Bețivanul și tractorul

Am ajuns la vârsta asta și tot n-am reușit să înțeleg cum e cu intervențiile lui Dumnezeu în lume. Dacă citești prin cărțile de interpretare a Bibliei - și nu din cele care răsar precum ciupercile după ploaie, ci din cărțile „greilor”, ale celor cu atoritate de necontestat, afli că „necunoscute sunt căile Domnului”. Așadar noi, cu mintea pe care o deținem, nu putem să înțelegem judecățile lui Dumnezeu, care de multe ori ni se par de neînțeles etc etc. Vorbim de Dumnezeu și atât, exact cum vorbim de infinit, sau de spațiile cu 5 dimensiuni.

Asta e o idee de bază: între noi și Dumnezeu nu poate exista o relație așa cum sunt cele dintre noi și ceilalți. Nu pot să stau la taifas cu Dumnezeu, nu pot să-i zic „he, he, moșule, aici te-am prins, știu exact de ce ai făcut asta, știu unde bați”. Nu, nicidecum. Ceea ce face Dumnezeu este parte din planul divin, pe care nimeni altcineva nu-l poate înțelege decât El. De aia se întâmplă tot felul de lucruri pe care noi le considerăm nedrepte, absurde etc. Mor copii care nici n-au apucat să fie botezați, oameni absolut nevinovați sunt torturați până la moarte în pușcării, cutremurele ucid de-a valma buni și răi etc etc etc.
Bun. Să recapitulăm: noi nu putem înțelege ceea ce face Dumnezeu.

Cu toate astea, absolut toți credincioșii (deci nu numai babele cu basma pe cap din satele patriei), emit tot felul de judecăți pe tema justiției divine. De exemplu, un bețivan nenorocit își calcă în picioare nevasta de câte ori se întoarce seară acasă, atrofiat de vodcă. După o vreme, îl calcă și pe el tractorul. Imediat, începe să circule din gură în gură sentința: „l-a pedepsit Dumnezeu”. Mie asta mi se pare culmea tembelismului. De unde știe X sau Y că a fost vorba de pedeapsa lui Dumnezeu? Nu mai e valabil, dintr-odată, că „necunoscute sunt căile Domnului?” Ele au devenit brusc cunoscute cu prilejul accidentului de tractor din satul Potârnichești? Ia să ne gândim puțin. Tractoristul ăla poate era un om la locul lui, care nu bea niciodată și nu lipsea în nicio duminică de la Sfânta Liturghie. Acum, pentru că l-a omorât pe bețivanul nenorocit, o să intre la pușcărie și o să îl mustre conștiința toată viața. Ce să mai înțelegem de-aici? L-a pedepsit Dumnezeu și pe el? Dar de ce, că omul era cum trebuie? Dacă dorea să-l pedepsească pe bețivan, nu mai bine îi trimitea în cale un lup uriaș, nemâncat de două luni? Ah, da, aici din nou căile Domnului sunt necunoscute....
Și uite-așa, am ajuns la vârsta asta și tot nu știu cum e cu intervențiile lui Dumnezeu.