Prin anii mei de liceu, aveam obiceiul sa ma duc la concert la Biserica Neagra din Brasov, ori la Filarmonica. Nu era un obicei pe care il deprinsesem de unul singur, daca ar fi fost dupa mine m-as fi dus mai degraba la concerte de genul Phoenix, ori Sfinx. Dar ma invarteam intr-o societate amatoare de muzica serioasa - clasica mai pe scurt. Printre acei oameni se afla si Luminita, o profesoara de matematica din Busteni cu care sunt si azi prieten, chiar daca, intre timp ea a ajuns in Australia si eu in Germania.
Luminita este melomana in adevaratul sens al cuvantului. Asculta muzica - asculta cu adevarat. Nu cum facem noi, ceilalti, care ascultam cand se iveste ocazia. Ea se duce la concerte, cumpara dvd-uri, asculta posturi de radio care emit clasica si tot asa. Nu frunzareste cate ceva pe youtube, nu urca piese pe facebook - ea asculta si se hraneste cu muzica intr-un mod pe care multi nu-l pot intelege.
Cu Luminita ma intalneam in tren si ne conversam pana la Brasov. Acolo nu mai stiu cum faceam, ce autobuze luam, dar ajungeam pe la Biserica Neagra, unde cantau tot felul de organisti celebri - imi amintesc de unul pe nume Hans Eckart Schlandt care ne-a cantat Bach - impresionant. Apoi ne intorceam pe la casele noastre, cu trenul de noapte. Luminita cobora la Busteni iar eu mergeam mai departe. Ajungeam la Sinaia si aveam de urcat pana in Calea Codrului, dar la ora aia nu mai aveam cu ce, asa ca asteptam ce asteptam sa apara vreun taxi, dupa care o luam pe jos, cu riscul de a ma intalni cu ursul. Am avut noroc, se pare.
Intr-o buna zi, nu mai stiu exact pe ce filiera, am fost rugat sa insotesc la concert o tanara domnisoara din Bucuresti, educata intr-un sprit ales, care nu ar fi vrut sa scape nu stiu ce interpret prezent numai si numai atunci in Brasov. Venise in Sinaia la niste rude si avea nevoie de companie (sau escorta) pentru concertul asta. Bineinteles ca m-am oferit sa ma ocup, astfel de ocazii nu sunt foarte dese.
Stiind ca e vorba de maniere alese etc, m-am imbracat si eu la costum - lucru pe care nu-l faceam decat in situatii exceptionale. M-am dus la intalnire cu domnisoara, care mi-a facut o impresie, ce sa zic si eu, incredibila. Subtirica, ochi verzi-albastrui, par blond - spalacit, paloare poetica, expresie de suferinta interioara, ce mai, cand am vazut-o m-am gandit de indata la Baudelaire, Verlaine, Edgar Poe etc.
Ne-am dus la Brasov, pe drum m-am purtat ca un adevarat gentleman, cu maniere, cu fite, cu "vai"-uri etc. La intoarcere, la fel. Eram mandru de mine, ce mai, insoteam o domnisoara sensibila si nu ma dadeam in stamba, discutam chestii rafinate, schimbam politeturi...
Era ora 12 cand am ajuns in statia de autubuz de la gura parcului. Nici vorba de autobuz local la ora aia, taxiuri nici atat. Dar, dinspre Azuga, urma sa treaca nu mai stiu ce cursa catre Ploiesti. Asa ca ne-am pus sa asteptam. Conversatia noastra a continuat, ma si gandeam ca as putea sa o intreb daca nu ar fi de acord sa ne intalnim zilele urmatoare... cand, nu stiu de unde, a aparut o gasca de baieti veseli, care se indreptau catre gara. Pe vreo doi dintre ei ii stiam, restul nu pareau a fi localnici. Cand au trecut pe langa noi, unul dintre tipi a zis "la cat pizda ma-sii e trenu' ala ba?" La care tipa angelica s-a lipit de mine si a tremurat pana la ultima fibra, s-a scuturat de oroare, nu stiu cum sa descriu, era de parca ar fi avut un fel de orgasm intors, un anti-orgasm, o cutremurare ca atunci cand realizezi ca toate s-au dus dracului si ca nimic din ceea ce a fost nu mai sta in picioare. Chiar ma intrebam: sa nu mai fi auzit fata aia niciodata o injuratura?
Adevarul e ca nu m-am intrebat daca nu cumva ala era momentul in care ea mi se daruia, daca nu cumva astepta ca eu sa ii spun ca o doresc si ca trebuie sa fie a mea si sa incerc sa o sarut. Lucruri de genul asta erau prea subtile pentru mine. Asa ca am mangaiat-o pe par si i-am spus sa stea linistita, ca nu sunt decat niste golani de care o pot eu apara daca e cazul. Apoi a venit autobuzul si ne-am despartit. N-am mai vazut-o niciodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu