In vremea lui Ceausescu, circulau glumite de genul "Pauzele lungi si dese, cheia marilor succese", ori "Ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim". Mi se parea firesc ca lumea sa gandeasca asa - munca era obligatorie, cine nu avea servici era dat prin ziare, dar era o uriasa criza de supraproductie, asa ca ori munceai, ori nu, pana la urma era acelasi lucru. Pierderea serviciului era aproape imposibila, intrucat orice cetatean avea obligatia sa fie incadrat in "campul muncii". Asa ca foarte multi romani se duceau la lucru ca sa frece menta. Si de aici, desigur, glumitele de care pomeneam.
Ceausismul a trecut, lucrurile s-au schimbat din temelii. A avea un job e un lucru important, a pierde un job poate fi dramatic. Cine munceste, nu mai poate sa frece menta (decat, eventual, la stat, unde nu se munceste dupa cerintele pietei ci dupa relatiile pe care le ai printre oamenii baronilor locali, care sunt niste Ceausesti in miniatura). Cu toate astea, netul e plin de acelasi "umor" cu fentarea muncii, a sefului etc. "Ce poti face azi nu lasa pe maine, mai bine lasa pe poimaine, poate atunci nu va mai fi nevoie", "Daca colegul de munca se apuca de lucru, asta nu inseamna ca si tu trebuie sa faci la fel", "Locul de munca nu e bar sa stai toata ziua acolo si nu e biserica sa te duci si duminica" iata numai o parte din glumitele care circula pe net si care ironizeaza un mod de a munci care nu are ce cauta intr-o economie normala.
Care sa fie explicatia? Cine pune astfel de glume pe internet? Cine rade de ele?
Nu vad decat un singur raspuns: cei care urca asa ceva sunt frectionari de stat, oameni care continua sa traiasca in sistemul de stanga construit si sustinut de Moscova.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu