Negrilica
Denumire ştiinţifică: Nigella sativa.
Denumiri populare: cernuşcă,
chimen negru.
Prezentare. Negrilica este o
erbacee anuală, de dimensiuni mici spre medii. Aparţine de familia
ranunculaceelor. Înălţimea ei la maturitate este de circa 40 cm. Tulpina este
acoperită cu perişori, iar frunzele, bine conturate, au formă penat-crestată. Florile
acestei plante sunt albe, uneori verzi spre albăstrui. Perioada de înflorire durează
din mai până în august, negrilica fiind cunoscută şi ca plantă meliferă.
Fructul este o capsulă, plină cu seminţe negre. Aceste seminţe sunt folosite
drept condiment, fiind aromate şi având un gust iute. Negrilica creşte atât în
flora spontană, mai ales în locuri însorite, cât şi în culturi. Pentru nevoi
medicinale se culeg seminţele, care se prelucrează.
Substanţe active importante: o substanţă specifică numită nigelonă, care este, de fapt, un ulei eteric,
melantină, saponozidă, tanin. Seminţele de negrilică au în conţinutul lor circa
1% ulei.
Întrebuinţări. Unii specialişti
consideră că negrilica nu este o plantă medicinală, fiind folosită doar în
alimentaţie, îndeosebi la prepararea brânzeturilor. Totuşi, se ştie că seminţele
acestei plante au o acţiune diuretică intensă. Observaţii recente au relevat şi
faptul că preparatele din seminţe de negrilică (uleiurile îndeosebi) sunt
eficiente şi în afecţiunile pulmonare, mai ales în cele cu caracter spasmodic.
Negrilica este şi un bun regulator al activităţii gastro-intestinale.
Alte specii de negrilică: Chica voinicului (Nigella damascena), cunoscută ca plantă decorativă,
conţine damasceină – o substanţă cu efecte în hipertensiune.
Negruşca (Nigella arvensis) este folosită în tratarea
tusei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu