Am asistat ieri la un moment atât de penibil, încât efectiv cred că nu mă voi mai întâlni cu așa ceva a doua oară în această viață, chiar dacă ar fi ca ea să dureze încă 98 de ani. E vorba despre un dialog între ministrul PSD al educației, Ecaterina Andronescu și președintele ARD, Mihai Răzvan Ungureanu.
Intâi de toate, trebuie să recunosc că ministra Andronescu îmi displăcea, până ieri, cel mai puțin dintre toți greii PSD. O femeie cochetă, arătând încă bine și părând a avea o oarecare doză de bun-simț. În plus, profesoară de chimie, iar eu am avut întotdeauna o slăbiciune pentru profesoarele de chimie, chiar dacă din cauza uneia dintre ele am ajuns să urăsc această materie.
Discuția s-a purtat în jurul acuzațiilor de plagiat care i-au fost aduse doamnei ministru. Dumneaei nu era în studio, însă a intervenit telefonic. După o vreme, s-a ajuns la veșnicul vacarm din emisiunile de acest tip, unde spiritele se inflamează, fiecare începe să ridice tonul, fiecare vorbește cu fiecare, că până la urmă un om normal închide televizorul. Și aici a început acel moment penibil - zic moment, dar a fost vorba de vreo zece minute îngrozitoare.
Intâi de toate, trebuie să recunosc că ministra Andronescu îmi displăcea, până ieri, cel mai puțin dintre toți greii PSD. O femeie cochetă, arătând încă bine și părând a avea o oarecare doză de bun-simț. În plus, profesoară de chimie, iar eu am avut întotdeauna o slăbiciune pentru profesoarele de chimie, chiar dacă din cauza uneia dintre ele am ajuns să urăsc această materie.
Discuția s-a purtat în jurul acuzațiilor de plagiat care i-au fost aduse doamnei ministru. Dumneaei nu era în studio, însă a intervenit telefonic. După o vreme, s-a ajuns la veșnicul vacarm din emisiunile de acest tip, unde spiritele se inflamează, fiecare începe să ridice tonul, fiecare vorbește cu fiecare, că până la urmă un om normal închide televizorul. Și aici a început acel moment penibil - zic moment, dar a fost vorba de vreo zece minute îngrozitoare.
Ungureanu i-a pus lui Andronescu următoarea întrebare: „Doamna ministru, sunteți de acord că dacă cineva obține titlul de doctor și ulterior se dovedește că lucrarea de doctorat a fost plagiată, aceluia trebuie să-i fie retras titlul de doctor?” Sincer să fiu, îmi închipuiam că e vorba de o simplă formalitate și că Andronescu va zice „da”, apoi se va trece mai departe. Ei bine, Andronescu nu a zis „da”! Nu a zis nici „nu”, ci a început s-o scalde la modul cel mai jenant cu putință. Răspunsul ei a fost cam așa: „în țara asta e atât de multă încrâncenare încât lucrurile astea ajung prea departe - dumneavoastră știți că la ședința despre plagiatul domnului Ponta oamenii au primit mailuri să vină care spuneau veniți că trebuie să-l dăm jos pe Ponta?”
La care Ungureanu zicea: „Doamnă, va rog frumos, lăsați numele și prenumele, aici e vorba de un principiu, vă mai întreb încă o dată: dacă se dovedește că o persoană a dobândit titlul de doctor în mod fraudulos, sunteți de acord că el trebuie să piardă acest titlu?" Și Andronescu începea iar: „domnule Ungureanu, dumneavoastră țintiți o anumită persoană, de ce nu putem să depolitizăm toate lucrurile asta, nu vedeți că...”
„Doamnă, o întrerupea Ungureanu, pentru numele lui Dumnezeu, e vorba de un principiu. Lăsați-l pe Ponta, lăsați orice nume propriu, noi apărăm prestigiul Universității aici, spuneți, vi se pare corect ca titlul de doctor al oricărei persoane din lumea asta să fie retras dacă persoana care îl deține l-a obținut prin fraudă?” Se producea o mică tăcere și atunci mă gandeam: „ah, de data asta o să spună DA, ce atâta ascundere după cireș, că doar dacă spune acum DA nu înseamnă că mâine nu mai are Ponta doctoratul, hai, profa de chimie, spune da și gata, măcar pentru oamenii ăia care te consideră mai altfel decât Hrebenciuc, Mang și celelalte lighioane”. Apoi se auzea vocea doamnei ministru: „dar cine să retragă titlul domnule Ungureanu? Aici este problema”. „Nu, doamnă, nu aici e problema, problema e dacă dumneavoastră, ca ministru al învățământului, acceptați acest principiu, anume că titlul obținut prin fraudă trebuie retras, indiferent despre ce persoană e vorba”. „Nu, domnule, nu mă înțelegeți, e vorba de faptul că o comisie a decis... că există o lege...” deja aici auzeam ca prin microfonul unui telefon ceaușist, cu paraziți, neclar, totul se estompa și imaginația mea o lua din loc. Îmi închipuiam cum ar fi să am o cameră bine ascunsă, la subsol, și înăuntru un pupitru cu un singur buton, pe care m-aș putea duce să apăs și pac! oamenii ca ministrul Andronescu, puși în asemenea situații degradante, ar simți brusc o silă infinită față de mizeria în care au ajuns să se scalde și, aproape fără voia lor, de pe buze le-ar țâșni un strigăt disperat: „Gata, în secunda asta demisionez!”. Apoi, încet, încet, am revenit la realitate, gândindu-mă cum ar fi să discut așa ceva cu oameni din partea cealaltă, oameni de genul insuportabilului Dan Mihalache, cum mi-ar spune ei cu un rânjet viclean „dar de ce nu am avea și noi un astfel de pupitru, ca să ne debarasăm de oameni ca tine?" și pe măsură ce-mi dădeam seama că nu poți face nimic împotriva unor astfel de indivizi care-și calcă în picioare fără să clipească demnitatea, am început să aud din nou, ca dintr-o peșteră cu relicve mezozoice, vocea ministrului învățământului, Ecaterina Andronescu: „nu, domnule, nu așa se pune problema, eu vă întreb la rândul meu: cine sunt acei oameni care decid că a fost sau nu a fost plagiat?”
La care Ungureanu zicea: „Doamnă, va rog frumos, lăsați numele și prenumele, aici e vorba de un principiu, vă mai întreb încă o dată: dacă se dovedește că o persoană a dobândit titlul de doctor în mod fraudulos, sunteți de acord că el trebuie să piardă acest titlu?" Și Andronescu începea iar: „domnule Ungureanu, dumneavoastră țintiți o anumită persoană, de ce nu putem să depolitizăm toate lucrurile asta, nu vedeți că...”
„Doamnă, o întrerupea Ungureanu, pentru numele lui Dumnezeu, e vorba de un principiu. Lăsați-l pe Ponta, lăsați orice nume propriu, noi apărăm prestigiul Universității aici, spuneți, vi se pare corect ca titlul de doctor al oricărei persoane din lumea asta să fie retras dacă persoana care îl deține l-a obținut prin fraudă?” Se producea o mică tăcere și atunci mă gandeam: „ah, de data asta o să spună DA, ce atâta ascundere după cireș, că doar dacă spune acum DA nu înseamnă că mâine nu mai are Ponta doctoratul, hai, profa de chimie, spune da și gata, măcar pentru oamenii ăia care te consideră mai altfel decât Hrebenciuc, Mang și celelalte lighioane”. Apoi se auzea vocea doamnei ministru: „dar cine să retragă titlul domnule Ungureanu? Aici este problema”. „Nu, doamnă, nu aici e problema, problema e dacă dumneavoastră, ca ministru al învățământului, acceptați acest principiu, anume că titlul obținut prin fraudă trebuie retras, indiferent despre ce persoană e vorba”. „Nu, domnule, nu mă înțelegeți, e vorba de faptul că o comisie a decis... că există o lege...” deja aici auzeam ca prin microfonul unui telefon ceaușist, cu paraziți, neclar, totul se estompa și imaginația mea o lua din loc. Îmi închipuiam cum ar fi să am o cameră bine ascunsă, la subsol, și înăuntru un pupitru cu un singur buton, pe care m-aș putea duce să apăs și pac! oamenii ca ministrul Andronescu, puși în asemenea situații degradante, ar simți brusc o silă infinită față de mizeria în care au ajuns să se scalde și, aproape fără voia lor, de pe buze le-ar țâșni un strigăt disperat: „Gata, în secunda asta demisionez!”. Apoi, încet, încet, am revenit la realitate, gândindu-mă cum ar fi să discut așa ceva cu oameni din partea cealaltă, oameni de genul insuportabilului Dan Mihalache, cum mi-ar spune ei cu un rânjet viclean „dar de ce nu am avea și noi un astfel de pupitru, ca să ne debarasăm de oameni ca tine?" și pe măsură ce-mi dădeam seama că nu poți face nimic împotriva unor astfel de indivizi care-și calcă în picioare fără să clipească demnitatea, am început să aud din nou, ca dintr-o peșteră cu relicve mezozoice, vocea ministrului învățământului, Ecaterina Andronescu: „nu, domnule, nu așa se pune problema, eu vă întreb la rândul meu: cine sunt acei oameni care decid că a fost sau nu a fost plagiat?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu