Păpălăul
Denumire ştiinţifică: Physalis alkenkengil
Prezentare. Păpălăul – o plantă
mai puţin cunoscută, este o erbacee perenă ce face parte din familia
solanaceelor. Tulpina subpământeană este un rizom, iar tulpina aeriană este
uneori simplă, alteori ramificată. La maturitate, această tulpină are între 25 şi
60 cm înălţime. Frunzele, de formă ovală, sunt păroase ca şi tulpina. Florile
sunt alb-gălbui, iar fructul este o bacă roşie-portocalie, de dimensiunile unei
cireşe.
Florile apar pe tot parcursul verii. Fructele sunt singura parte
netoxică a păpălăului. Întâlnită cu uşurinţă în flora spontană din ţara noastră,
păpălăul creşte pe terenuri în paragină, în lizierele pădurilor, pe lângă tufişuri,
în terenuri accidentate. Fructele de păpălău au valoare medicinală certă. De
asemenea, frunzele şi tulpinile au o oarecare semnificaţie în practica
medicinală. Principalul preparat medicinal obţinut din păpălău este decoctul,
dar se fac şi poţiuni, siropuri, extracte şi chiar un vin medicinal. Păpălăul
este o plantă toxică, otrăvitoare.
Substanţe active importante: vitamina C (păpălăul este o plantă foarte bogată în vitamina C), tanin,
ulei, fizalină.
Întrebuinţări. Preparatele din
fructe de păpălău diminuează durerile de rinichi şi vezică, acţionând atât ca
antiinflamatoare şi bactericide, cât şi ca sedative. Aceste preparate determină
eliminarea nisipului din zona rinichilor şi a vezicii urinare, fiind un
diuretic activ. Păpălăul are efect benefic şi asupra activităţii ficatului, revigorând
activitatea acestuia. Administrarea preparatelor de păpălău se va face sub îndrumarea
specialistului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu