Splendoare în iarbă”.
Acest film rula periodic la cinematograful din Sinaia în anii 70 și avea pe afiș criminala banderolă cu „Interzis copiilor sub 16 ani”. Sigur că interdicția aia absurdă mă făcea să-mi imaginez că filmul este plin cu femei dezbrăcate, cu scene de dragoste, cu tot ce visam eu în secret, ca pre-adolescent ce mă aflam. Asta m-a costat, cred, destul de mult. Îmi închipui că dacă aș fi putut intra la acel film aș fi scăpat de obsesia legată de ce se poate întâmpla în iarba înrourată. Când m-aș mai fi dus cu băieții în poienile pline de flori din vârful Văii Rele, aș fi putut să mă bucur de frumusețea naturii și nu mi-ar fi venit de îndată în minte imaginile pe care fantezia mea le plăsmuia fără încetare și în care, în iarba necosită, mi se întâmplau lucruri minunate, alături de colegele mele de școală pe care le doream în secret. Bineînțeles că după ce am împlinit 16 ani, filmul nu a mai rulat - se învechise și, în plus, mai importante erau filmele sovietice. Apoi s-a întâmplat că toate lucrurile alea minunate pe care mi le imaginam s-au petrecut în realitate și interesul pentru „Splendoare în iarbă” a scăzut brusc, până la cote minimale. Am văzut totuși filmul, la Cinematecă, în anii studenției. Un film cuminte, frumos, cu Natalie Wood și Warren Beatty. Dacă aș fi putut să îl văd atunci când nu aveam voie, probabil că aș fi zis, cu oarece năduf: mult zgomot pentru nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu