Multa lume crede ca e important numai sa faci anumite lucruri, fara sa conteze de ce le faci. Cei mai multi din categoria asta sunt oamenii care se duc la biserica. Ei sunt foarte linistiti la gandul ca fac ceea ce trebuie, insa daca-i intrebi ce-i mana in casa Domnului, dau din colt in colt: asa au pomenit ei inca de cand erau mici, e bine sa te duci, multa lume face asta, etc. Exista oameni care isi ajuta semenii. Dar de ce o fac, iarasi nu au habar: asa stiu ei ca e bine.
Ideea e ca daca faci un lucru fara sa stii de ce, te astepti degeaba ca el sa aiba urmari. De aia multi dintre noi ajung la concluzia ca nu are sens sa te rogi la Dumnezeu: ei se roaga formal, nu stiu de ce fac asta, dar isi spun ceva de genul "n-am nimic de pierdut, daca Dumnezeu exista ma va ajuta, daca nu, asta e". Ei, daca ar crede cu adevarat ca Dumnezeu ii ajuta, ajutorul chiar ar veni.
Americanii au crezut ca gasesc aici o metoda de a pacali divinitatea: hai sa ne spunem "da, pot sa fac asta, trebuie sa iasa, vreau neaparat si daca vreau cu adevarat, reusesc". Dar nu-i asa: una e sa crezi ca tu insuti poti reusi daca te incordezi si alta e sa crezi ca poti reusi daca ceri ajutorul. Mie unul, solutia crestina a rugaciunii mi se pare mai buna: vreau sa obtin ceva si atunci il rog pe Dumnezeu sa imi dea. Si atunci el imi da puterea de a face lucrul respectiv. Sigur ca de aici se ajunge la discutii despre "ce vrei" - spre exemplu daca vrei sa iti moara vecinul, nu o sa primesti ajutor.
Ideea este simpla: nu e de ajuns sa crezi in ce faci, important e sa crezi in Dumnezeu care te ajuta sa faci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu