Din povestirile vesele ale lui Hasek (5)

Obiecţii împotriva confiscării

In faţa curţii de apel în problemele presei se judecă în clipa de faţă o cauză referitoare la confiscarea unei bro­şuri. Procuratura generală a descoperit în incriminata bro­şură încălcări ale legii privind liniştea şi ordinea publică.

Membrii completului dc judecată se află aşezaţi la o masă lungă şi, din locul în care altădată stă avocatul, tînărul şi entuziastul autor, redactor al unei publicaţii coti­diene socialiste, îşi apără singur broşura cu pricina.

E în toiul expunerii pledoariei sale şi vorbeşte ca un în­ger. În expunerea sa explică ce înseamnă revoluţie şi ce-i aia evoluţie, arătînd că tocmai cutare şi cutare aliniat din textul broşurii nu putea să stîmească revoltă sau indig­nare, pentru simplul motiv că sunt citate din istorie, aşa cum aceasta e predată în şcoli.

              Preşedintele completului de judecată se uită la el, dar nu-l ascultă.

In îndelungata sa practică judecătorească învăţase să-l poată privi pe vorbitor fără să-l audă ce vorbeşte.

De altfel, îi este absolut indiferent ce vrea să-i spună. Se uită, şi se uită, şi dispoziţia lui e a unui oştean ostenit care doarme în marş, dar continuă să meargă şi iar să meargă.       

Şi domnul preşedinte îl priveşte pe vorbitor, îl priveşte mereu, dar de gîndit se gîndeşte la cu totul altceva.

Entuziastul care-şi apără propria cauză îşi spune cu bucurie, în sinea sa, ce mult îl interesează pe domnul pre­şedinte povestea lui, şi ridică din ce în ce mai mult stavi­lele elocinţei sale, vorbeşte cu însufleţire şi, în acest timp, se uită drept în ochii preşedintelui, care se frămîntă, întrebîndu-se, în sinea lui, ce anume putuse să lipsească azi în cafeaua de dimineaţă. Frişca, i-a spus menajera, era bună, cafeaua proaspăt prăjită, cicoarea de la Köln şi, totuşi, nu fusese cafeaua lui de toate zilele.

Se uită la vorbitor şi îşi spune: „Ai putea să porţi şi tu manşete”...

Entuziastul june vorbeşte mai departe cu aprindere şi gesticulează agitat.

„Aha, manşetele le are pe masă", meditează domnul preşedinte, uitîndu-se la vecinul său, consilier de justiţie, al doilea membru al completului de judecată.

Ochii acestuia spun cît se poate de grăitor că obiectiile i se par mult prea lungi şi că va fi nevoie să tragă un puişor de somn. Aşadar îşi sprijină capul în palma dreaptă, prefăcîndu-sc că examinează textul broşurii confiscate, şi, spre a nu fi văzut, îngrămădeşte în faţa lui, ca un zid, tomu­rile de legi, şi moţăie.

Nu multă vreme însă, căci al treilea membru al com­pletului de judecată îi dă un ghiont zdravăn şi-i spune în şoaptă:

—   Iar m-a înţepat în spate, domnule coleg!

Suferă de reumatism şi e silit să se reazeme de speteaza capitonată a Jilţului, aşa că nu poate închide ochii aşa fel încît să nu-l vadă vorbitorul.

Se uită chinuit prin sala de şedinţe; cască şi fixează dosarul din faţa lui. Desenează pe el, cu creionul, un cîine ţl acum îi şterge, pe îndelete, cu guma, coada, picioa­rele, capul. Face treaba asta aşa, fără nicio noimă, şi în acest timp se gîndeşte la noua sa alifie pentru tămăduirea reumatismului.

Îi mai dă un ghiont colegului din stînga lui şi-l întreabă, murmurînd;

—    Ce părere ai, domnule coleg, o baie de aburi ar merge?

Colegul se trezeşte şi mormăie somnoros:

—    Creionul să i-1 lăsaţi... Şi fără să mai sufle o vorbă, îşi vede mai departe de somnul lui.

Şi exaltatul autor nu mai conteneşte să vorbească, apărîndu-şi cu agilitate propria cauză, în timp ce în partea dreaptă a preşedintelui începe să caşte al patrulea membru al completului de judecată, care, aplecîndu-se peste dom­nul preşedinte, umflă ştrengăreşte zidul de tomuri din faţa celui de-al doilea membru, îngăduindu-şi să-i spună:

—     Permiteţi, domnule coleg!?!

Acesta se trezeşte şi se uită cu ochii holbaţi la cel ce ridică obiecţii împotriva confiscării, cum sună, în stilul oficial, denumirea unui asemenea tînăr.

Somnul în aceste condiţii nu pare, la prima vedere, un somn liniştit, dar cine are o practică mai îndelungată în această privinţă -  ca de pildă acest membru al completului de judecată, se descotoroseşte cu atîta uşurinţă de orice griji încît aţipeşte şi doarme buştean în toiul dezbaterii.

E un fel de somn artificial, un adevărat miracol în acest domeniu de activitate. Peste puţin timp, magistratul e treaz de-a binelea, -ia din vîrful zidului dc protecţie unui din coduri, se uită la el, apoi îl pune la loc şi îşi reia firul somnului binefăcător.

Vorbitorul observă accst transfer al tomurilor dc legi, şi asta îl face să pledeze cu şi mai multă insistenţă, spre a-i convinge pe membrii onor completului de lipsa de semni­ficaţie şi inoportunitatea confiscării broşurii sale. Tre­cerea codurilor de legi dintr-o mînă într-alta e, pentru el, o       neînşelătoare mărturie că domnii magistraţi sunt nespus de interesaţi de cazul în speţă.

Preşedintele a lăsat capul în jos şi se joacă învîrtindu-şi degetele la adăpostul mesei şi în acest timp se în­treabă dacă l-a păcălit cumva tutungiul azi-dimineaţă cînd a cumpărat de la el obişnuitele trabuce.

Scoate din buzunarul de sub robă portmoneul şi numără conţinutul. Şi astfel îşi dă seama că lipseşte o coroană, apoi, uitîndu-se la vorbitor, îşi dă seama că în dimineaţa aceea cumpărase cu şase havane mai mult decît de obicei.

Liniştit, le aruncă o privire membrilor completului de judecată. Unul doarme dus în spatele tomurilor de legi, în timp ce în dreapta lui, cei doi sunt pe cale să aţipească. Şi moţăie amîndoi, aidoma iepurilor, cu ochii deschişi.

Pe urmă aude un fel de vuiet venind dinspre sala de şedinţe. Îşi dă seama la iuţeală că individul pledează me­reu, susţinîndu-şi cu ardoare obiecţiile şi, uitîndu-se la ceas, preşedintele constată că incriminatul vorbeşte de două ore, fără întrerupere.

In stînga, în spatele adormitului consilier, ascuns în bîrlogul lui, grefierul e încă în plină activitate.

Acesta, ca să-i mai treacă de urît, desenează pe hîrtie tot felul dc monştri şi se iscăleşte şi, tot ca să-i treacă de urît, stenografiază din cînd în cînd cîte o frază din expu­nerea tînăvului şi înflăcăratului vorbitor.

—     ...Căci, onorată curte, în fraza „mîini bătătorite se ridică spre ceruri în semn de blestem", nu-i nimic de natură să instige opinia publică la revoltă...

Buf! Bum! Al patrulea membru al completului de judecată s-a prăbuşit de pe scaun. Visase eeva despre chinezi.

Nu-şi pierde înşă prezenţa de spirit, şi spune cu voce tare, ridicînd o hîrtie de pe jos:

—      Ca să vedeţi, era cît pe ce să ne zboare un docu­ment!

Vorbitorul tulburat de bufnitură s-a uitat la el cîteva clipe, iar acum îl priveşte drept în ochi şi iar vorbeşte ca un înger; la rîndul său, magistratul îl urmăreşte un timp stînd în picioare, apoi se aşază la loc în jilţul său şi pre­şedintele îndreaptă zidul de hîrţoage din faţa lui.

Acum însă e prea tîrziu ca să mai doarmă. Vorbitorul îşi încheie pledoaria cu rugămintea adresată onor curţii să ţină seama de îndreptăţitele şi fundamentalele sale obiecţii şi să anuleze dccizia de confiscare.

Membrii completului dc judecată îşi iau de pe masă beretele, iar preşedintele declară solemn:

—       Curtea se retrage pentru deliberare.

Şi pornesc toţi patru spre sala de consiliu. În frunte preşedintele şi, în urma lui, membrii completului. Uşa se închide în spatele lor.

In mijlocul sălii se află o masă lungă, verde. Grefierul e ultimul în această procesiune. Cu gravitate şi într-o tăcere desăvîrşită ocolesc cu toţii masa verde. Cînd e gata să apuce dc clanţa uşii ce dă în sala de şedinţe, preşedintele se opreşte brusc şi spune:

—   Încă odată în jurul mesei, povestea a fost mult prea lungă!...

Şi iată-i făcînd încă odată ocolul mesei şi, în fine, pă­şind majestuos în sala de şedinţe. Plin de însufleţire, ju­nele se uită la ei în clipa în care îşi pun beretele pe cap. Şi supraveghetorul îi spune:

—       Ridicaţi-vă în picioare.

Iar preşedintele citeşte solemn de pe o filă de hîrtie goală:

—      În numele Majestăţii sale împăratul Franz Joseph, curtea de apel în problemele presei a decis, după o adîncă şi matură chibzuinţă, că obiecţiile prezentate aici împo­triva forurilor competente nu se iau în consideraţie şi con­firmă întru totul formularea acestora în ceea ce priveşte confiscarea! Motivele vor fi furnizate ulterior. Aşadar, cu Dumnezeu înainte!