Angelica
Denumire știinţifică: Angelica archangelica.
Denumire
populară: angelină, iarba îngerilor, buciniș.
Prezentare.
Angelica este o plantă erbacee aromatică. Face parte din familia umbeliferelor.
La maturitate poate avea înălţimi cuprinse între 50 cm și 1,5
metri. Frunzele
acestei plante sunt mari, penate, iar florile alb-verzui. Folositoare în
aplicaţii medicinale este planta în întregul ei, dar rădăcina și seminţele au cea mai mare valoare medicinală. Din
aceste părţi se prepară
infuzie, tinctură, praf
de rădăcină, vin tonic, cremă.
Întrebuinţări.
Două domenii sunt de mare importanţă în ceea ce privește utilizarea medicinală a acestei plante: apără de boli contagioase și este un antidot străvechi împotriva otrăvirilor cu beladonă
(mătrăgună), cucută, brândușă de toamnă. Preparatul de angelică este un bun tonic
digestiv, fiind cunoscut, de asemenea, ca antispasmodic, carminativ, sudorific,
diuretic, expectorant.
Afecţiuni în care se pot
utiliza preparatele de
angelică: tuberculoză, afecţiuni respiratorii, tulburări menstruale,
rahitism, lipsă de poftă de mâncare, reumatism. Cu preparate de angelică se combat starea de sfârșeală, starea de oboseală generală, lipsa de poftă de viaţă, slăbiciunea
fizică și
chiar scorbutul. Cândva,
angelica era socotită plantă-minune, rădăcina ei fiind numită Rădăcina Sfântului
Spirit. Există fel de fel de legende și chiar adevăruri despre această plantă care, se
spunea cândva, îl reîntoarce pe om din drumul său spre moarte și-l readuce pe calea cea
luminoasă a vieţii.
Angelica
(Angelica archangelica) este o plantă ocrotită de lege.
Angelica
de pădure
Denumire știinţifică: Angelica sylvestris.
Denumiri populare:
angelină, iarba îngerilor, anghelică – aceleași
ca și pentru Angelica archangelica.
Prezentare. Angelica
de pădure este o erbacee de mari dimensiuni – poate atinge doi metri. Aparţine
familiei umbeliferelor. Rizomul este puternic, gros. Frunzele, grupate câte
două sau trei, au formă penat-sectată. Angelica de pădure este o plantă care
înflorește târziu, în partea a doua a verii, prin iulie și august, florile fiind roze sau roșiatice. Mediul de viaţă al acestei plante se află în zone
ceva mai
umede, în preajma apelor curgătoare, în lunci, pe fâneţe, în păduri.
Pentru terapii
medicinale se folosesc,
cu precădere, rizomii
(împreună cu rădăcinile), dar și seminţele. Se poate utiliza și planta întreagă. Preparatele care se obţin sunt aceleași ca și la
Angelica archangelica, adică infuzie, tinctură, pulbere de rădăcină, vin
tonic, cremă.
Substanţe active
importante: ulei esenţial, cumarine, ostol, angelicină, imperatorină.
Întrebuinţări.
Rizomii și rădăcinile de angelică de pădure au o acţiune stomahică notabilă, reglând și revigorând activitatea tractului gastro-intestinal.
Angelica de
pădure este recomandată, încă din vechime, ca remediu în bolile de rinichi. Preparatele
obţinute din angelică de pădure sunt indicate, de asemenea, în anorexie (lipsă de poftă de mâncare), mai ales atunci când aceasta apare
în contextul unor afecţiuni pe
fond nervos. În acest caz, specialiștii
recomandă utilizarea unui preparat de angelică de
pădure sub formă de infuzie.
În general,
angelica de pădure
este considerată un
revitalizant puternic, tratamentele
cu extractele din această plantă trezind organismul la o nouă viaţă.
Angelica de
pădure se întrebuinţează, prin tradiţie, și
în medicina veterinară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu