Volendam 2 - Pictorial

O povestire a lui Dino Buzzati

Mantaua

După o nesfârşită aşteptare, când speranţa începea să moară, Giovanni se întoarse acasă. Nu bătuse ora două, mama lui strângea masa, era o zi cenuşie de martie şi ciorile zburau de colo-colo.

Apăru pe neaşteptate în prag, mama strigă: „Ah, binecuvântatule!" şi alergă să-l îmbrăţişeze. Ana şi Pietro, cei doi frăţiori mult mai mici decât el, începură să strige de bucurie. Acesta era momentul aşteptat de luni şi luni de zile, ce trecea atât de des ca fulgerul prin visele dulci din zori, momentul care trebuia să aducă fericirea.

Happening

Felina simte ceva

Ultima zi la Naarden

Inainte de a merge la Van Gogh Museum am dat o tura prin Volendam, manati de sfaturile gasite pe net, de genul  "Anyone who wants to see the real beauty of Holland, goes to Volendam". Oraselul e la numai 20 de kilometri de Amsterdam, adica la o aruncatura de bat. Dupa ce l-am vazut cap-coada, am apreciat ca intr-adevar, merita. Nu o sa scriu prea multe, o sa pun in schimb poze. Uite:

Un lan de grâu

Azi, vizită împreună cu Maria la Van Gogh Museum. Pot spune că nu mi s-a mai întâmplat niciodată să fiu atât de impresionat de un tablou cum am pățit-o acolo. A fost ca o lovitură de măciucă în moalele capului. Mă învârteam prin sala "Auvers", când, la un moment dat, m-am întors brusc, nu am idee de ce, exact în momentul în care un pluton compact de vizitatori se risipea din fața unui perete și l-am văzut: îi zice „Korenveld onder onweerslucht”, adică „Wheatfield under thunderclouds”, ceea ce ar veni „Lan de grâu sub cerul noros”, ori „Cer noros deasupra unui lan de grâu”. Tabloul este pictat în 1890, la Auvers sur Oise, cu un an înainte ca Van Gogh să se sinucidă.

Mici intamplari cu animale (41)

Între vulpe şi fazani

Un maistru fazanier a dat o notă bună vulpii. Pîndea iarăşi după răpitoare într-o dimineaţă de toamnă în colţul unei mi­rişti - îţi era mai mare dragul să vezi vînatul liniştit, ieşit la hrană. Miriştea părea presărată cu fazani: cocoşi bătrîni în toată splendoarea hainei, tineri care începeau şi ei să se colo­reze frumos, găini în penajul lor modest. Cîţiva iepuri, două-trei căprioare întîrziate. Vînat paşnic, care îşi vedea de treaba lui, fiecare după rosturile vieţii. Iată că apare şi o vulpe. „Acum va fi spaimă generală", se gîndi omul. Vulpea se fu­rişează tiptil, vine tocmai în direcţia celui ce o aştepta cu puşca. Ar fi putut trage în ea şi cu glonţul drillingului, dar mai sigură era împuşcătura cu alice, din apropiere, iar adă­postul era bun, vîntul trăgea către vînător, vulpea se apropia. O va aştepta.

Faceti-va bine(104)

Feriga
Denumire ştiinţifică: Dryopteris filix-mas sau Polypodiumfilix-mas sau Aspidium filix-mas.
Denumiri populare: ferega, iarba şarpelui.

Prezentare. Această ferigă comună este o plantă criptogamă (plantă lipsită de flori, se înmulţeşte prin spori), perenă, parte a familiei polipodiaceelor. Rizomul are poziţie orizontală şi este de mari dimensiuni, fiind solzos şi acoperit de resturi mai vechi ale plantei. Din rizom cresc rădăcinile, dar ies şi mugurii, din care cresc frunzele tipice de ferigă. Frunzele au o lungime medie de un metru, peţiolul având 20 – 30 cm lungime. În perioada iulie – septembrie se formează sporangii, pe partea inferioară a frunzelor. Feriga este răspândită mai ales în pădurile din zonele montane şi submontane, dar poate să apară şi în pădurile din regiunile mai joase.

Teroarea olfactivă

Cel mai scârbos lucru pe care îl poi păţi la hotel e să te sui în lift după ce din el a coborât o masă informă de arabi franţuziţi, care abia s-au trezit din somn şi se duc să înfulece. Cască, se întind, tuşesc, horcăie; femeile lor durdulii lucesc de sudoarea dimineţii, fiecare mişcare eliberează mici damfuri care au rămas prizoniere peste noapte în cutele înflorate ale pantalonilor de care nu se despart nici când fac duș. Copiii se scarpină şi strigă pulverizând saliva ca un roi de ţânţari plini de ultrasunete. Aştepţi să iasă, apoi te urci şi tu, solitar, ca să mergi la ultimul etaj. Şi te gândeşti că inhalezi aerul ăla infect - oh, ce oroare, îţi vine să vomiți, dar te gândeşti iute la ceva frumos, marea care răsuflă în nuanţe de verde, vârfuri de munţi olimpieni, câmpuri de maci înfloriţi... în plus, îţi ţii respiraţia, sperând să nu cedezi până la destinaţie, când uşile metalice se vor da deoparte precum porţile raiului. Dar bineînţeles că plămânii tăi ajung la capătul puterilor cu exact cinci secunde înainte de oprirea liftului, aşa că dai drumul şuvoiului de aer şi inspiri odată adânc, până în călcâie, introducând în tine toate particulele şi fluidele lăsate acolo de grămada arabilor franţuziţi. Apoi ieşi în coridor, congestionat, mai mult prăbuşindu-te şi te miri că oamenii care aşteaptă acolo se uită la tine îngroziţi, de parcă l-ar fi văzut pe însuşi necuratul, sosit cu liftul direct din adâncurile iadului.

Fiecare cu ce-l doare

Azi, toata ziua am bantuit prin Amsterdam. Printre altele, am vizitat muzeul Madame Tussauds. Slab de tot, frustrant chiar. Am dat acolo de indivizi de genul Justin Biber - despre care ii spuneam recent Mariei ca pentru mine nu inseamna mai mult decat un rahat depus de o musca in nisipul desertului Sahara, in schimb nu l-am gasit pe Segovia, ori pe Marquez, ca sa nu mai vorbesc de Bach ori de Dostoievski. Iata doua imagini, alese pe principiul "fiecare cu ce-l doare":

Kabel Deutschland

Aventura instalarii netului in Germania este una demna de a fi povestita.

Firma cu care am facut contractul se numeste Kabel Deutschland. Contractul a fost semnat (online) acum mai bine de doua saptamani. El prevede  ca firma sa trimita un modem pe care sa mi-l instalez singur. Excelenta treaba. Pachetul mi-a sosit ieri, prin DHL. Carevasazica, a durat ceva. Bun. Am instalat ce era de instalat si, cand sa intru pe net, surpriza: nu am acces la niciun site. Oriunde m-as duce, primesc mesajul de eroare "Server not found", cu toate ca jos in bara apar conectat si semnalul mi se spune ca este "excellent".

Personaje tragice

Toţi indivizii extrem de graşi pe care i-am văzut - mă refer la cei care încă mai pot merge pe picioarele lor, aveau o expresie tragică. Ieri, la IKEA, teoria mi s-a confirmat din nou. Am văzut un colos înspăimântător, care mergea clătinându-se printre paturi şi dulapuri, oprindu-se la fiecare zece metri ca să-şi tragă sufletul. Mi s-a părut că era de cel puţin două ori cât mine şi asta, spre deosebire de ce mi se întâmpla acum vreo 10-15 ani, nu mi-a produs niciun fel de satisfacţie. Înainte vreme, când vedeam aşa ceva, îmi spuneam în barbă „Mama mia, păi eu faţă de ăsta sunt ca un pui de găină faţă de un struț". Acum nu-mi mai vin astfel de idei. Mai degrabă sunt cuprins de o anume fascinaţie, îmi imaginez cât de greu trebuie să-i fie unui astfel de om să trăiască, mă gândesc ce luptă duce el pentru fiecare secundă... Până la urmă, cum ar putea figura lui să exprime altceva decât tragism?

Mici intamplari cu animale (40)

Între vulpe şi iepure

Cînd, într-un an, iepurii se arată puţini, vînătorii îndată-s gata cu judecata: blestematele de vulpi sînt cele vinovate, ele pustiesc iepurii. Nu-i vorbă, cucoana vulpe nu se dă în lături să pună gura pe cîte un şoldan şi în lista ei de bucate urechea­tul e de faţă. Dar numai ca un fel ales, rar, pe lîngă mîncarea de toate zilele: şoareci, cîrtiţe, popîndăi, păsări pe care le poate prinde şi alte vietăţi mărunte.

Iepurele ştie de frica vulpii, doar el în frică neadormită  trăieşte, şi o dozează după împrejurări. Vulpea, dacă ar putea, numai cu carne de iepure s-ar hrăni, însă si ea îsi cunoaşte puterile şi nu lasă vrabia din mînă pentru cioara de pe gard. Şi aşa, ţi-e dat să vezi uneori scene dintre aceşti duşmani care ţi se par ciudate.

Joaca de Rusalii

Prima noapte petrecută la casă nouă. Am dormit neîntors, după ce m-am culcat pe la 8. Încă nu am becuri prin camere, azi trebuie să mă ocup - să văd dacă sunt deschise magazinele. Ieri a fost sărbătoare legală - Rusaliile. Totul închis, cu excepţia aşa-numitelor Kiosk - uri ale turcilor, care sunt deschise mereu şi de unde poţi cumpăra ce ai nevoie la preţuri şi de trei ori mai mari.

Faceti-va bine (103)

Feniculul
Denumire știinţifică: Foeniculum vulgare.
Denumiri populare: chimen dulce, anason dulce, anason nemţesc.
Prezentare. Este o plantă de cultură, importantă pentru seminţele sale care sunt bogate în ulei eteric (între 3 și 7%). Aparţine familiei umbeliferelor și poate atinge înălţimea de doi metri. Frunzele sunt penate, cu segmente înguste. Florile sunt mici, galbene. Seminţele de fenicul au nu numai valoare alimentară sau industrială, ci și medicinală. Preparatul principal folosit în aplicaţii medicinale este infuzia.

De-ale lui Zoscenko (14)

ELECTRICIANUL

Eu, fraţilor, nu discut cine e mai important în teatru — actorul, regizorul sau poate tîmplarul. Faptele au s-o arate. Faptele vorbesc singure.

Cele de mai sus s-au petrecut la Saratov sau la Simbirsk, pe scurt, undeva pe-aproape de Turkestan. La teatrul orăşenesc. Se juca acolo o operă. Afară de artişti, care jucau desăvîrşit, mai era la teatrul acela şi un electrician, pe nume Ivan Kuzmici Miskişev. În 1923, cînd s-a făcut o fotografie în grup cu tot teatrul, electricianul ăsta a fost aşezat undeva, la margine; deh, personal tehnic. În mijloc, pe un scaun cu spetează, stătea tenorul.

Petrolul ca motiv umanitar

Iata peste ce am dat frunzarind niste carti cu statistici: in continuare, in lume, se practica mutilarea genitala a femeilor, pe motive din cele mai variate.

Bandajarea picioarelor la femeile din China a fost scoasa acum cativa ani in afara legii, nu inainte insa ca aproximativ un miliard de femei sa fie schilodite din cauza ei. Mutilarea genitala nu a devenit, insa, ilegala.

Regula potrivirii lucrurilor

Constat pe zi ce trece că nu am „organ” pentru interpretarea lumii în cheie religioasă. Efectiv, nu pot să cred anumite lucruri, oricât mi le-ar explica posesorii de organ. Spre exemplu, nu înțeleg de ce ar trebui ca de fiecare dată când mi se întâmplă ceva așa cum mi-am dorit, să-i mulțumesc lui Dumnezeu, de parcă el ar fi ținut cu adevărat seama de ce-mi doresc eu.
Toată filosofia creștină este străbătută, de la un cap la celălalt, de ideea că rugăciunea rezolvă problemele lumii. Dar rugăciunea trebuie să fie fierbinte, făcută în anumite condiții, în liniște, cu lumânări, ea trebuie să fie însoțită de diverse acte rituale, de mersul la biserică etc. Ori, eu nu fac nimic din toate astea. Și atunci ce motiv am să cred că Dumnezeu are grijă ca anumite lucruri să iasă așa cum mi le-am dorit eu?

Cartonase

Presupun că in ziua de azi nu mai joacă niciun copil jocul numit "Cartonașe", cu care ne indeletniceam noi când eram pe la 12-15 ani. Acest joc presupunea să tragi o linie pe asfalt și, la câțiva metri mai incolo, să desenezi un cerc. In cerc, fiecare dintre noi punea unul sau mai multe cartonașe, fiecare dintre ele având o valoare in puncte. Regula era ca valoarea totală a cartonașelor să fie aceeași pentru fiecare dintre participanți. Cartonașele proveneau de la diverse cutii de chibrituri. Uite unul dintre cele pe care mi le amintesc:

 

Mici intamplari cu animale (39)

Invoială cu ursul

Cînd treceam în hoinărelile mele prin apropierea stînei din Tomnatic, nu lipseam să nu merg la ea, chiar şi dacă apro­pierea însemna cale de un ceas. Acolo băciuia bătrînul Oprea — cu care eram prieten.

De data aceasta parcă s-a bucurat şi mai mult cînd m-a re­cunoscut de departe, venind escortat de hărmălaia cîinilor lui.

—  Bine că ai venit cu puşcă  — zîmbi mulţumit, după ce ne-am strîns mîna.

—  Adică vă necăjeşte rău ursul ?

—  Ne necăjeşte şi-i dăm dare grea. Dar altceva am vrea să împuşti dumneata, dacă-i face bine... Ia, pe afurisitul ăsta de cîine, pe Bîrcu, şi-mi arătă cîinele, care se culcase în apro­piere.

Prescrierea

Au trecut cam trei ani si jumatate de cand Adrian Nastase a fot trimis in judecata pentru fapte de coruptie si nu numai, intr-un dosar cunoscut sub numele Trofeul Calitatii. Peste trei saptamani, mai precis la 10 iunie, faptele se prescriu. Adrian Nastase va sacapa de executarea pedepsei cu inchisoarea la care a fost condamnat, intrucat sentinta a fost atacata cu recurs si, prin tertipuri avocatesti acceptate de judecatori, se va ajunge la prescriere. 

Ispravile lui Pacala (17)

Păcală însurat

Scumpă este tinereţea, dulce-i viaţa de flăcău,

Ca o pasăre prin crânguri, să trăieşti de capul tău;

Nimeni grija să ţi-o poarte, nici tu grija nimănui:

Noaptea unde te apucă, mâna căpătâi să-ţi pui

Şi să dormi, pân’ te deşteaptă soarele de dimineaţă.

Dup-un timp, te saturi însă şi de-acest fel de viaţă.

Şi din zi în zi — p-al vieţii plai cu flori ce râd la soare —

Simţi că tot mai greu ţi-e drumul, făr-o soaţă iubitoare.

Faceti-va bine (102)

Feciorica

Denumire știinţifică: Herniaria glabra.
Denumire populară: săpunaș.
Prezentare. Feciorica este o plantă medicinală erbacee, anuală sau bienală, uneori chiar perenă. Aparţine familiei cariofilaceelor. Tulpina este târâtoare și lipsită de peri (există și o altă specie, păroasă, Herniaria hirsuta, cu aproximativ aceleași proprietăţi medicinale), cu o lungime maximă de circa 30 cm. Frunzele de feciorică au formă eliptică sau chiar lanceolată. Florile au o culoare galben-verzuie și apar în partea a doua verii și în septembrie. Această plantă se găsește în flora spontană din apropierea apelor curgătoare, preferând solul umed și nisipos. Pentru nevoi medicinale se recoltează vârfurile înflorite, din care se prepară
infuzie. Se utilizează și planta proaspătă din care, prin presare, se obţine un suc. 

Substanţe active importante: saponine, cumarină, ulei esenţial, precum și o substanţă specifică numită herniarină.
Întrebuinţări. Preparatele realizate pe baza acestei plante se folosesc pentru tratarea afecţiunilor urologice, contribuind, printre altele, la eliminarea clorului și a ureei din organism. Afecţiunile care se tratează cu feciorică sunt legate de rinichi și de aparatul urinar – nefrite, cistite, colici urinare, infecţii urinare.

O soluție rabinică la o problemă universală

Ce poate face un om atunci când este părăsit de femeia pe care o iubește? Sunt multe răspunsuri, cred că fiecare are unul la dispoziție. Il am și eu pe al meu, unul constructiv, care nu numai că îți arată ce poți face, dar îți dă o soluție pentru nefericirea de care vei fi fost cuprins. Iată-l: dacă te-a părăsit femeia pe care o iubești, trebuie să te apuci de băut - dar asta numai în cazul în care până atunci erai un băutor moderat sau un abstinent convins. Simplu și eficient.

Despre diverse dependențe

Azi dimineață, n-am avut Facebook. Trebuie să recunosc că asta a întemeiat rapid o legătură directă cu faptul că am fost ciufut vreo oră, până când problema s-a rezolvat. Și când s-a rezolvat, am devenit brusc vesel și plin de poftă de activitate. Nu e îngrozitor? Orice formă de dependență mi se pare degradantă. Omul liber nu poate depinde de nimic. Ori asta arată că unul că mine numai liber nu se poate numi.

Ciutura de la Sâmbăta

La Sâmbăta de Sus, acolo unde a sălăşluit Teofil Pârâian. La întoarcerea din Breaza, m-am abătut pe-acolo împreună cu Maria şi Michelle. La un moment dat am ajuns lângă o fântână şi m-am gândit să scot nişte apă. Am coborât ciutura cu ajutorul lanţului, am auzit apa plescăind, am tras de lanţ şi când ciutura a ajuns sus, am văzut că era goală. Nu-i nimic, am mai încercat odată - acelaşi rezultat. A treia oară, Maria s-a gândit să mă filmeze - ciutura era tot goală.

Harvard 1869

Mulți dintre noi își închipuie că pe vremea străbunicilor, oamenii erau un fel de ființe inferioare și că dacă ne-am duce peste ei le-am putea da lecții. Iată câteva dintre subiectele examenului de admitere la Harvard, din 1869. Eu, unul, pot rezolva partea de matematică. Restul...e tacere.

- Reduceţi următoarea expresie la cea mai simplă formă:

  (9a²b²- 4b⁴) (a²- b²) - (3ab - 2b²) (3a [a² + b²] - 2b [b² + 3ab - a²])b

O întâmplare în tren

În anii studenţiei, am locuit în general în gazdă. Doar după ce m-am căsătorit am stat la cămin şi, bineînţeles, mi-a părut rău că nu am ales varianta asta încă de la început. Dar acum degeaba mă mai lamentez.

Într-un an, am găsit o gazdă pe strada Arcului, undeva în zona Pieţei Rosetti, într-o vilă cu parter şi etaj. Urcam scările, ajungeam într-un fel de coridor întunecos şi acolo, de-o parte şi de alta, erau cămăruţe, mai mari sau mai mici. În capul coridorului era o baie şi cam asta era toată treaba. Întâmplarea a făcut ca exact acolo să locuiască un văr de-al lui Mircea, mare amator de muzică adevărată şi colecţionar de viniluri. Când spun muzică adevărată, am în vedere jazz şi rock.

Mangleala ministeriala

Ma uit la B1Tv, la o emisiune moderata de Turcescu, in care se continua terfelirea pe buna dreptate a ministrului plagiator Mang. Daca ar fi dupa mine, acel Mang ar trebui dat cu smoala, tavalit prin fulgi de oratanii si apoi plimbat prin tara, intr-o cusca, pentru a vedea toata lumea cum arata un individ care a manglit munca altora si apoi a prezentat-o public ca fiind a lui. Dar nu e dupa mine, din pacate.

Din patimirile lui GOG (9)

O VIZITA LUI LENIN

M-AM TRUDIT aproape o lună, dar, în sfârşit, am reuşit. Venisem în Rusia numai ca să-l cunosc pe acest om şi nu voiam să plec fără să-l fi auzit vorbind. Mi se pare că e, în genul său, unul din cei trei sau patru oameni în viaţă care merită să fie ascultaţi. Ca să ajung până la el, am cheltuit aproape douăzeci de mii de dolari — cadouri nevestelor comisarilor, bacşişuri soldaţilor roşii, daruri orfelinatelor — dar nu regret.

Mi se spunea că Vladimir Ilici era bolnav, obosit şi că nu putea să primească pe nimeni, în afară de intimii săi. Nu mai locuieşte la Moscova, ci într-un sat din apropiere, într-o veche locuinţă boierească, cu obişnuitul peristil de coloane albe la intrare. Vineri seara, ultimele dificultăţi fură înlăturate şi telefonul mă înştiinţă că eram aşteptat duminică. I se spusese lui Lenin că fondurile mele ar putea să ajute începuturile anevoioase ale Nep-ului şi acesta consimţise să mă vadă.

Travemunde

Ieri am dat o raita prin localitatea Travemunde - un mic port la marea Baltica, unde traiesc vreo 15 000 de oameni (cam ca in Sinaia, carevasazica). Ceea ce e remarcabil, din punctul meu de vedere, e ca pe-aici s-au preumblat doi domni pe care ii cunosc foarte bine si in compania carora am petrecut multe ore placute: Thomas Mann si Feodor Mihailovici Dostoievski. 

Oraselul are o plaja maricica, unde nu prea e lume in perioada asta, dat fiind vantul taios si apa foarte rece. Dar noi ne-am dus sa ne spele marea pantofii, apoi ne-am si trantit pe nisip, iar Maria, bineinteles, si-a ingropat picioarele pana deasupra gleznelor. 

Mici intamplari cu animale (38)

Cuiburi insolite

În grădina unei gospodării din oraşul B. trăia o pereche de căprioare aduse acolo de vreo doi ani şi îngrijite cît de bine pot fi îngrijite asemenea făpturi gingaşe în întinderea celor cîteva sute de metri pătraţi. În primăvară, cînd m-am abătut pe acolo, căpriorul avea treabă multă cu curăţitul cor­niţelor, îi crescuseră podoabe lungi, destul de groase şi per­late — semn că troaca cu grăunţe şi verdeaţa dată de la mînă pot înlocui în oarecare măsură belşugul de hrană din libertate. De altfel, cînd le-am văzut, aceste căprioare erau urîte. Toc­mai năpîrleau, cu părul de iarnă pe jumătate smuls, jumătate zbîrlit şi murdar, cu cel de vară încă neîncheiat. În legătură cu această schimbare de haină, întîi mi s-a spus, apoi am ob­servat şi eu, stînd la un fel de pîndă, un lucru ciudat.

Faceti-va bine (101)

Fasolea
Denumire știinţifică: Phaseolus vulgaris.
Prezentare. Fasolea este o plantă anuală din familia leguminoaselor. Florile sunt albe, verzui, roșii sau roz. Fructul de fasole se prezintă sub forma unei păstăi care conţine seminţele – atât de familiarele boabe de fasole. Foarte cunoscută și foarte răspândită, fasolea se dovedește a fi nu numai un aliment important, ci și un adevărat medicament. Bobul de fasole conţine substanţe proteice (până la 25%), zaharoză (circa 4%), glucoză (5 – 7%). Pentru tratamente se folosesc tecile de la păstăi, în special tecile de la soiurile care au păstaia albă. Din aceste teci se prepară un decoct nu prea plăcut la gust.

Reportofonul

Înainte de a pleca din România, mi-am cumpărat un reportofon. M-am gândit că atunci când te duci într-o lume nouă, nu strică să ai aşa ceva, pe lângă camera foto. Uneori nu-ţi ajung pozele - chiar mi s-a întâmplat de câteva ori să asist la nişte evenimente sonore demne de înregistrat. În plus, atunci când îmi vin idei în cascadă, cum mi se întâmplă de când eram copil, uit cea mai mare parte a lor, aşa că e important să mă pot înregistra expunându-le. Nu se ştie, îmi tot spun, dacă nu va veni şi ziua când voi începe să le aştern pe hârtie.

Lumi (2)

Asa cum scriam aici, prin Hannover si  prin imprejurimi intalnesti tot felul de lumi. Azi, lumea maimutelor.

Beckett (3)

Intră Pozzo şi Lucky. Primul îl mînă pe al doilea cu ajutorul unei funii trecute pe după gît, în aşa fel încît apare întîi Lucky urmat de funia destul de lungă ca el să poată ajunge în mijlocul platoului înainte ca Pozzo să iasă din culise. Lucky poartă o valiză grea, un scaun pliant, un coş cu provizii şi un pardesiu pe braţ. Pozzo are un bici în mînă.

POZZO (în culise): Mai repede! (Pocnet de bici. Pozzo apare. Ei traversează scena. Lucky trece prin faţa lui Vladimir şi Estragon şi iese. Pozzo, văzîndu-i pe Estragon şi pe Vladimir, se opreşte. Funia se întinde. Pozzo trage cu putere de ea.) Înapoi!

Un regim de viață din secolul XVII

Regime de vivre

Mă trezesc pe la unşpe, iar la două mănânc.

Pe la şapte sunt beat şi, gândind eu adânc,

Cer o femeie şi, ca să nu iau vreo boală,

Mă las mângâiat pân' ce-i termin în poală.

Ne sfădim apoi straşnic şi-adorm iar buştean

Dar târfa prin pungă îmi umblă viclean.

Furiş pleac-apoi ticăloasa muiere

Şi văduv mă lasă de bani şi plăcere.

Când iar mă trezesc, nervos şi beat criţă,

Stârnesc tărăboi c-am scăpat cea mândriţă.

Răcnesc, fac urât şi m-apucă pârţag

Şi-n lipsa femeii sar pe paj să i-o trag.

Mahmur, dimineaţa, la toţi mă răstesc

Şi-n pat, pân' la unşpe, tot casc şi bolesc.

                                 John Wilmot – Conte de Rochester 

Nota mea: John Wilmot, aplicând acest regim de viață, a reușit să trăiască până la vârsta de 33 de ani (cât Iisus Cristos, care a avut, după cum este știut, cu totul alt regim).