Cei 13 si misterul (11)

   Petcu cel Blînd, Ursula, Dick şi Beatrice porniră spre stînga. După ce urcară un deal plin cu ciuboţica cucului, se pomeniră în faţa unui iaz.

  — Hai să facem o baie! propuse Petcu cel Blînd şi toţi săriră în apă strigînd:

  — Ai noştri ca rechinii!

   Ursula înota graţios, cu capul pe umăr, şi trăgea cu coada ochiului la ceilalţi vrînd să vadă ce impresie le făcea.

 Insă nimeni n-o mai băga în seamă.

 Dick îşi găsise o scoică tînără care se înroşea la fiecare cuvînt al melcului.

  

   Părinţii ei, la plajă, pe mal, o strigau să se întoarcă înapoi şi să nu stea de vorbă cu necunoscuţii. Petcu cel Blînd îşi înnodase urechile să nu se ude şi era fericit. Beatrice îi spusese că are ochi frumoşi şi măgarul răgea de plăcere.

   — Caraghioasa asta, se gîndea Ursula, roasă de gelozie, nici nu ştie să înoate şi l-a şi îmbrobodit pe prostănacul ăla. Las’ că-i arăt eu! Şi şopîrla se apropie zveltă de ei.

  — Nu te supăra dragă Petcule, vrei să-mi scoţi ţeapa asta din deget? Măgarul se întoarse.    
   Ursula era fermecătoare şi cîtă can­doare se desprindea de pe botul ei ud!

   Iepuroaica se bosumflă. Petcu o lăsă şi se duse cu Ursula.

    Cîţiva brotaci acostaseră o scîndurică pe apă şi o rugaseră să-i ia în spinare. In schimb ofereau muzica.         

     Iepuroaica înotă după ei şi fiindcă voia să-şi aline necazul le ceru să-i cînte romanţe.

   După vreo patru ceasuri, cei şapte ieşiră din iaz şi plecară mai departe.

    Dick cu ochii pe jumătate închişi visa aventuri războinice, iar Beatrice se văita că o strîng lăbuţele de atîta mers.

    Căldura îi moleşise pe toţi şi umblau fără chef. Deodată Dick, cu faţa transfigurată de emoţie, ţipă:

  — Suntem atacaţi.

    Tresăriră speriaţi. Pe colina din apropiere o turmă de oi în vacanţă se ospăta cu iarbă.

  — Pe ele, fraţilor! urlă Dick şi se repezi spre colină.

    Petcu cel Blînd se scobi în dinţi cu o margaretă. Beatrice şi Ursula adunară în grabă maldăre de puşcoci şi o luară pe urmele lui Dick.

    Oile nu bănuiau nimic. Melcul înjghebă o fortăreaţă din crengi de copac şi aşteptă să-i vină ajutoare. Beatrice se aşeză în flancul drept, iar Ursula în flancul stîng.

    Petcu cel Blînd se învoi să ragă ori de cîte ori se trăgea cu puşcoci, astfel ca oile să creadă că de la asta venea zgomotul.

  — Unu, doi, trei... numără Dick în şoaptă şi atacul începu.

    Lupta fu cumplită. Oile se învîrteau pe loc disperate. Cînd voiau să fugă, Petcu se repezea şi le răgea în ureche. Se retrăgeau şi erau bombardate cu pietricele şi puşcoci, la dreapta de Beatrice, iar la stînga de Ursula.

     Oile s-ar fi predat, fără doar şi poate, dacă n-ar fi intervenit trei cîini ciobăneşti cu colţii proaspăt ascuţiţi.

Atacanţii încălecară în mare viteză pe spinarea lui Petcu şi dispărură în pădure.

Cap10