Impotrivirea

"A nu face" este, in realitate, o alta forma a lui "a face". O sa explic lucrul asta printr-un exemplu: "a te lasa de fumat", sau "a nu mai fuma". Carevasazica, aici e vorba de a inceta sa faci un lucru pe care l-ai facut un an, zece sau patruzeci, nu are importanta. Daca intr-o dimineata zici "gata, din momentul asta nu mai fumez", mintea ta incepe sa fie preocupata de fenomenul respectiv. Te gandesti ca ai renuntat, te gandesti ca nu trebuie sa fii slab si sa aprinzi o noua tigara. Te perpelesti. Te apuci si mananci seminte, sau bomboane. Te culci mai devreme cu 5 ore, te duci pe munte, la efort etc etc etc. Dar ce arata toate lucrurile astea? Nimic altceva decat ca "faci" lasarea de fumat. Daca cineva te-ar intreba in zilele alea "ce faci?", ar trebui sa-i raspunzi "ma las de fumat". Sau ai putea raspunde "ma impotrivesc tentatiei de a fuma" si ar fi la fel de corect. Dar impotrivirea este o forma de facere. Asadar, a nu mai face un lucru pe care l-ai facut o vreme este, in fond, totuna cu a face "nefacerea" lui. 

Cu totul altfel stau lucrurile cu a nu face un lucru pe care nu l-ai facut niciodata pana atunci. De exemplu, eu pot sa spun ca nu impusc mistreti. Imi este foarte usor sa nu impusc mistreti, nu trebuie sa ma impotrivesc imboldului de a lua pusca si a ma duce la vanatoare. Pur si simplu nu ma intereseaza subiectul. 

Cred ca aici se poate gasi explicatia faptului ca oamenilor le vine al naibii de greu sa se lase de fumat sau de orice obicei care ar trebui abandonat: a face e mult mai greu decat a nu face.