Petcu cel Blînd,
Ursula, Dick şi Beatrice porniră spre stînga. După ce urcară un deal plin cu
ciuboţica cucului, se pomeniră în faţa unui iaz.
— Hai să facem o
baie! propuse Petcu cel Blînd şi toţi săriră în apă strigînd:
— Ai noştri ca rechinii!
Ursula înota graţios, cu capul pe umăr, şi
trăgea cu coada ochiului la ceilalţi vrînd să vadă ce impresie le făcea.
Insă nimeni n-o mai băga în seamă.
Dick îşi găsise o scoică tînără care se
înroşea la fiecare cuvînt al melcului.
Părinţii
ei, la plajă, pe mal, o strigau să se întoarcă înapoi şi să nu stea de vorbă cu
necunoscuţii. Petcu cel Blînd îşi înnodase urechile să nu se ude şi era
fericit. Beatrice îi spusese că are ochi frumoşi şi măgarul răgea de plăcere.
— Caraghioasa
asta, se gîndea Ursula, roasă de gelozie,
nici nu ştie să înoate şi l-a şi îmbrobodit pe prostănacul ăla. Las’ că-i arăt
eu! Şi şopîrla se apropie zveltă de ei.
— Nu
te supăra dragă Petcule, vrei să-mi scoţi
ţeapa asta din deget? Măgarul se întoarse.
Ursula era fermecătoare şi cîtă candoare se desprindea de pe botul ei ud!
Ursula era fermecătoare şi cîtă candoare se desprindea de pe botul ei ud!
Iepuroaica se bosumflă. Petcu o lăsă şi se
duse cu Ursula.
Cîţiva brotaci acostaseră o scîndurică pe
apă şi o rugaseră să-i ia în spinare. In schimb ofereau muzica.
Iepuroaica
înotă după ei şi fiindcă voia să-şi aline necazul le ceru să-i cînte romanţe.
După vreo patru ceasuri, cei şapte ieşiră din
iaz şi plecară mai departe.
Dick cu ochii pe jumătate închişi visa
aventuri războinice, iar Beatrice se văita că o strîng lăbuţele de atîta mers.
Căldura îi moleşise pe toţi şi umblau fără
chef. Deodată Dick, cu faţa transfigurată de emoţie, ţipă:
— Suntem
atacaţi.
Tresăriră speriaţi. Pe colina din apropiere
o turmă de oi în vacanţă se ospăta cu iarbă.
— Pe
ele, fraţilor! urlă Dick şi se repezi spre colină.
Petcu cel Blînd se scobi în dinţi cu o
margaretă. Beatrice şi Ursula adunară în grabă maldăre de puşcoci şi o luară pe
urmele lui Dick.
Oile nu bănuiau nimic. Melcul înjghebă o
fortăreaţă din crengi de copac şi aşteptă să-i vină ajutoare. Beatrice se aşeză
în flancul drept, iar Ursula în flancul stîng.
Petcu cel Blînd se învoi să ragă ori de
cîte ori se trăgea cu puşcoci, astfel ca oile să creadă că de la asta venea
zgomotul.
— Unu,
doi, trei... numără Dick în şoaptă şi atacul începu.
Lupta fu cumplită. Oile se învîrteau pe
loc disperate. Cînd voiau să fugă, Petcu se repezea şi le răgea în ureche. Se
retrăgeau şi erau bombardate cu pietricele şi puşcoci, la dreapta de Beatrice,
iar la stînga de Ursula.
Oile s-ar fi predat, fără doar şi poate,
dacă n-ar fi intervenit trei cîini ciobăneşti cu colţii proaspăt ascuţiţi.
Atacanţii
încălecară în mare viteză pe spinarea lui Petcu şi dispărură în pădure.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu